cum ies din 2010?

cu o tolbă plina de dezamagiri. si tone de bucurii. ce a insemnat anul asta, pe scurt:

  • in ianuarie eram in plina sesiune de examene la Graz,  pe care le-am luat cu bine. cea mai mare bucurie a fost invatarea accelerata a limbii germane (dezamagirea a venit mai apoi, cand nu am continuat studiul ei, si deja e usor ruginita). a fost o perioada f melancolica, m-am atasat mostruos de tare de acest oras si de cativa oameni de acolo. plus ca venirile lui O si plimbarile cu el prin anumite locuri m-au injectat cu nostalgie. acum de fiecare data cand auzim de Viena sau Graz zambim cu melancolie. am trait clipe superbe acolo. O, in semn de omagiu, a introdus si in Viata lui Kostas Venetis cateva pasaje dedicate special acestor spatii, destul de criptice, poate doar noi intelegem ceva.
  • la inceput de februarie eram deja acasa, cam ametita de tot ce traisem in ultimele 6 luni. am trecut si prin sesiunea de examene de aici, mi-am reluat cursurile la master, mi-am ales tema dizertatiei: Balcanii de Vest, analiza simbolica si institutionala. apoi m-am pus zdravan pe citit.
  • toata primavara am trimis zeci de aplicatii pentru un loc de munca. stiam ca din iulie termin masterul si eram ingrozita de perspectiva lipsei de finante. ai mei au pus multe presiuni pe mine, mai ales sociale. m-au chinuit tare frustrarile astea, simteam ca nu imi gasesc locul nicaieri. mi s-a adancit „ura de clasa”, ma simteam o nedreptatita. ca de eemplu, fiindca nu am balcon am ajuns sa ii urasc pe toti burghejii care au balcoane la apartament… 😉
  • in martie am plecat 3 zile la Bruxelles, la prima mea lectura in strainatate, proiect ICR, alaturi de O si alti 4 poeti. a fost foarte frumos. lui O i-a placut atat de mult atmosfera acestui oras cosmopolit incat aproape eram convinsi sa ne mutam acolo anul urmator. am avut multe aventuri  (mai ales la intoarcere cand era sa pierdem avionul) dar am trait si niste momente foarte frumoase (de exemplu servirea cinei intr-un restaurant egiptean foarte straniu..). cel mai mare castig a fost apropierea de Cosmin Perta si Andra Rotaru, niste oameni si poeti minunati, pe care acolo i-am descoperit mai bine.
  • in aprilie am plecat din nou la Berlin, de data asta Octavian avea o lectura publica plus o revedeam pe Nora si balconul ei superb din Stuttgarterplatz. au fost zile insorite si frumoase alaturi de un cristian si oana ninu. eu si O eram deja familiarizati cu strazile Berlinului, cu statiile S-bahn-ului etc ne-am simtit connesseuri.
  • in mai am fost cooptata de Cristescu si Perta in organizarea Targului National al Cartii de Poezie. a fost o aventura frumoasa desi foarte obositoare, cu multe urcusuri si coborasuri. am fost tensionata, mai ales ca mi-am cam neglijat redactarea lucrarii de dizertatie. pana la urma TNCP a iesit onorabil si am simtit ca a meritat efortul. tot in aceasta perioada am facut si cateva vizite de lucru la Roman si Bistrita, sa pun la treaba echipele de jurnalisti de liceu pe care le-am coordonat. niste elevi minunati, de la care am invatat foarte multe.
  • in iunie a fost perioada de agonie a bunicului meu, pe care l-am ingrijit in spital, apoi moartea lui brutala. am fost complet data peste cap, eram chiar cu 2 saptamani inainte de examenul de dizertatie, tremuram de durere si neputinta. am trecut prin niste aventuri stranii caci a trebuit sa ma ocup si de inmormantare, de data asta talentele mele organizatorice au fost morbide, vroiam ca filmul asta sa se termine cat mai repede.
  • pe 7 iulie am avut sustinerea dizertatiei, eram deja stravezie. scrisesem nopti in sir fara oprire. dar pana la urma a iesit ce am vrut: o investigare critica a balcanismului politic reflectat in teoriile neocolonialiste ale integrarii Balcanilor in UE. m-am cufundat total in studiul meu de caz: Bosnia, spatiu de care ma simt foarte legata. imi doresc sa revizitez Sarajevo.
  • apoi un alt esec m-a lovit in moalele capului: respingerea la doctorat la Graz, pentru care ma strofocasem vreo 2 saptamani in sir. traisem atat de intens aplicatia si imi doream atat de tare sa ma intorc (visam deja cu O scenarii grazioase..) incat respingerea m-a destabilizat. niciodata nu invat din greseli. au urmat apoi iarasi zeci de aplicatii pentru un loc de munca, iarasi sentimentul acut de ratare, iarasi reprosurile alor mei. festivalul de poezie de la Bistrita e o pata neagra in memoria mea, desi per ansamblu au fost momente frumoase si oameni deosebiti. psihic eu am fost la pamant, am avut niste accese de plans cumplite, O nu a putut sa ma ajute.
  • la final de iulie, dupa o tabara de jurnalism cu Reporterii de liceu din proiectul Soros, unde m-am relaxat cat de cat si unde am citit cateva romane bune (contactul cu efervescenta elevilor de liceu mi-a incarcat dintotdeuna bateriile), am plecat in Pecs, Ungaria la o conferinta internationala pe tema Balcanilor (prima data cand am prezentat unui public international o lucrare academica). a fost o saptamana superba. am cunoscut oameni minunati, am dansat la concertul live al lui Goran Bregovic, am ascultat niste prezentari consistente din partea unor specialisti pe Balcani, am vizitat in ultima zi si minunata Budapesta.
  • in august au fost iar niste caderi psihice violente, un atac de panica chiar de ziua mea, apoi „evadarea” cu O la Costinesti, savoarea marii, intalnirea cu cateva figuri literare pe malul marii (reconfortanta). si am intrat apoi, ca din senin, la recomandarea unei cunostinte, intr-un proiect international de cercetare pe Balcani unde timp de o luna am lucrat ca nebuna, dar am savurat fiecare clipa. am citit mii de pagini despre razboaiele din fosta Iugoslavie si am propus un model de conflict management ca lectie invatata din aceste experiente. am fost platita in dolari si pentru prima data am avut satisfactia „muncii”, haha. in perioada asta am stat mai mult in cotroceni, ca sa am grija si de bunica ramasa singura si ca sa nu il deranjez pe O (care lucra „in transa” la Viata lui Kostas Venetis).
  • la mijlocul lui septembrie m-am hotarat sa aplic la doctorat, am facut toate demersurile rapid, ca intr-un carusel. pe 28 am avut examenul, pe 1 oct eram doctoranda. Balcanii mi-au intrat in sange.
  • tot in aceasta perioada am mers la nutritionist si am inceput un regim foarte bun (desi dur) de slabire. a fost greu, dar in 2 luni si ceva am reusit sa slabesc 10 kilograme. ma simteam in al noualea cer, habar nu aveam ce efect reconfortant poate avea silueta asupra psihicului (mai ales al unei persoane mega frustrate de sine ca mine). degamagirea a venit dupa aceea: nu am mai avut bani sa continuu regimul (caci e destul de scump, trebuie sa ai tot in timpul la dispozitie anumite alimente, medicamente etc) si am pus 5 la loc. inca ma simt foarte vinovata, desi anul asta am invatat ca renuntarea ma caracterizeaza, desi e adesea urmata de intoarcerea la o vointa de fier (asta sper pentru 2011, inca 10 kg lipsa pe care sa le mentin cat mai mult, e nevoie doar de putere interioara, pe care insa simt adesea ca nu o am).

