Philip Larkin

 un alt poet britanic descoperit la cursurile de literatura de la Graz, care ma innebuneste in ultima vreme. este considerat unul dintre cei mai reprezentativi poeti de limba engleza ai secolului XX. i s-a decernat dar a refuzat postul de Poet Laurate, cea mai inalta distinctie de poezie in Marea Britanie. imaginea sa de bibliotecar tip Oxford, satiric si bonom a fost ulterior sifonata in anii 2000 de niste jurnale publicate postum in care isi exprima interesul intens pentru pornografie si o atitudine agresiv rasista.  cu toate acestea, m-a sedus total cu mizantropia lui aristocratica, cu tristetea, incrancenarea si oboseala sa. am simtit ceva din forta si neputinta Sylviei Plath, desi e f diferit. ultimele 2 volume de poezie sunt extraordinare. iar poemul Aubade, ultimul scris de el inainte sa moara, este epocal. ii pregatesc acum traducerea in limba romana. i-am pastruns adanc in fibrele fine ale textului, scriind la Graz si o analiza literara detaliata a acestuia.

puteti asculta mai jos  poemul chiar in lectura inconfundabila a poetului.

&

mai multe poeme de Larkin puteti citi aici

 iar aici o analiza  interesanta scrisa de traducatoarea si specialista in literatura britanica Lidia Vianu asupra operei poetice de ansamblu  a lui Philip Larkin:

A poet who wrote little, and published even less, Philip Larkin has nevertheless become a major voice in later 20th century British poetry. He best illustrates the transition from strong-willed experimenting (Eliot) to relaxed carelessness in poetry. He witnesses the slow withdrawal of lyricism from fiction and its reverse, the immersion of poetry into prose, or, rather, the creation of the Desperado poetic attitude: the disobeying of poetry. Like modern clothes, which can use any colour or cut as long as they are able to shock, Larkin felt free to look for his words everywhere. The hidden striving of his creation is to find a road of access to his innermost, real theme – the mood of the lonely, ageing man. Late found, this theme is not long dwelt upon. One last volume discloses its helpless despair. Speech needs no artifice, Larkin uses it as he finds it. Words cannot alleviate the painful poems of this poet who is unable to come to terms either with himself or with his poetry, restless but reticent to the bitter end.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s