trenul groazei sau CFR – la Cat Frig Rezisti?

ieri realitatea si antena 3 si-au facut datoria. au relatat alarmate o situatie grava: 2 decembrie – prima zi de iarna apriga, -15 grade, primul ingheţ, primul blocaj feroviar care a paralizat timp de o zi intreaga tara. auzeam pe 1 decembrie seara, in gara de nord, un calator naiv, burghez ofuscat, intrebandu-se: cum se poate ca in secolul XXI sa plece trenul cu o intarziere de 60 de minute? inadmisibil! era naiv. trenul la care facea referire (Bucuresti Bistrita Baia mare) urma sa ajunga la destinatie peste fix 26 de ore. deci cele 60 de minute de intarziere initiala erau un dulce preludiu…

da, am fost in acel tren. am dormit, apoi de pe la 7 dimineata am vazut ca trenul nu se mai mişca. si nu s-a mai miscat 5 ore. eram in Topliţa (jud Harghita). naşul mirosea a bere. băga doză după doză. nu ştia nimic, auzise că au căzut nişte copaci, dar atât.

 eu, naivă: apă putem cumpăra?

el, duhnind: nu, da avem bere la doză destulă…

săracu avea chef de vorbă. era ultima lui călătorie inainte sa intre in somaj tehnic… si ce mai calatorie, de neuitat!

eu am avut buna inspiratie de a ma da jos din acel tren la Topliţa, unde totul, efectiv totul era inghetat bocna. un frig de crăpau, literal, pietrele. am fost foarte inspirata sa cobor din trenul groazei, desi mă aruncam in plin necunoscut.  intr-o maghiaro-română neaoşă mi s-a explicat cum să ajung la şoseaua principală, patinând graţios, unde trebuia să fac intens acel semn cu degetul (celebrul „ia-mă nene!”) si să imi astept norocul. zis şi făcut. 

la 4 aveam conferinţa la Bistriţa. era 12. aveam oare timp? nu erau mai mult de 90 de km, dar şoseaua era patinoar. nu stau nici 1o min, fac intens cu degetul şi hop o maşină foarte incărcată, bălăbănindu-se în toate părţile, cu număr de Bistriţa. aliluia! opreşte la zece paşi de mine, nici nu dau bine să mă apropii că un grăsan sare de gâtul şoferului: La Bistriţa mergeţi? Da, la Bistriţa, raspunde soferul, dar am doar un loc liber şi…. Săr mana şefu! si grăsanul se prelinge inauntru si masina dispare din faţa mea cat ai zice „ia-mă nene”…. evident, imi venea sa plang de ciuda, dar mai bine ca nu am facut-o, ca mi s-ar fi facut obrajii patinoar 😉

mai trece o juma de ora, pierd si ultima speranta (adica maxi taxiul de reghin arhi arhi plin), familia ma suna ingrozita sa le raportez locatia si starea psihica, erau gata sa cheme descarcerarea si pompierii sa ma scoata din impas, nu mai imi simteam degetele de la picioare si refuzam sa mai raspund la mobil ca sa nu imi degere si degetele de la maini când hop!, fara sa-mi dau seama opreste un minivan. ma urc alaturi de un domn, imbulzit si el fara stire in masina salvatoare. nu am mers mai mult de 40 de km (pana la Deda in jud Mureş) dar am avut ce depana. terapie de grup in toata regula. toti ne-am vaicarit pret de juma de ora, am spus tot ce aveam pe suflete. soferul era maghiar, si-a depanat problemele nationale (nu intelegea de ce lumea nu crede ca romanii si maghiarii se iubesc..) de casnicie (era folosit drept salahor de propriul socru) şi ideologice (visul lui era sa puna cineva o bomba atomica sau sa inventeze o camera uriasa de gazare, ideea lui Hitler, unde toti parlamentarii si neamurile lor sa fie distrusi. nu era de acord cu nazismul, dar cu lagărele da…). celalalt vecin de camioneta era român ratacit printre maghiari, nu invatase maghiara decat injuraturile, lucra la CFR (??!!!!??) si ne-a explicat care e sursa blocarii trenurilor: au cazut copaci pe linii, iar firele de inalta tensiune s-au rupt. majoritatea ceferistilor sunt in şomaj tehnic, nu are cine sa dea copacii la o parte si mai ales nu are cine sa repare firele. de aceea, va dura deblocarea foarte mult si nu maxim o ora cat era normal. „cei mai buni ingineri ai CFRului lucreaza acum in Anglia pe mii de lire sterline, la noi au ramas doar răpciugile…”. sar şi eu cu binecunoscutele frustrari – frig, nepasarea angajatilor CFR (am fost totusi empatica cu domnul ceferist si nu am criticat prea dur) teama ca nu voi ajunge in Bistrita la timp etc.. şoferul devine dintr-o dată melancolic: „e frig, dar e totusi frumos asa sa vezi fiecare fir de iarba inghetat, fiecare ac de brad… parca totul e imbracat intr-o ţiglă albă! parcă totul e îngheţat!” (peisajul era cu adevarat mirific – treceam prin defileul Mureşului). momentul ala de feerie cu noi trei privind melancolic pe geam firidele de gheaţă de pe malul Mureşului, fiecare pierdut in temerile lui, a fost de neuitat!

