poem

Poveste  cu  mir

 

agonizam

felceri cu obrajii roz îmi cântăreau viscerele

ai început prin a-mi spune poveşti

despre picioare sănătoase

dormeam la un moment dat amândoi

pe aceeaşi canapea

strâns legaţi

ţi s-a făcut dintr-o dată frig

pe 21 ianuarie m-au tăiat

mi-au înfipt o bucată de plumb în femur

m-au poreclit „sănătoasa”

încă sub anestezice

minţile mele te priveau ca nişte alge

ţi s-a făcut dintr-o dată frig

vreau să stau la căpătâiul tău

şi să-ţi spun poveşti despre plămâni

dar sunt mulţi câini la poarta ta

te pot ajunge doar sfâşiată de ei

doar zăpada moare mai repede ca noi

plămânii tăi sunt nişte îngeri

îmi rămân în gât cuvinte vâscoase

pline de mir

de fapt pe mine frigul tău mă latră

m-am rugat lui Dumnezeu

să ne ierte frigul

din volumul Pauza dintre vene, Cartea Românească, 2007

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s