15 ianuarie & înmormântările festive

se apropie 15 ianuarie. mereu am fiori reci pe sira spinarii legat de aceasta zi. pentru ca in toata scoala generala trebuia sa invatam pe de rost o gramada de poeme eminesciene, eu mai ales, ca le dadeam bine din condei, trebuia sa fac celebrele compuneri de elogiu si comentarii savante, se pregateau serbarile, discursurile, chiar plansetele (cunosc profesoare care nu pot recita sau vorbi despre Eminescu fara sa le tremure barbia in suspine). apoi la liceu, cand credeam ca scap… o, nu! liceul se numea Mihai Eminescu si chiar pe 15 ianuarie era Ziua Liceului, care trebuia celebrata cu slava si evlavie… Ce-i drept, conformismul in glorificarea marealui luceafar nu a mai continuat la aceleasi cote, dezbaterile au prins mai multa substanta, dar aerul festivist impus iti dadea din nou senzatia de gol, de plictisitor, de ridicol. asta i-a facut poate pe multi dintre colegii mei sa nu mai deschida in veci un volum de poezie in general sau mai ales nu unul de Eminescu. in clasa a 9-a am lucrat toata vacanta de iarna ca sa scriu lucrarea Apocatastaza eminesciana, primul demers critic adevarat care m-a cufundat total in poezia lui. gasisem termenul de apocatastaza intr-o carte mistica, mi s-a parut ceva cu totul fascinant si m-am gandit sa aplic la eminescu si dupa ce am devorat vreo 10 carti de critica despre el,( una din cele mai frumoase fiind comentariul la Luceafarul (L. Poem al visului romantic, 1978) semnat de Marin Mincu, o lectura savuroasa ce a reprezentat un bun companion de Olimpiade 🙂  ) am gasit termenul de apocatastaza, cred chiar la Zoe Dumitrescu Busulenga, folosit intr-o nota de subsol  si m-am dezumflat rau de tot. tot misterul textelor si originalitatea mea disparusera… dar m-am consolat cu ideea ca am avut o intuitie buna! iar lucrarea nu am putut-o nici macar citi la festivitatile din acel an de 15 ianurie ca avea 20 de pagini si nu ar fi avut aderenta la public, mai ales cu folosirea acestui termen ce parea sa ii ingrozeasca pe toti… si imi amintesc de asemenea ca parintii mei cand au citit titlul eseului pareau destul de ingrijorati de starea sanatatii mele mintale 😉

 dar acum, in cinstea acestei zile marete, recomand 3 lucruri:

1 poem de-al lui

Poet

Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân’la pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;

Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet –
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.

1876

o carte buna despre el

detalii aici

si un eveniment cu si despre el

PS plus un eveniment f interesant la Viena, marca ICR

detalii aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s