  • inceputul lui octombrie a fost multicultural. am participat fulgerator la 2 conferinte internationale, cu cate un articol academic. Sofia si Istanbul, doua experiente diferite, dar foarte bogate. am vizitat niste locuri minunate si am cunoscut niste oameni foarte frumosi. am scris vreo 25 de poeme noi pe tema batranetii, intr-o singura noapte febrila.
  • am continuat sa colaborez cu cei de la MNLR, desi simteam de fiecare data ca nu ma incadrez deloc in peisaj. in noiembrie a fost Targul Gaudeamus, lectura mea la Institutul Blecher, au fost iarasi caderi psihice violente, si tensiunile ultimului capitol din Kostas, scris de O cu mare greutate. am simtit pe pielea mea ca „travaliul” creator nu e deloc o metafora. am facut si ultimele vizite la Roman si Bistrita, unde echipele isi schimbau deja componenta. am avut multe aventuri pe drum, m-am detensionat si retensionat deopotriva. trebuie sa adaug si avantajul lipsei unui loc de munca: am devorat foarte multa poezie (iar cursul de „poezie” de la Graz mi-a deschis si mai mult apetitul spre poezia occidentala) dar mai ales romane (din liceu nu am mai citit asa de multe romane unul dupa altul, cu notite  de reflectie 😉
  • daca anul 2009 era anul vizitelor de muzee de arta occidentala, cu care m-am rasfatat de-a dreptul, anul asta a fost cam slabut la acest capitol. notabile sunt doar muzeul Rene Magritte, revederea Musee de Beaux Artes din Bruxelles si minunatia de expozitie Frida Kahlo, aparuta fix pentru a imi delecta viata tot la Bruxelles in aprilie si muzeul Pergamon (o bijuterie) din Berlin. a, si un muzeu de arta expresionista si cubista la Pecs de-a dreptul fantastic. din pacate anul 2010 a fost un an fooooarte slab la capitolul mers la teatru si film (cred ca in afara de 2 piese de Marcel Ţop nu am vazut chiar nici o piesa de teatru… oribil!). in schimb 2010 a fost anul traducerilor din poezia mea: le iau cronologic – germana, franceza, engleza, sarba, spaniola. nici nu-mi dau seama cum s-au strans toate asa deodata… dar m-au bucurat mult.
  • au venit apoi inghetul si colindele. si o experienta de munca „sezoniera” ciudata intr-o firma de publicitate, cu salariu minim pe economie si cu multe deplasari pe teren… in fine, „m-a calit” experienta asta. pe 16 a fost balul de celebrare a 20 de ani de Soros, unde echipele mele au fost pe podium (Roman locul I, Bistrita locul III). a aparut si romanul lui O, am semnat contractul de studii (ceea ce inseamna ca in sfarsit am si eu un loc de munca si o activitate stabila) din septembrie 2011 voi studia 8 luni intr-o alta tara, trebuie sa ma decid unde ma duc (tanjesc intre Oxford si Berlin). am fost coplesita de lucruri bune. telefoane de la oameni pe care nu ii mai auzisem de ani in sir, vizite reconfortante, imbratisari cu oameni dragi, o seara superba petrecuta in povesti din copilaria interbelica a bunicii etc.  sarbatorile le-am petrecut intr-o intimitate maxima, diafana, reconfortanta, parca cineva ne-ar fi legat fedeles unul de altul si ne-ar fi trimis intr-o alta dimensiune…

