reactii de cititori 2

Friday, November 17, 2006

Amintiri din viitor

Ieri, mi-am rupt cateva unghii din carne.Si, in autobuz, au inceput sa ma usture.Si asta mi-a adus aminte de niste poeti modernisti care au venit la noi in liceu acum cateva luni aberand vreo doua ore despre faptul ca ei vor sa salveze poezia.Unul dintre ei scria despre unghiile lui de la picioare, parca…Daca ce scriau ei inseamna poezie moderna, apai atunci, si eu-s maistra-n ale scrisului:
„Ma ustura unghia rupta din carne,
Ma mananca unghia de la picior.
Punct!”
Si gata poezia!Si, sa va dau si un exemplu de poezie scrisa de ei, ca sa nu ziceti ca aberez eu:
„spala-te cu mult clor inainte sa atingi hartia
ascunzi in tine o pustoaica roz o pusca roz
n-o mai tortura
demachiaza-te dracului odata
poarta-te ca o carja” (Miruna Vlada)
„Salvarea” poeziei: fara rima, fara ritm, fara vreun pic de creativitate, injuraturi, niciun mesaj…si gata-i poezia, impuscata si inmormantata!Adica: ia o foaie, un creion (din pacate si ale lor erau ascutite si puteau scrie cu ele) si scrie prima idiotenie care-ti vine in cap, fara nicio retinere.Apoi, mai fa asta o data si-nc-o data si-nc-o data si e gata primul tau volum de poezii…
Dragi „salvatori” ai poeziei, va spun ce sa faceti cu creatiile voastre…in versuri…

„Luati ale voastre compozitii
numite poezii
Si bagati-vi-le in fund adica in cur
Ca noi inca mai avem bani de hartie igienica
si tinem la copaci
Si nu avem nevoie de rahaturile voastre
Care consuma multa hartie degeaba”

de pe http://brainsworms.blogspot.com/

cam violenta si reductionista receptarea nu credeti? oare asa inteleg toti liceeni poezia contemporana? cred ca se datoreaza orelor precare de literatura pe care le fac la scoala unde nu li se dezvolta nici un instrument viabile de lectura critica a textelor moderne si postmoderne. naspa. chiar m-a intristat un pic 😦

Anunțuri

36 de păreri la “reactii de cititori 2

  1. hahaha,faza e ca noi chiar aveam o profa de literatura care s-a ocupat si de partea de literatura moderna si postmoderna. n u e vorba de o o cunoastere precara a literaturii, ci pur si simplu de abundenta ei din ziua de azi care se caracterizeaza practic prin lipsa ei.helas!

  2. Chiar ma bucur ca ai aflat ce parere am, sincer.Si dupa cum am zis si-n ultimul post de pe blogul meu, nu are legatura cu orele de literatura pe care le fac la scoala, ci cu faptul ca inca gandesc si ca am un simt critic dezvoltat, dar cum aici nu e arta, pot critica orice altceva, dar nu poezia.E chiar de bun simt ceea ce scrisesem in „Amintiri din viitor” fata de ceea ce simteam cu adevarat si ce as fi scris, pentru ca imi venea sa ma impusc cand am vazut cu ce idei ati venit la noi la liceu si argumentele („poeziile”) cu care aveati de gand sa le sustineti si sa le impliniti…

  3. e bine ca ati venit sa va sustineti reactia. nu ma supara deloc asta mi se pare chiar o forma de a initia un dialog pe aceasta tema. as vrea daca vreti sa fiti mai expliciti putin> cum stabilim ca un text e sau nu „poezie’? ce te-au deranjat mai mult – poemele sau argumentele pe care noi le-am folosit? daca vreti cititi poemul pe care l-am postat mai jos si comentati-l. ma intereseaza in mod real ce „nu” merge in recepatarea de poezia in zilele noastre. multumesc ca ati trecut pe aici

