observatiile unui expat in Graz

fiindca mi-au invadat mintea toate aceste observatii cultural antropologice si nu ma mai lasa sa ma concentrez la ale mele (cum ar fi examenele la academic writing si la germana se ma asteapta in urmatoarele zile) le scot aici, cu rezervele ca sunt strict subiective

deci, chestiile care m-au frapat (in ambele sensuri, bun si rau) in Graz:

  • precizia creeaza standardizare. sigur, ii face foarte eficienti, elimina arbitrarieteatea si haosul, dar totul e mereu la fel. devine monoton si… uniform. dau 2 exemple. 1. produsele de patiserie. ai sa gasesti in ORICE cofetarie de aici acelasi invelis crocant cu acelasi continut, de aceeasi marime.. etc. evident e vorba de standardizarea calitatii ceea ce e un lucru bun, dar pe mine ma plictiseste ingrozitor asta, si de-asta prefer uneori sa mananc in restaurantele sarbesti, unde dimensiunea produselor nu e uniforma si totul e plin de viata. (sigur, nu mi-as dori sa traiesc nici dupa standardele total arbitrare din Turcia de exemplu, unde BBC anunta ca untr-un magazin de kebap au gasit in magazie jumatate de cadavru uman ce urma sa fie introdus in shaworma..). al doilea exemplu ar fi examenele si in general cursurile. in caz ca nu stiati aici studentii sunt anuntati exact ce fel de exercitii vor avea la examen, si se indica chiar paginile din anumite carti de unde vor fi formulate subiectele. adica mura-n gura vorba romanului. iar daca in calendarul cursului dat de profesor la inceputul semestrului apare pe parcurs o schimbare (de exemplu profesorul vrea sa schimbe o tema cu alta, sau sa insiste mai mult pe ceva, sau introduce ceva suplimentar studentii se revolta si refuza acea schimbare pe motiv ca NU A FOST ANUNTATA. la fel se intampla si daca la examen apare vreun exercitiu surpriza.. nu ne-ati anuntat prin urmare noi de unde sa stim sa-l rezolvam?). partea buna e ca nu esti mereu la cheremul ultra subiectiv al profesorului, care te poate evalua dupa cum are el chef. dar partea naspa e ca se ingusteaza ingrozitor de mult paleta creativitatii si a gandirii  critice (care sunt efecte ale spontaneitatii si ale incurajarii acesteia, nu ale planificarii). si am ajuns la paradoxul acesta: occidentalii imputau comunismului tocmai standardizarea – ca toti erau tratati la fel, ca totul era ultra planificat si lipsit de creativitate etc. dar eu vad ca si sistemul lor produce tot standardizare, poate de alt tip (combinata cu libertate si asta e esential) dar in esenta tot o limitare este…
  • studentii sunt tratati preferential peste tot. asta chiar e o chestie misto. pe langa faptul ca ai discounturi oriunde mergi, primesti o gramada de chestii gratuite si in genral atentie in orice institutie ai fi. (dar daca nu esti student austriac apar problemele 🙂
  • batranii au pofta de viata! da. ii vezi mergand pe bicicleta, ascultand muzica la mp3, facand shopping la Zara, plimbandu-se in parc. in general e o stare de euforie a batranilor ceea ce e f frumoasa. ii vezi zambind, uneori chiar pusi pe şotii. in romania eram foarte demoralizata de privirile triste si neajutorateale batranilor, de mentalitatea pe care o dezvolta, aceea de oameni pentru care nimic altceva nu mai conteaza decat simpla supravietuire formala si moartea.
  • nationalismul. chiar s-a organizat saptamana asta in aula mare o dezbatere despre extrma dreapta ingrijorator de raspandita printre tinerii din austria. desi peste tot gasesti referinte la valorile europene, la multiculturalism, desi UNI Graz are peste 500 de parteneriate internationale, cu toate astea ceva ce tine de esenta lor e fiorul nationalist. de exemplu, cum sa explici faptul ca in magazine pe aproape toate produsele (pana si pe oua 🙂 ) apare steagul austriei si mentiunea: produs in austria. pana si cei de la MC Donalds (bastionul globalizarii) au acum afise prin tot orasul cu vaci zambitoare peste care e mentiunea: folosim carne austriaca! sigur, explicatia e si de natura economica: se incurajeaza productia locala ca sa faca fata celei internationale. dar tot forma exhibata de nationalism este. nu mai dau exemple de genul sfaturilor pe care le-am primit: sa nu te duci de partea cealalta a murului. e tare periculos.  de ce? sunt multi imigranti acolo…   mai sunt si frustrarile pe care le au fata de germani, care se simt in felul in care ii copiaza pe astia in tot, incercand totusi sa-si arate ostentativ si marca proprie.. germanii spun ca balcanii incep in austria, iar ei se simt foarte jigniti de asta..
  • bibliotecile publice sunt foarte user friendly. si sunt pline ca un mall. au niste fotolii maaari si comode. muzica de pian in surdina. cafenele imbietoare. locuri speciale pentru copii. 2 etaje de muzica si filme (poti asculta recte viziona ce ai ales). si e gratis pt toata lumea. sunt branduite cu verde si desi unii vin acolo doar pt ca e un loc cool totusi cred ca e foarte benefic faptul ca au reusit sa aduca oameni de toate varstele sa-si petreaca o parte a timpului liber in biblioteca 🙂
  • tramvaiele sunt melancolice. tarziu m-am prins de ce ma treceau amri fiori nostalgici cand ma urcam intr-un tramvai de pe aici (m-am plimbat mult cu ele in ultima vreme). pentru ca sunt ca niste dame de companie iesite din uz. cu frumusetea aia tocita, dureroasa. si pentru ca sunt din aceeasi familie cu tramvaiele care inca circula prin Bucuresti (bunul meu prieten 34 era un tramvai fost austriac, daruit de ei la second hand romaniei) cand ma urc in ele simt ceva de acasa. ceva din drumul piata sudului obor. evident, exista si multe tramvaie ultra noi, cu plasme si canapele inauntru, ca o femeie siliconata. dar eu pe astea vechi le iubesc. mai ales ca mi-a spus un localnic ca le-au fost date si lor second hand de catre nemti. ca sa vezi!
  • parteneriatul public privat e foarte dezvoltat. evident sunt o gramada de avantaje pornind de aici. dar incep sa ma simt si stinghera cand vad holul facultatii plin de flyere si de standuri (rezultat al barterelor intre facultate si marile companii care o sponsorizeaza) in care studentii sunt agresati zilnic de oferte, anunturi, de la papuci de casa la laptopuri performante. ma simt agresata. seamana a bazar.
  • periferiile sunt si ele reci /seci. ma asteptam sa gasesc o perifie dezordonata si frumoasa, ca o femeie trezita din somn. dar nu. fie industriale (zona andritz in special, ca un monstru de fier si otel) fie shoppaholice si obraznic de consumeriste (cu malluri zona seiersberg si puntigam unde este insa si o frumoasa fabrica de bere 🙂 ) in webling, gosting si don bosco nu am fost dar le voi descoperi in curand. unde e periferia boema de altadata??
  • daca intr-o institutie publica intrebi ceva in engleza se panicheaza toti brusc si te privesc disperati de parca ai fi terorist si ai avea o arma in mana. inca un semn bun de „multiculturalism” mimat.
  • o zona care imi place foarte mult (contrar localnicilor) e Griesplatz. desi la e la 5 minute de centrul cel baroc, patrimoniu Unesco, ultra renovat si ultra elegant, Griespltz e deteriorata, peticita, e colorata,  saraca si are mirosuri puternice. turistii nu calca insa pe aici. zona turcilor si a negrilor (plus romani am auzit pe strada). e vie, e forfota, e galagioasa, e plina de femei frumoase (barbatii arata un pic cam macho kitschy ce-i drept). magazinele sunt mereu deschise, primitoare (desi nu foarte igienice, asta admit). fructe, genti de vinilin,  legume si maieuri  – toate zambesc din vitrinele nearanjate. totul spumega. ma plimb deseori pe acolo. ma simt in siguranta.