revin la realitate. ma ingrozesc sa vad de o parte si de alta a drumului masini cu roţile in sus, alunecate in şanţ datorita poleiului si a vitezei.  barbatii se descotorosesc de melancolie si redevin macho: imi povestesc cu mandrie cele mai crancene accidente pe care le-au vazut in viata lor de-a lungul acelei şosele. eu empatică tremur de groază, ei glorioşi adaugă şi mai mult sînge şi moarte prin zdrobire de parapeţi. oprim la un restaurant pe varf de deal cu o privelişte superba (soferul livra saci de faina acolo..), ne clatim ochii şi sufletele tulburate si ajungem apoi imediat in Deda, unde sunt abandonata langa gara (de unde urma sa plece un personal spre Bistrita). ţeapă: totul a fost suspendat. mi se recomandă prieteneşte să fac stăruitor semnul cu degetul, pronia mă va ajuta.

in Deda eram in cu totul alta poveste. soarele ardea ca o faclie. nimic din gheaţa si chiciura de la Topliţa. ma conversez cu o localnică de la care aflu ca la ştiri se tuna şi fulgera despre trenurile blocate… aflu ca tocmai trecuse un maxi taxi spre Reghin, il pierdusem, urmatorul era peste o ora. ghinion. trece apoi juma de ora fara sa mai treaca nicio masina, absolut niciuna! turbam. apar apoi tiruri, dar mi-e teama si nu mai fac semnul cu degetul.  apoi ma incumet sa fac un semn la o mini camioneta, tot alba  si bingo: nu doar ca opreşte dar mergea si la Bistrita! iuhuuuuuuuuuuuuuuuuu

discutii & discutii cu bistriteanul cel molcom & savoarea peisajului superb. cea mai tare localitate intalnita in drum: Galaţii Bistriţei 😉

ajung cu juma de ora inainte de conferinta. ma schimb in graba in biblioteca liceului Mureşanu (ce romantic, printre carti..). alerg de naucă la primărie. ajung la timp. incepem. terminăm. plutesc. am cearcăne vineţii. nu am apucat să mănânc decat o banană de Topliţa toată ziua.(asta da dietă 😉 ) plec spre gară, de unde trebuia să iau trenul de intoarcere. aveam in cap o varianta de criza: trenul va fi suspendat, voi lua a doua zi ceva pana in Targu Mures si de acolo maxi taxi spre Bucuresti. la 5 a doua zi trebuia sa fiu la o altă conferinta in Bucuresti. afara ploua cu galeata. era 7 jumate. dialog (vorba vine..) cu dna de la Informaţii, gara Bistriţa:

eu: pleaca trenul spre Bucuresti?

ea: nu ştim încă.

eu: dar doamnă, ar trebui sa plece in juma de ora, as vrea sa stiu ce fac, mai astept sau nu, anulez biletul sau nu.. nu puteti afla de la un superior?

ea: nu, nimeni nu stie.. la televizor au anuntat ca totul e suspendat, dar noi nu stim sigur…

eu:  la televizor??? bine, si eu ce fac?

ea: reveniti in jumate de ora, poate avem un raspuns.

eu: dati-mi va rog un numar de telefon, sa va sun mai bine.

ea: nu avem. dar puteti suna in gara Beclean.

eu: si ce sa intreb la Beclean? daca Dvs nu stiti nimic, ei vor sti despre trenul care pleaca din Bistrita?

ea: nu stiu, dar doar ei au telefon fix functional. la noi s-a defectat..

eu: bine, deci sun in jumate de ora la Beclean..

ea: mai bine nu mai sunati, mai bine veniti direct aici. daca se decide ca pleaca imediat, puteti pierde trenul..

