text in Dilema veche. Podul si trandafirii obuzelor

Imediat ce ajungi în centru, scoți aparatul de fotografiat și apeși pe buton ca hipnotizat. Îți ia respirația culoarea aceea verde-albastră a râului, și arcul perfect peste apă, și piatra albă, parcă șlefuită atent cu pila. Și când te uiți la poza proaspăt făcută vezi că scrie cu litere mari, negre – ”Don-t forget” pe o piatră, în stânga jos. Aceasta e piatra din centrul orașului Mostar, capitala regiunii majoritar croate Herțegovina din sudul federației Bosnia și Herțegovina. Piatra e chiar lângă Stari Most (trad. podul vechi) astfel că apare în cam toate pozele turiștilor. Cele două vin la pachet – când vezi minunăția aceea de pod de piatră de 30 de metri înălțime și 4 metri lățime, o minune arhitectonică a Balcanilor, vezi și îndemnul imperativ la neuitare. Textul e în engleză, semn că au fost stimulente din partea comunității internaționale ca inscripția să apară acolo drept motto pentru comunitatea încă divizată, dar și pentru turiștii dornici de a înțelege drama Mostarului. Podul a fost construit în secolul al XVI-lea pentru a ajuta la traversarea râului Neretva și pentru a face legătura între cele două părți ale orașului Mostar. Pe un mal se văd biserici catolice cu turle înalte, pe celălalt mal se văd capetele lungi ca de lance ale moscheelor. Instinctiv te uiți când la unele când la altele și îți vine să te întrebi care e mai înaltă și mai impunătoare. Simți deja, doar privindu-le că fiecare mal are poveste lui și că războiul a deturnat aceste două povești una împotriva alteia. De aceea și fiecare mal are uitarea lui. Ca să poți scrie istoria/povestea ta despre oprimare, despre călăi și victime trebuie să omiți anumite pasaje. Fix acele pasaje pe care se bazează celălalt mal. Morții lui sunt victoriile tale. Morții tăi sunt atrocitățile lui. Despotismul lui e cauza ta nobilă de luptă pentru libertate, despotismul tău e cel ce nu mai apare în poveste. Îl ștergi repede cu buretele, doar despotismul de pe celălalt mal e centrul poveștii tale. Victoriile tale și eșecul lui. Atât. Pe cel care ascultă ambele povești îl ia durerea de cap.

Podul a fost de la bun început un simbol otoman și a fost asociat comunității musulmane din Mostar. El a fost construit la ordinul lui Suleyman Magnificul însuși și realizarea lui se spune că ar fi durat 9 ani pentru a uni, timp de peste 400 de ani o comunitate mixtă etnic și pentru a facilita comerțul și dezvoltarea unei așezări muntoase rurale. În 9 noiembrie 1993, în timpul războiului din Bosnia, artileria croată a bombardat podul şi l-a distrus. După război, Banca Mondială, UNESCO, Fundaţia pentru Cultură Aga Khan şi World Monuments Fund s-au implicat în proiectul de reconstruire a podului Stari Most şi a centrului istoric al Mostar. Refacerea lui (doar cu materiale de construcţii locale, și cu fragmente recuperate din rîul Neretva din pietrele originale ale podului) a început în iunie 2001, iar în 23 iulie 2004 a avut loc inaugurarea oficială. Slobodan Praljak, politician și scriitor croat este unul din cei șase croați condamnați la 20 de ani de închisoare pentru bombardarea podului în urma unei strategii de distrugere culturală.

Deci ce avem aici? Un pod construit prin 1500, dărâmat într-o formă de răzbunare culturală, apoi reconstruit piatră cu piatră și inaugurat în 2004. Pentru mine Stari Most din Mostar spune totul despre capacitatea noastră de uitare și de refacere. În 2015 se împlinesc 20 de ani de la semnarea acordului de pace de la Dayton ce a pus capăt războiului din Bosnia (1995). Uitarea e necesară. Uitarea e un mecanism defensiv. Și ca orice mecanism defensiv, uitarea e un drog. O folosești ca să-ți faci curățenie în dulapul cu scheleți. O folosești ca să arunci cîțiva saci de nisip din balonul cu aer, ca să se înalțe. Dar ce faci când curățenia ta e rana altuia? Pe de o parte este dorința de a lupta împotriva uitării pentru a cinsti victimele și pentru a face să nu se mai repete. Pe de altă parte este obligația de a uita ca să îți poți continua viața. Problema delicată a reconcilierii etnice stă în acest echilibru firav.

