două poete de forţă, doi chirurgi

ca sa ma pregatesc pentru Herta Muller am citit doua dintre poetele noastre contemporane de mare forta, atat de diferite ca stil si totusi atat asemanatoare in lupta lor impotriva simtului comun, doua prietene de suflet pentru mine si doua modele de prestanta intelectuala, pe care va invit sa le cititi nu doar in poeme, ci si in interviuri, unde sunt la fel de spumoase.

Angela Marinescu intr-un interviu furibund si foarte recent pentru Revista 22, de la viata politica si implicarea intelectualului in treburile cetatii pana la Nobel si traduceri, ascutita si frumoasa, radicala, asumata ca intotdeuna:

În ceea ce priveşte situaţia mea de scriitor, vreau să spun că asta nu mă mişcă prea tare. Faţă de mine însămi eu încerc să îmi fac datoria cât pot mai bine. Şi de fapt nici nu este o datorie. Este o chestiune de plăcere unită cu, într-adevăr, un sentiment de responsabilitate şi o chestiune de obsesivitate şi de fanatism şi de fapt este o relaţie a mea cu puterea mea. Cât pot fi eu de puternică faţă de mine însămi. Şi lucrul acesta nu poate fi comentat. Nu pot să-l comentez, pentru că atunci când te prăbuşeşti într-o relaţie de asta cu totul, cum m-am prăbuşit eu şi nu am mai putut să ies niciodată, atunci nu mai simţi nevoia să comentezi lupta.

mai mult aici +

un alt interviu dur si la obiect cu Istodor si +

probabil cel mai tare interviu al poetei luat de fiul sau, Alexandru Matei.

 si Nora Iuga, intr-un interviu alert luat de Elena Vladareanu in mai 2009 pentru Suplimentul de Cultura, despre ultimele carti, motivatia scrisului, conditia scriitorului in Ro, plecarea la Berlin si provocarea tabuurilor. tanara, cocheta si morbida, atroce si frumoasa, asumata pana in varful unghiilor.

Cred ca eu nu m-am nascut sa fiu scriitoare, m-am nascut sa fiu artista. Pentru mine foaia alba pe care scriu e o scena si pixul e trupul meu, care se misca pe aceasta scena, desenindu-mi fiinta interioara cu toate intentiile previzibile si imprevizibile, cum frumos scria despre poezia mea un critic german sau elvetian, nu-mi mai amintesc, ca „limbajul si trupul se denunta permanent in universul Norei Iuga ca si cind ar fi unul si acelasi lucru“. Trupul e un costum, e costumul in care ni s-a dat sa fim vazuti si placuti sau neplacuti. Sta in puterea noastra sa ne facem seducatori. Orice seductie e o provocare, spuneam mai sus. Seductia poate avea o bataie mai lunga atunci cind deruteaza, cind intriga, cind contrariaza. Provocarea contine o doza de obraznicie in ea si, in orice caz, o limba scoasa valorilor omologate. Am constatat ca tinerii isi programeaza uneori, isi regizeaza chiar spectacolul provocarii; batrinii, atunci cind reusesc sa provoace, o fac fie pentru a-si prelungi raminerea in scena, fie pentru ca le place sa-si expuna uritenia, ca si uritenia provoaca si provocarea distinge. Am senzatia ca m-am nascut cu vocatia de a ma distinge de ceilalti si, culmea, uneori vreau sa ma disting cu minus, nu cu plus, fiindca in aprecierea valorii, plusul a devenit de mult comun. Nimic nu-mi place mai mult ca exceptia cu litere mari.

mai mult aici +

un alt interviu de forta si foarte controversat de acelasi Istodor +

 un interviu in limba germana, pentru cunoscatori, cu video

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s