eu:…………………………………………

trenul a plecat la ora 23. am molfăit un şniţel, m-am jucat putin cu nepoţelele mele si am fugit spre gara la ora 22 ca sa nu cumva sa pierd (culmea!!) trenul, misteriosul tren despre care nimeni nu stia nimic.. şeful de gară era bine „parfumat” si el, probabil isi astepta şomajul tehnic, i se impleticeau „nu ştiu-urile” in gură…. suntem intr-un final informati (destul de cert) ca ne va lua un tren spre Sărăţel si de acolo ne mutăm in alt tren, adevăratul tren care ne va duce, sperăm, la Bucureşti. ora la care ajungem: total incertă, puţin mai certă era doar ipoteza plecării trenului. eu deja mă hăhăiam isteric cu colegii de suferinţă, doamne şi domni cu mici drame de familie, pe care le-am ascultat empatică şi cu dătături isterice din cap. cel mai pătimaş era controlorul, şi el anxios: ca să se descarce îşi înjura ginerele, pe care îl făcea porc şi zicea că ar vrea să îl pârlească de Crăciun. la 23.03 ne suim in trenul de Sărăţel, unde ajungem in 10 min. controlorul pune paie pe foc: ” să sperăm că nu a plecat încă cel de Bucureşti. să sperăm că ne aşteaptă în Sărăţel”.     !!!!!!!!!?????!!!!!!!!!!!!!!!

suntem apoi victimele traficului de carne vie dintre trenuri. ne deşărtăm din unul in altul. din cel de Bucureşti coboară nişte călători străvezii: erau foştii mei colegi de compartiment de dimineaţă. vasăzică trenul Bucureşti Bistriţa plecat pe 1 decembrie la ora 21 din Bucureşti ajunsese in Sărăţel, şi apoi intr-un final, in Bistriţa, pe 2 decembrie la ora 23.10. făcuseră 26 de ore. de la Topliţa trenul a fost intors la Brasov, unde s-a montat o locomotivă diesel si unde s-a stationat vreo 4 ore. apoi s-a luat pe o rută ocolitoare, pe la Dej, unde s-au stat alte ore-in şir. si au ajuns pe tărâm bistriţean abia la ora 23, gata sa ne preia pe noi pentru intoarcere. erau inghetati, infometati, storşi de vlagă ca niste stafii. abia atunci am realizat cat de inspirata am fost ca am coborat la Topliţa. altfel nu as mai fi ajuns la nici o conferinta, as fi ajuns direct la Sărăţel, direct la ora la care trenul groazei se intoarcea la Bucuresti, de unde plecase cu 26 de ore inainte….

azi de dimineata la 10 eram in gara de nord, un trup siderat de tot ce i se intamplase, cat pe-aci sa fie o stafie in trenul groazei şi salvat de mirajele autostopului…

concluzie: să mergi cu trenul in Romania secolului XXI e pur si simplu un joc de ruletă rusească. iar pe directorul CFR il cheamă Pescăruşu. curat suprarealism, coane Fănică!

Anunțuri

14 păreri la “trenul groazei sau CFR – la Cat Frig Rezisti?

  1. trenurile si o Romanie cu ceva postraumatic in substanta sa…teribila experienta…cei de la tv asta ar fi trebuit sa faca, daca adevarul si nu doar efectul de stire ar fi fost vizat – sa urce intr-un astfel de tren, sa relateze atit de bine, limpede si crud

  2. Nu ne putem plânge că vremurile pe care le trăim, ne răpesc „şansa” eroismului.
    Deşi n-am s-o-nţeleg niciodată pe mama lui Ştefan cel Mare, sau poate tocmai de aceea, consider că cei care se întorc printre noi după atâtea patimi, şi încă după ce s-au achitat de datorii, şi încă plini de verva povestirii, merită primiţi cu toate onorurile de care suntem capabili!

  3. Absolut formidabila povestirea asta! Ca o fotografie a unei Romanii defecte. Ce bine insa ca, de fiecare data cand ii auzim vorbind pe Boc si compania aflam cat de bine stau, de fapt, lucrurile, ce tara minunata avem si ce turism se poate face in ea. Bunaoara, ei un tren dintr-o parte intr-alta, si poti sa mergi lejer pe langa el, sa admiri peisajul, si cand ti se mai face frig, sa mai urci un pic, sa te mai incalzesti. N-avem tara, dar avem inca zi nationala…

  4. infiorator! Trenul groazei intr-adevar, parca ar fi un mister cum de fiecare data, in fiecare an, vine miraculos iarna. Incredibil. Bine ca opresc oamenii la ia-ma nene. Cum am masina personala le-am patit si eu pe ale mele, cu lanturi de zapada si tiruri derapate (vinerea asta, fics pe acelasi drum! doar ca mai spre Moldova) dar bine ca n-am ajuns in tren.
    Bravo ca ai rezistat!

  5. Delicioasa povestirea. Imi dau seama ca pentru tine a fost probabil groaznic, dar ca simplu cititor da-mi voie sa iti spun ca m-am scufundat in calatoria ta cu trenul. Si ca te apreciez si mai mult ca ai facut semnul, mie mi-a fost intotdeauna frica.
    Sa-ti aduca anul nou tot ce-ti doresti si sa realizezi tot ce ti-ai propus si inca si mai mult. Salutari lui O.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s