colecţia de evenimente vară-toamnă

a fost o vară agitată, care a trecut repede. am fost f tensionată.

în iunie am fost la Oradea, workshop doctoral. aici chiar m-am si odihnit, desi sesiunile academice ocupau mai bine de juma de zi. m-am apropiat mai bine de colegii mei de doctorat si au fost memorabile nopţile in care am stat aproape 6 ore în piscina cu apă caldă & minunată de la Băile Felix. bălăceală, relaxare, joc mim în apă – a fost bine. aşa numitele sesiuni descriere academică nu prea au fost mare lucru – discurs anacronic şi lipsă de adaptare la nevoile noastre specifice. pînă la urmă însă am dres busuiocu, ne-am ales cu nişte scheme de cum să arate lucrarea şi cele mai frumoase au fost discutiile informale transdisciplinare, evident.

pe 2 iulie am împachetat din nou bagajul şi m-am îmbarcat în tren spre Viena. aici participam la o şcoală de vară la care am fost şi anul trecut la Pecs dar de data asta am fost invitată ca workshop leader -m-am ocupat cu  moderarea şi structurarea sesiunilor academice. tema a fost Strategia Dunarii, varianta imbunatatita si adaugita. a fost foarte foarte interesant. mi-am facut o gramada de prieteni noi (pe unii ii stiam de anul trecut), oameni calzi si foarte destepti plus am asimilat o tona de informatii proaspete. dimineata erau invitati decidenti direct implicati in elaborarea Strategiei (de la mediul institutional administrativ, la cel privat, ONG & academic, f bun melanj) unde crema cremelor a fost domnul Erhard Buzek, un batranel de 80 de ani care s-a luptat mult sa aduca Balcanii inapoi in Europa, si e considerat un fel de tata al Strategiei Dunarii, promovand-o intens in ultimii ani pana sa se oficializeze in cadrul UE. oricum, discursul lui a fost un model de umor & argumente la obiect, m-a cucerit. marea victorie a fost ca am reusit sa ii smulg promisiunea ca imi va raspunde la un interviu pentru cercetarea doctorala. programul a fost si aici echilibrat intre timp liber & activitatea cerebrala. grupul a fost divers si dinamic (grupul panelului meu a fost cel mai efervescent din fericire, cu o larga participare din BALCANI). am revazut marile atractii ale Vienei intr-un tur ghidat, apoi in ultimele doua zile am avut vreme sa degust pe indelete locurile dragi alaturi de O. a fost o mica perioada de miere pentru noi. am inceput sa ne descurcam lejer prin geografia orasului, ne plimbam ca la noi in Dristor. ne-am rasfatat cu arta grandioasa (Muzeul de Istorie a Artei & Colectia de la  Belvedere) cu plimbari ratacite pe stradute habsburge, in cimitirul central sau in cartierele emigranţilor. am locuit in prima parte in cartierul Turkenshantz, locul unde s-au oprit turcii la asedierea Vienei (pe un deal plin de verdeata, cartier rezidential pentru aristocratia rafinata si plina de bun gust, case batrane si cochete imbracate in iedera şi curti invadate de verdeata si flori) apoi am stat 3 nopti la etajul 12 in cartierul Gasometer (un fel de Pipera, high life corporatist) la o prietena draga. de pe balconul apartamentului vedeam luminile innebunitoare ale Praterului si palpitatia orasului de dincolo de Donau Kanal. au fost zile si nopti de vis, eu si O suntem convinsi ca intr-o alta viata am fost vienezi. m-am revazut cu Verena, prietena mea de la Graz care acum locuieste in capitala austriaca, iar intr-una din seri a fost superb pentru ca am asistat si la o lectura organizata de ICR a lui Filip Florian la Museums quartier, foarte reusita. m-am detensionat total mai ales pentru ca in acele zile am avut de predat proiectul final la statistica, la care am lucrat vreo 12 ore in continuu de era sa imi pierd mintile.  a iesit ceva ok, am luat 10, am rasuflat usurata, dar nu mai vreau sa lucrez cu cifre niciodata!!! pentru activitatea de la scoala de vara am fost si platita cu un onorariu, ceea ce ne-a facut sa ne rasfatam cum de obicei nu faceam: restaurante cochete, seri de muzica live pe Donau kanal, suveniruri traznite. i-am facut lui O toate poftele, era ca un copil fericit. Viena il umple mereu de frumusete. la intoarcere cu minunatul tren am avut evident peripetii. vagoanele in care ne instalasem au fost declarate inapte de calatorie, alte vagoane nu au gasit, am asteptat vreo doua ore sa se gaseasca o solutie, pana la urma am mers la clasa 1. multa oboseala & nervi, totul din neglijenta cailor ferate austriece – deci sa ma scuteasca cei care spun ca la ei e mai bine (cand e delasare, e delasare, nu mai conteaza nationalitatea..). un final deci apoteotic pentru o excursie frumoasa.

