boemie, academie si retur prin oradea

saptamana trecuta a fost una agitata si frumoasa. ca altfel nu se putea.

in primul rand a avut loc prima editie a unui proiect pe care il aveam in minte demult, dar care abia acum a capatat forma: l-am numit Academia Boema mai mult in joaca, incercand sa fortam paradoxalul. vroiam pur si simplu ca zona academica din stiintele sociale sa discute si sa integreze in studiul si in reflectiile sale zona artistica, mai precis cea literara. asta pentru ca cele doua lumi imi par rupte total una de alta, desi au atat de multe puncte in comun (ca sa nu mai spun ca adesea subiectul lor este acelasi, instrumentele doar difera). si prin bunavointa colegelor de la Centrul Filia din Snspa am demarat miercuri 23 martie acest proiect de dezbateri ce isi propune sa aduca in fata publicului academic (si nu numai) scriitoare romane contemporane.  Nu intamplator Nora a nascut numeroase discutii aprinse si a incitat publicul tanar venit miercuri la prima noastra editie. romanul ei Hai sa furam pepeni, aproape total ignorat de critica literara, pune niste probleme sociale foarte acute si ridica numeroase discutii morale, numai bune de investigat si de cercetatorii din stiintele sociale. pentru mine a devenit o certitudine ca doar interdisciplinaritatea ne mai poate salva de dogmatism si miopie intelectuala. de aceea exista Academia Boema. si evident si pentru a propune modele feminine publice de admirat. dar am vorbit si de poezie, si de dragoste si de fetite cu o mie de riduri. si s-a creat „acel ceva” in aer care ne-a legat mult unii de altii, prin Nora. asta caut in aceste intalniri – „acel ceva” care ne leaga. impresii de la eveniment si in Jurnalul Nationalmiercuri 13 aprilie o vom avea invitata pe scriitoarea Ioana Nicolaie.

de la boemie la academie. nici nu m-am dezmeticit bine ca joi m-am imbarcat catre minunatul tren spre Oradea, la o conferinta internationala despre identitatea europeana. aveam genul acela de emotii foarte frumoase inainte de a ma urca in tren – ca la o intalnire cu un baiat de care presimt ca ma indragostesc – nu stiu niciodata cum vor evolua lucrurile, dar stiu ca va fi frumos. asa e cu fiecare calatorie cu trenul. la Oradea nu mai fusesem din 2008, de la colocviile revistei Familia. mi-a fost teama ca nu voi avea timp sa explorez orasul, dar am avut vreo 3 ore la dispozitie pentru haladuit. podul de pe Cris, bisericile celor 3 confesiuni din centru, teatrul, stradutele mici si elegante, sinagogile, nostalgia inceputului de secol stil secession m-au rascolit. dar trebuie sa ma refer si la conferinta internationala organizata foarte profesionist de cele 3 universitati din Debrecen, Oradea (ro) si Partium Oradea (hu). au fost peste 50 de invitati de pe 3 continente. profesorul al carui discurs criticist m-a sedus total (desi si alte prezentari au fost de calitate, dar prea „cuminti” si prea „academice”) a fost Don Kalb. am scris vreo 5 pagini de idei in urma discursului sau si asta numesc eu „inspiring speech”. prezentarea lui, o critica dura la adresa neoliberalismului ce produce neo nationalism , avand la baza o comparatie intre miscarile de extrema dreapta din Olanda si Ungaria, a fost extraordinara.

ce  nu mi-a placut la acest eveniment a fost ca nu s-a respectat timpul alocat fiecarei prezentari (trasatura „balcanica” a laissez faire-ului dar care la un eveniment cu zeci de invitati duce la acumularea unor ‘burti’ de timp insuportabile…) si din aceasta cauza aproape niciodata nu a fost timp pentru dezbateri post prezentare. asta a redus totul la un „balet mecanic” al ideilor exprimate stufos in cate 20 / 30 de minute si o eclipsa totala de reflectii critice. am plecat cam dezorientata din punctul asta de vedere, noroc cu feedback-urile informale din pauzele de cafea. daca voi organiza eu vreodata o conferinta internationala o sa pun pauze de cafea de 120 de minute si sustineri de articole de 30 de minute. e mult mai eficient 🙂

am aflat cu aceasta ocazie ca universitatea Partium din Oradea e prima cu predare in limba maghiara din Romania si il are drept vice rector si fondator pe Laszlo Tokes *care a si ciocnit un pahar de sampanie cu noi la final, tinand un discurs doarte „politically correct” despre cooperare, prietenie si buna vecinatate. yeah, right! interesant a fost cum a reactionat o cercetatoare din Estonia cand i-am spus ca nu vorbesc maghiara. Pai cum, nu trebuie sa o invatati ca a doua limba oficiala, in scoala? eu raspund sec: Nu. la Bucuresti cel putin nu. si a ramas socata. credea ca toti romanii vorbesc maghiara…  probabil credea si ca Bucuresti-ul se numeste de fapt Budapesta 😦

in fine, a fost o provocare sa trec prin saptamana asta tensionata dar cu final aproape fericit. sunt acasa, s-a schimbat ora, sunt roscata, e bine. ma pregatesc ca in luna mai sa cuceresc Balcanii – Belgrad, Dubrovnik, Sveti Stefan.

Anunțuri

O părere la “boemie, academie si retur prin oradea

  1. imi place blogul, imi place ca ne tineti la curent cu tot ce se intampla, frumos proiectul „academia boema”, felicitari in tot ce faceti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s