învăţături de weekend

ce am învăţat de la seminarul despre proiectele de cooperare europene, al doilea mini training de acest gen la care particip în ultimii ani

  • că un grup de 30 de persoane interacţionează foarte foarte greu, dar şi când o face…
  • că în orice activitate iese la iveală mentalitatea statocentrică, moştenire de la vechiul regim: de exemplu iei o mână de indivizi uniţi de aceleaşi interese, şi le dai o sarcină de îndeplinit, care e în beneficiul lor, dar nu le dai proceduri. ce vor face? pai in viziunea autonomiei democratice occidentale îşi vor reuni interesele şi vor stabili de comun acord un plan de acţiunea, aşteptând ca autoritatea centrală doar să supravegheze ca procesul să se desfăşoare corect. ce s-a întâmplat în cazul nostru, şi se întâmplă asta oriunde mă duc, de la facultate la corporaţie? – apare un haos total, deoarece toţi se aşteaptă ca planul de lucru şi mai ales indicaţiile să le fie date de autoritatea centrală, şi fiindcă nimic nu se întâmplă şi toţi plutesc în derivă, apare unul cu braţ de fier care bănuieşte el care e interesul comun şi improvizează un plan de lucru iar ceilalţi, despovăraţi de haos, îl aplaudă, deşi nu înţeleg prea bine despre ce e vorba.
  • că un maltez şi o luxemburgheză cu viziuni total opuse despre cooperarea culturală pot face o echipă minunată când vine vorba de împărtăşit experienţe despre anevoioasele proiecte europene
  • că spaţiul cultural românesc (şi cel instituţionalizat şi cel independent, deşi în mai mică măsură) nu gândeşte absolut deloc strategic. vrea în schimb multe multe aplauze. şi să se audă vorbind. mult mult. vorbe şi aplauze şi lamentări.
  • că şi poeţii pot scrie proiecte, şi chiar proiecte foarte bune, de 100.000 de euro.. (din exemplele maltezului)
  • că mai trebuie să joc la perete vreo 2 ani ca să pot depune un proiect de această anvergură spre finanţare.
  • că Muzeul Literaturii e o gazdă excelentă de evenimente culturale (in afară de uşa aia care face un zgomot infernal)
  • că în Ro sunt nenumărate persoane cu resurse intelectuale şi volitive de a face proiecte culturale grandioase, doar că nu se mobilizează niciodată şi dau mereu vina pe sistem
  • că ideile de proiecte vin rapid, furtunos, că sunt geniale şi grandioase, dar dispar la fel de repede dacă nu le discuţi sistematic şi cu alţii, dacă nu le pui în mici colivii de hârtie şi nu le dai o formă de realitate. (sună poetic şi patetic, dar vreau să spun doar că ideile trebuie duse până la capăt prin acţiune, dacă rămân doar gândire şi voinţă îţi consumă neuronii degeaba, te mai şi amăgesc). deci nu vă abandonaţi ideile  în puţul gândirii!
  • că am cunoscut-o pe bursiera Fundatiei Gabriela Tudor  de management cultural, Raluca Pop, cea care tine si minunatul blog http://www.banipentruarte.wordpress.com  si care e o persoana foarte deşteaptă şi care te inspiră
  • că a revăzut-o pe Bianca Floarea, coordonatoarea PCC, o persoană foarte inzestrată pentru acest domeniu, cu dozele exacte de diplomaţie, determinare, delicateţe şi inteligenţă pentru a „muta munţii” birocratici din loc dar a proteja frumuseţea activităţilor culturale
  • şi , poate cel mai important, că vreau să fac proiecte culturale în România, că merităm
ce am învăţat de la ONGfest, a 3-a ediţie la care particip ca spectator activ
  • că parcul IOR e o locaţie minunată. cele anterioare (centrul vechi 2009, parcul unirii 2010) deşi centrale, au adus oameni mai puţini şi mai dezinteresaţi. pe când aici, fiind un parc foarte popular al cartierului Titan, au venit oameni de toate vârstele, şi reali interesaţi de ceva ce nu mai văzuseră înainte.
  • că sectorul ONG românesc inspiră foarte multă forţă, că e foarte creativ, colorat, cu mesaj percutant
  • că activităţile se diversifică de la an la an, şi organizarea e din ce n ce mai atentă, mai profesionistă. felicitări deci http://www.fdsc.ro !
  • că am salutat prieteni aproape la unul din 3 standuri, ceea ce îmi confirmă nu doar dragostea pentru activitatea nonguvernamentală, dar şi diversitatea reţelelor cu care interacţionez zi de zi, deşi asta e cam scary (de la organizaţii feministe, la cele de promovare a cetăţeniei active, la management cultural, studii în străinătate, politici publice, drepturile copiilor, participarea activă a tinerilor, protecţia mediului şi lupta împotriva abuzului de droguri şi alcool..)
  • că oamenii au nevoie de ONGuri şi ONGurile au nevoie de oameni (mama, asta parcă sună a mesaj electoral..)
  • că te întorci de la ONGfest plin de energie şi idei, nu doar de pliante 🙂
all in all, vorba românului,  m-am încărcat cu învăţături şi energie în acest final de săptămînă.. va urma o perioadă foarte foarte aglomerată şi o să am nevoie de toate aceste resurse. nu mai plec la Belgrad, dar mă pregătesc asiduu de Sibiu şi Londra, unde va pluti numai poezie în aer.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s