Odată cu reconstrucţia centrului vechi şi a „Stari Most”, turiştii au reînceput să asalteze oraşul. Acum, Mostarul e supra-aglomerat de turiști, veniţi să descopere acest loc blestemat şi binecuvântat totodată. Dar și la douăzeci de ani după, în Mostar totul amintește de război. Locuitorii au fost forțați să își marketizeze traumele și să scoată războiul la tarabă, pentru ca turiștii să plătească euro pe el. Păi cum să-l uiți când trebuie să-l vinzi? Dincolo de orice, podul din Mostar rămâne un simbol foarte puternic – de oriunde l-ai privi este la fel de frumos.

Podul din Mostar e o poveste despre vindecare, dar singulară. În alte orașe din Bosnia s-au păstrat intacte clădiri-simbol, care au rămas exact aşa cum le-a prins sfârşitul războiului – distruse, expuse. Citisem despre „Trandafirii din Sarajevo”, dar când l-am văzut pe primul mi s-au înmuiat picioarele. Acolo, la jumătate de metru de locul unde stăteam, un obuz a curmat minim o viaţă şi a nenoricit alte câteva. Statistica nu înseamnă nimic, te iau fiorii abia când ajungi în locul damnat. Dacă un obuz cădea pe ciment sau asfalt, lăsa o urmă asemănătoare unei flori. Aceste cicatrici au fost vopsite simbolic cu roşu de un grup de artiști contemporani devenind „Sarajevo Roses”, un îndemn la neuitare şi un omagiu adus tuturor celor ce şi-au găsit sfârşitul în război. Există şi un film cu acest nume ce prezintă povestea unui doctor bosniac şi lupta sa contra cronometru împotriva morţii. Într-o zonă de conflict, totul capătă o altă dimensiune. Gesturile, chiar şi cele mai banale, cântăresc mult mai mult. Un kilogram de zahăr în Sarajevo anului 1993 nu se poate compara niciodată cu aceeaşi cantitate cumpărată din alimentarele Bucureştiului. Niciunde într-un oraş străin de ororile războilului nu poți simți asta. Despre ce fel de uitare să vorbim în cazul acesta? Despre ce fel de formă de igienizare a memoriei? Cum să fii forțat să îți găsești necontenit o formă de sublimare a mâniei neputincioase? Cu se să scrii istoria?

În Bosnia am înțeles că pentru a merge mai departe cu viața după un război etnic, în care prietenii și dușmanii se amestecă între ei, e o datorie civică să uiți. Dar ca să uiți trebuie să faci o operație chirurghicală amplă – pui pe masă totul, și începi să separi – asta trebuie să uiți, asta nu. În Bosnia toate poveștile sunt despre imposibilitatea de a uita, despre vindecare și despre o mânie neputincioasă care transpare prin toții porii. Poveștile sunt adesea intercalate, contradictorii. Statisticile spun că unul din 5 locuitori ai Bosniei au pierdut o rudă în timpul războiului. Bosnia anilor 90 si 2000 a fost un uriaș salon de terapie post-traumatică. Iar comunitatea internațională a deschis aici un uriaș centru de reeducare a mâniei. Ca să poată trăi, trebuie să ”treacă peste”, așa li se tot spune. Împăcarea cu trecutul, recunoașterea crimelor, condamnarea celor ce au cooordonat genocidul, ce a decimat toate taberele dar mai ales pe cea musulmană – e ca o mantră ce se repetă cu regularitate. Acum 3 ani a apărut și un simbol al acestei mantre – asociația femeilor musulmane Photo2123“Gračaničko keranje” ce promovează produsele tradiționale croșetate, a creat un simbol al rememorării victimelor de la Srebrenica – o floare cu 11 petale albe și verde în mijloc. Mesajul e clar – verde e culoare speranței, dar și o culoare specifică islamului. Floarea are 11 petale, pentru a aminti de 11 iulie, ziua genocidului din Srebrenica. Vara aceasta, pe 11 iulie se va organiza o mare manifestare internațională de rememorare a victimelor genocidului de la Srbrenica, și simbolul pe care îl vor purta toți participanții va fi floarea albă croșetată. Localitatea Srebrenica se află în Republika Srpska, entitatea locuită de majoritari sârbi care privesc cu multă reticență această manifestare. Neuitarea e la fel de complicată ca uitarea atunci când trece realitatea prin strîmtele filtre etnice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s