poem

Sarajevo

 

Au trecut deja 15 ani

de când găurile de gloanţe de pe faţada

vilei habsburgice

au sângerat

prima oară.

Vreau să fug

şi să acopăr cu trecerea mea

gurile astea căscate din ziduri

ochii ăştia de copil privindu-şi în gol

părinţii împuşcaţi pe trotuar.

Meduzele astea sfârtecate

înfipte în ziduri

înecate în mocirla istoriei.

Au trecut 15 ani de când pleoapele

nu s-au mai închis peste Sarajevo.

Cine se uită  prin

găurile astea de gloanţe

vede cum pacea

îşi cerşeşte în genunchi

dreptul la o moarte decentă.

Dar cel puţin refrenul şenilelor tace o vreme.

Şi văd sus câteva

cuiburi de mierlă cum apar din senin 

pe acoperişul vilei habsburgice.

Anunțuri

2 păreri la “poem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s