cum ies din 2010? albastra.

cum vreau sa fie 2011? verde.

Anunțuri

2 păreri la “cum ies din 2010?

  1. La multi ani sanatosi si frumosi!

    Esti o fata minunata, pentru mine un exemplu. Te citesc cu drag si te admir. A fost un an greu si agitat 2010 pentru majoritatea. pentru majoritatea celor carora le pasa. Poti sa slabesti si poti sa faci orice iti doresti. Esti PUTERNICA. Din afara se vede asta, crede-ma!

    Nu am ce sa iti ofer, decat o poveste in dar… autoare sunt eu: „Fulgul de Nea”

    intreaga noapte, fulgii grei si dolofani mangaiasera brazii semeti. padurea se furisase sub mantia groasa de omat si isi purta tacerea sub lumina puternica si inghetata a soarelui de iarna.

    fulgii alergau veseli si dansau dupa muzica zurgalailor ce se auzeau in departari. unul dintre ei, grasun si curios de tot ce vedea, s-a ratacit.

    – oauuu… ce case frumoase! e atata liniste pe aici, spuse Fulgul Puf.

    a ramas fascinat privind la vrabiile care se hraneau in fata unei case.

    – ce fata sufletista, sopti Puf, vazand chipul zambitor al fetei care aruncase frimituri de paine pentru pasarile care aveau nevoie de hrana, si le privea cum se bucura de ele.

    mai departe, a zarit copii fericiti de bogatia zapezii care le adusese bucuria unei vacante reusite. unii se bateau cu bulgari, altii construiau oameni de zapada si se intreceau in creativitate; altii se dadeau pe derdelus cu saniute colorate sau pungi de plastic.

    – cata animatie si cata voie buna! este minunat sa fii copil! exclama fulgul.

    facand o pirueta in aerul inghetat, fulgul nostru a vazut doi batrani carand un brad pentru a fi impodobit pentru Craciun. a surprins discutia lor:

    – se va bucura mult nepotica noastra. este la varsta la care intelege farmecul acestei zile.

    – simt ca ma topesc de emotie, gandi fulgul si zbura mai departe.

    lumina de la fereastra camerei de la etajul trei al uni bloc, i-a atras atentia. a ajuns si s-a lipit de geam. o fetita firava, cu parul lung, strans intr-o coada impletita, canta la pian.

    – e divin! e spectaculos! este senzational! este ce nu am am mai auzit si intalnit! repeta emotionat si impresionat Fulgul Puf.

    dupa cateva minute bune, fetita s-a oprit, si a venit spre fereastra.

    – cata zapada! acum, ca tot am terminat de repetat am sa-mi sun prietenele sa iesim la o bulgareala pe cinste. a deschis geamul pentru a respira aerul rece si curat adus de departe, de la Polul Nord de Zana Iarna.

    atunci, Fulgul Puf, s-a desprins si a venit in palma fetitei.

    – esti minunata, mi-ai adus bucurie si m-ai facut sa simt ce nimeni nu a reusit vreodata: fericire. m-ai vrajit! zise fulgul de nea si se topi in mana calda, plapanda a micutei cantarete.

    – din ce esti tu plasmuit frumosule si unicule fulg de nea? intreba fetita, sarutand apa ce a ramas din Fulgul Puf in palma ei. te voi iubi mereu. in fiecare zi de ajun, iti voi darui un cantec in dar. stiu ca il vei auzi, oriunde ai fi!

    *

    zilele de iarna au farmec, bucurie, veselie, dor de oameni dragi, amintirile cele mai frumoase, armonie si magie!

    traiti-le din plin, dragi copii, mici si mari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s