ultimele zile ale lui 2009

18-21 dec a fost o perioada difuza, ca o mlastina cu ceata. toata lumea parasea Grazul. doar eu Lucy si Heli mai ramaneam in casa dar duminica au plecat si ele. eram nerabdatoare, am scris am citit si am vomat din cauza unui vin de proasta calitate. am vorbit cu Guillaume despre moartea lui Markus, survenita chiar in ziua cand mama lui aflase ca invinsese pentru a doua oara cancerul. am gatit cu fetele prajituri de Craciun cu scortisoara si cuisoare si Lucy a facut o gateau au chocolat ca la ea acasa, la Strasbourg 😉 nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede, ma sufocam.

21 dec

desi initial vroiam sa plec la viena de dimineata ca sa am timp sa reperez deja hotelul si sa ma mai obisnuiesc cu centrul, nu am reusit. am facut ultimele cumparaturi, plus spalat rufe plus terminat un referat si uite asa am plecat din gara Graz la 2. cu un noroc chior am nimerit chiar la statia de unde pleca autobuzul pt aeroport. acolo timp de 2 ore am trecut printr-un razboi psihologic infernal. am asistat la emotiile de pe platoul Surprizelor cu Andreea Marin. din minut in minut sosea cate un avion din cate un colt de lume si vedeam cohorte de soti imbratisandu-si patimas sotiile, nepotii pe bunici, mamele pe copii, copii pe tati, surorile pe frati, amantii pe amante etc. Un planset general, chiote, imbratisari si saruturi. toate intr-un spatiu stramt al sosirilor, in Flughaften Viena. iar ai mei au intarziat foarte mult, ii vedeam pe romanasii plini de cadouri sosind si ai mei de nicaieri. dupa mari emotii si dupa chiotul pe care l-am scos si eu sub influenta emotionantelor revederi, am plecat spre hotel. taxiul ne-a luat aproape 50 de euro, am fost ingroziti. dar nu era hotel era un fel de casa a lui Mos Craciun. pe bune. cum sa numesti altfel un loc plin de zapada, la marginea unei paduri, departe de vuietul orasului, situat pe un deal de unde se vede toata viena stralucind? privelistea a fost divina. ne-am lasat imediat bagajele si am pornit sa exploram padurea si linistea aceea plina de troiene. si am nimerit ca prin minune la un restaurant cu specific, unde snitelele au troznit sub masele si berea neagra a deschis voia buna.

22 dec

catedrala sf stefan. palatele hofburg. piata maria tereza. merele bulevard. parlamentul. biblioteca. karlplatz cu a sa karlskirche. Christkindl markt din fata superbei primarii. clinchete de clopotei si copii fericiti. wurst cald cu mustar si gluhwein (vin fiert). in drum spre belvedere ne-am oprit si am facut stanga imprejur. eram terminati deja. seara calda cu alt vin fiert sus la noi pe deal, in cartierul Ottakring. unde aveam si un mini patinoar si unde luminitele orasului vibrau a bucurie.

23 dec

ziua plecarii. am dedicat-o integral palatului schonbrunn. parintii au jubilat. turul a fost foarte detaliat si ne-a captivat. curtea palatului frumoasa choar si plina de zapada. Glorietta impunatoare ca intotdeuna. iar cotletul Maria Therezia care a incununat vizita la final a fost excelent. dupa-amiaza ne-am indreptat catre gara si am fugit catre Graz in extaz.

24 dec

plimbare frumoasa prin oras. ultimele cumparaturi. centrul explorat. eu mandra de Graz ca de propria mosie :). ai mei bucurosi ca niste copii. vizita la domnul schmoll proprietarul prelungita pana tarziu. veselie si plurilingvism (fiecare vorbeam 2-3 limbi alternativ) si cozonacul austriac cu nuca homemade de doamna schmoll. acasa franti am urmarit documentare despre zidul berlinului.

25 dec

slujba la biserica ortodoxa din centru. cu totul emotionanta. apoi urcarea pe schlossberg de unde tot Grazul se inclina la picioarele noastre panoramic. un curcubeu atat de clar nu am mai vazut niciodata. o ploaie ca de vara. apoi masa de Craciun in stil austriasc la restaurantul din Landhaus. mancare usoara si gustoasa. atipica. nota de plata ne-a speriat, dar asta e, odata-i Craciunul la Graz 😉 potop de ploaie toata dupa-amiaza (asta ca sa completeze gama soare ninsoare din ultima vreme). melancolie si odihna pe fond muzical deosebit: cetera, un CD oferit de Schmoll, un impatimit al acestui instrument. plimbare de seara pana la universitate si apoi din centrul frumos luminat acasa. ulrima seara, ca in tabara: plina de emotie, euforie si povesti.

26 dec

treziti de la 5. speriati ca niste copii sa nu piarda trenul sau avionul. zi senina, foarte frumoasa. drumul Graz-Viena cu trenul e o splendoare. traversarea Alpilor, traversarea satelor, raurilor, dealurilor si stancilor superbe. ai mei se uitau pe geam ca la Discovery. dupa ce i-am condus la aeroport am fugit la Westbahnhof. tremuram. am cautat pe toate peroanele si nu era. de la informatii mi-au spus ca trenul de Bucuresti sosise inca de la 9. m-am ingrozit. cercetand deja speriata inca o data toate liniile l-am vazut cu spatele. am strigat, m-a vazut. am tipat. nu stiu exact ce am mai facut. stiu doar ca m-am trezit cu el de mana in fata muzeului Leopold la expotia Edvard Munch pe care o asteptam cu nesat, e pictorul nostru de suflet. am stat 4 ore. cand am iesit era deja noapte. a fost o feerie. am vazut atatia pictori mari, atatea panze ametitoare si pline de de forta incat am plutit. cel mai frumos cadou a fost acesta. si mai ales discutiile de dupa, despicarea fiecarei tuşe in patru. apoi am fugit in trenul spre Graz istoviti, dupa o plimbare pe Maria Hilfer Strasse luminata feeric.

27 dec

somn. extaz. bucurie. cafea. somn.

si inca se deruleaza acest film lent al linistii si bucuriei. suntem intregi.

PS 2 recomandari:

o cronica foarte coerenta si bine articulata ( cu observatii foarte fine legate de cosmogonia lichidului, a curgerii si absorbtiei pe care nu le-am constientizat) la Pauza dintre vene semnata de Teodora Coman, care ma onoreaza.

&

 la polul opus o cronica incoerenta si superflua la Apocaliptica textului a lui O semnata de Irina Georgescu, care desi are niste critici pertinente in prima parte, nu demonstreaza insa nimic pana la capat.

Anunțuri

O părere la “ultimele zile ale lui 2009

  1. Miruna, eu ma simt onorata, multumesc pentru semnalare si chiar ma bucur ca iti place ce am asternut pe blogul nostru.Nu folosesc prea mult concepte sterile pentru ca vreau sa fiu cat mai aproape de pulsul poeziei. Nu prea mai cred in distanta critica, ci din contra, in apropierea de poem. Se pare ca nu am gresit, ca am facut ce trebuia. Iti dorim Sarbatori fericite si…asteptam un nou volum!
    Teodora

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s