inca unul ma desfiinteaza :)

tudor cristea il cheama si ma enerveaza cu nu comenetaza nimic, doar arunca niste verdicte… bine, el zice ca nu comenteaza din decenta, dar eu am o alta banuiala…

de fapt niciodata nu am inteles dece aproape toti comentatorii atat ai volumului Poemextrauterine cat si  ai Pauzei dintre vene s-au oprit sa dea cu bata in cuvinte precum menstruatie, penis, labii, sobolani etc cuvinte „urate”  bla bla si nici unul nu a acordat atentie unor poeme despre credinta, Dumnezeu, dreptate, singuratate etc care ocupa mai mult chiar de 50% din continutul ambelor volume… poeme precum Castelul Goethe din Pauza dintre vene sau Mon Empereur din Poemextrauterine au fost observate ca fiind „altfel” doar de alti poeti care mi-au citit volumul dar de nici un critic literar. de ce oare?? lenea asta de receptare deja ma enerveaza. adica eu imi dau seama ca saracii scriu in transa zeci de cronici si nu au mereu timp sa gadile profunzimile fiecarui autor dar de ce sa alegi mereu calea cea mai simpla – e douamiista apare cuvantul pizda si remuscare gata e clar e urmasa angelei marinescu e viscerala, obscena si tine de trend. un poet minor si gata ne-am facut treaba de critic. am bagat la sertaras.

in fine, enjoy ponegririle –aici

Anunțuri

3 păreri la “inca unul ma desfiinteaza :)

  1. Domnisoară,

    Textul despre „Pauza dintre vene” e mai vechi, dvs. l-ati descoperit acum, pe agonia.ro, dar el a aparut in revista LITERE, din Targoviste, in mai 2008 (vezi: http://www.bibliotheca.ro/reviste/litere), in cadrul unui serial pe care l-am intrerupt (spre a comenta Istoria… lui N. Manolescu) si pe care, probabil, nu-l voi mai continua.
    Ziceti că numai in jumatate din fiecare carte a dvs. vorbiti despre menstruatie, lindic si celelalte, in vreme ce, in cealalta jumatate, ati avea texte serioase si profunde, pe care criticii refuza sa le vada sau, pur si simplu, nu le vad. Pai daca asta vreti cu orice chip, de ce nu tipariti doar jumatatea aceea serioasă?

  2. domnule
    pai exact asta e problema. eu nu cred ca o parte e serioasa si una neserioasa. eu cred ca un individ trebuie sa-si exploreze cu aceeasi acuitate toate tenebrele pentru a le sublima. atat cele sexuale cat si cele legate se credinta sau dragoste. pentru ca un om este un animal simbolic si are in acelasi timp sentimente si senzatii, frici si dureri si nevoi fizice. eu nu cred intr-o sublimare care nu cuprinde intreaga fiinta. si marea literatura a lumii imi ofera multe aregumente in acest sens. mantuirea prin cuvant trece si prin carne si prin suflet.
    asa ca eu am acuzat tocmai aceasta departajare ipocrita – teme neserioase si sexuale si teme serioase si profunde.. si cum criticii vad numai stridentele si nimic altceva.
    am ramas destul de surpinsa de faptul ca citati din poemul cu „sobolanii” doar fiindca va socau anumiti termeni pe care i-ati scos din conzext fara sa observati ca in ansamblul poemului tematica era una mistica, titlul fiind rugaciune. si miza fiind, eu asa sper cel putin, mai mare decat o imagine mizerabilista cu sobolani..

  3. Domnisoară Miruna Vlada,

    Mă miră şi nu mă miră că dvs. consideraţi că anumiţi termeni din poezia tânără „mă şochează”. Aveţi, probabil, o prejudecată cu privire la noi, ăştia, mai bătrâni. În general, pe mine cel puţin, e cam greu să mă şocheze ceva. Nu sunt nici pe departe un pudibond. În plus, am citit diverse texte mai „tari”, de la Boccaccio şi Chaucer la Anais Nin şi Henry Miller şi de la aceştia la proza unor autoare şi autori occidentali de ultimă oră (cum ar fi, să zicem, Lolita Pille din „Hell”). Pe de altă parte, toţi am avut şi avem tenebre, depinde cum le-am sublimat şi cum le sublimăm. Multe impulsuri libidinale pot fi sublimate în splendide acte sexuale reale, nu în surogatele lor poeticeşti ori prozastice. Dar, în sfârşit…Este posibil ca, având vârsta dvs. şi scriind poezie şi proză în aceste vremuri, iar nu acum treizeci şi ceva de ani, să fi scris şi eu în acelaşi stil. Noi luptam cu editorii pentru fiecare cuvânt mai senzual în poezie şi pentru fiecare adevăr exprimat în proză. Eram invitaţi ritualic să nu prea coborâm privirea şi mâna sub cingătoare şi să nu întârziem prea mult asupra sânilor (care cu greu puteau fi numiţi „ţâţe” şi nicidecum „balcoane” sau „înaintaşi”). Duceam la editură textul unui roman intitulat „Mlaştina” şi ajungeam să-l intitulăm, până la urmă, „Porţile verii”, ca să scăpăm de ochii vigilenţi ai „organelor”. Tinerii de acum au căpătat o libertate cu care, poate, nu prea ştiu ce să facă. Însă nu vă prefaceţi a nu înţelege: nu despre îndrăzneala lexicală era vorba, ci despre o anume neîmplinire de ordin poetic. Discutând toate astea, îmi dau seama că mă aflu într-o postură foarte dificilă: dacă exprim vreo rezervă faţă de literatura tinerilor, pot fi etichetat drept un ins plin de prejudecăţile generaţiei mele; tot aşa, dacă atrag atenţia că în comunism s-au făcut şi câteva lucruri bune, pot fi etichetat, măcar în chip insinuant, ca nostalgic. Tocmai de aceea apreciez stilul dvs. ponderat în reacţia pe care aţi avut-o imediat ce aţi luat cunoştinţă de textul meu postat pe internet. Nu e exclus ca eu să fi greşit, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că nu. Am să vă urmăresc, în orice caz, cu atenţie şi cu interes evoluţia literară. Dar, înainte de toate, am să vă recitesc volumele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s