to be continued

Anunțuri

6 păreri la “observatiile unui expat in Graz

  1. Draga Miruna,

    Te inteleg perfect 🙂 Locuiesc si eu din Ianuarie in Graz si zilnic ma invadeaza aceleasi sentimente..mi-e dor de vuietul Bucurestilor…mi-e dor de iuresul strazilor pe inserat. Intr-adevar este o alta lume cu un alt standard de viata dar ..uneori mi-e dor 🙂

    Toate cele bune si distractie placuta in Graz! Daca doresti sa ti se faca dor cu cineva poate tinem legatura 🙂
    Ana

  2. buna, eu sunt o alta Ana care locuieste in Graz. Dar doar de o luna si de data asta, o Ana care mai scrie din cand in cand. M-am mirat sa vad ca Miruna Vlada se afla tot in Graz, unde si eu ma simt la fel de ‘naufragiata’ si de ‘in the middle of nowhere’ asa cum scriai pe blog acum ceva vreme. Ceva sfaturi ca Jakomini Platz sa para mai putin gri, si ca faculta sa nu ia proportii de cimitir?

    liebe Gruesse,
    Ana

    • traieste grazxul liber, fara prejudecati.
      urca-te in tramvaiul 1 si mergi pana la capat. se zice ca e cel mai spectaculos traseu de tramvai din Europa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s