toata luna iulie a fost plina de cursuri, ca asa au gasit de cuviinta organizatorii studiilor doctorale. pe canicula sa studiem intens metode calitative, etica & managementul cercetarii.  frumos.. desi interesante, programul a fost istovitor (au fost indesate toate in 3 saptamani). plus doua deadline-uri de articole, am fost complet alienata zilele alea, nervoasa & obosita. singura bucurie a fost ca am fost acceptata la un program de formare diplomatica de 6 luni la MAE, care ma mai resusciteaza putin si mai imi schimba mediul. simt ca va fi ceva de bun augur.

in august am sperat sa ma relaxez, sa plec din Bucuresti, sa uit un pic de tot. dar nu am reusit. am avut niste probleme oribile in familie, am plans si m-am consumat psihic enorm. am fugit un pic la Campina sa o sarbatorim pe nepotica Veronica la cei 5 anisori,apoi in Bucuresti am inceput sa ma lupt cu o raceala oribila. cu mici energii am reusit sa organizez o mica petrecere de 17 august, care sincer a fost cea mai reusita din cele facute de pana acum (am mai avut la 18 si la 20 de ani). muzica buna, barul Londophone micut, intim si primitor, multi prieteni din toate mediile, caldura & dragoste am simtit in jur. lectura de poezia ne-a incins pe toti, verdele ne-a electrizat, muzica apoi ne-a dat foc la mişcări şi voie bună. am uitat de răceala, febră & depresii, m-am eliberat.

in partea a 2-a a lui august nu am reusit sa ajung la mare (O s-a imbolnavit si el de o raceala suparatoare plus lipsa de finante) dar am suplinit prin cateva iesiri in oras cu prieteni dragi (Lipscanii au fost intorsi pe toate feţele, viaţă de noapte ca in studenţie), Carul cu bere si plimbari melacolice cu O prin parcul Titan & Herastrau. oricum senzatia de mare e de neinlocuit.

acum sunt din nou la Start: mai am de facut vreo 2 teme pentru doctorat, am de scris un  articol academic şi de la 1 sept ma pregatesc de cursurile diplomatice. de fapt septembrie va fi infernal de palpitant: incep ultimele cursuri la doctorat plus sustinerea planului de cercetare in catedra, o conferinta la Belgrad (13-15), o lectura de poezie la Sibiu la Colocviile Transilvania, apoi 5 zile de Londra alaturi de O, de departe cea mai senzationala calatorie a anului. apoi de la 1 oct vreau sa rasuflu usurata, sa ma resetez pentru noul an, noua etapa, noua ordine mondiala ;). voi fi proaspata absolventa a primului an de cercetare doctorala….  si o fata verde care se gandeste acum tot mai mult la Bacovia, pe care il sarbatorim anul acesta.

PS am scris cateva poeme,  am citit amestecat, am idei pentru continuarea romanului. Vlada supravietuieste timpurilor potrivnice si pline de prozaism academic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s