  4. Miruna, din pacate, nu prea cred ca Thieffa si Quark si-au sustinut reactiile. La Q. nici nu mie prea clar ce voia sa zica. Iar Thieffa vine si spune doar ca furia ei e mult mai mare decit ce-a putut ea sa puna in cuvinte.
    „Gindesc si am un simt critic dezvoltat” + „aici nu e arta”. Ma infior nitel. Ma gindesc ca eu, niciodata, n-am putut zice despre un produs cultural „aici nu e arta”. Pentru ca am stiut intotdeauna ca reperele mele nu sint singurele valabile si, in plus, eu n-am auzit niciodata de existenta vreunui „artometru”. Cu care adica sa se masoare cantintea de arta si de non-arta dintr-un produs care se vrea artistic.
    „Pot critica orice altceva, dar nu poezia” – aici sunt de acord cu Thieffa. Atunci cind nu reusim de nici o culoare sa despicam un text, sa ne luptam cu el, renuntam si zicem „nu-i nimic aici”. Mi-e teama ca este chiar asa. Vad ca nu au revenit nici unul dintre cei doi postatori de mai sus cu comentarii.
    Oricit de frumos s-ar desfasura orele de romana din scoli, exista citeva probleme grele: la examene, tot sa identifice epitetele alea sunt pusi. Tot sa explice „procedeele poetice” asa cum au fost invatati. Nu si sa inteleaga textul, sa-i acorde cu adevarat atentie. Invatamintul nostru se face in clisee si nu stimuleaza deloc creativitatea. Cum sa stie ei atunci sa caute vibratia unui text?
    Din pacate, stiu ce spun. Am lucrat timp de 5 ani ca profesoara de liceu. Acum, un fost coleg de-al meu, cel mai iubit de elevi, cel mai natural, mai simpatic, mai intelept chiar, vrea sa renunte. Nu mai intru si-n discutia asta ca ma lungesc prea mult si fara rost.

  5. Poezia trebuie sa fie ceva frumos, melodios, care sa faca cititorul sa-si depaseasca conditia de simplu muritor, de om limitat, sa-l faca sa viseze, sa se piarda printre cuvinte, sa aiba revelatii, sa aiba idealuri mai mari…sa mediteze!
    Asta inseamna pentru mine poezia!Si nu prea regasesc asa ceva aici…:|

  6. Thieffa, de ce trebuie sa fie poezia asa? O reducem si pe ea si o bagam in limite, in constringeri, in cutiute de chibrituri. Si dupa ce o limitam la ceva anume, vrem ca ea sa scape omul de limite. Ciudat.
    Uite, Thieffa, cu riscul sa te superi si sa revii la furia ta initiala, desi sper ca nu va fi asa, iti spun ca prin asta „sa faca cititorul sa-si depaseasca conditia de simplu muritor” nu exprima nimic. Decit tot un cliseu, spus cu un limbaj cliseizat, de lemn. Suna exact a ceva care ti s-a spus la scoala. Mi-e greu sa te cred, acum, ca tu ai autonomie critica.
    „Sa te pierzi printre cuvinte” – citeste presa zilnic si te vei pierde complet printre cuvinte. Nu cuvintele fac poezia, ci as zice ca exact invers. Poezia „lucreaza” cuvintele pina scoate cu totul altceva din ele decit inexpresivitatea cotidiana.
    Acum, idealurile si revelatiile sa stii ca nu ti le da nimeni. Ti le asumi singur sau nu le ai deloc. Stii toate povestile alea din popor in care Dumnezeu si Sfantu Petru iau cea mai umila infatisare, ca sa arata ca oamenii cei mai obisnuiti, si trec nerecunoscuti de multi?
    Ca nu-ti place poezia pe care o scrie Miruna nu e nici o problema. Semnul de intrebare vine, in mintea mea, de la furia cu care respingi orice posibilitate de a comunica cu poezia ei. De a te lupta cu ea nu pentru a o distruge, ci pentru a vedea totusi daca „nu este nimic aici”.

  7. ce didactica esti catalina…. thieffa nu mi-ai raspuns la intrebari dar e ok, am inteles ce vrei sa spui. sper poatev ca daca vei citi alti autori contemporani sa-ti placa mai mult.

  8. Eu de obicei asociez didacticul cu scortosenia, cu explicatiile dupa tipic, cu a nu iesi din tipare si a vrea neaparat sa le bagi ceva altora in cap.
    Sorry, dar nu cred ca am facut asta. Ci doar am incercat sa le zgindar putin lui Thieffa si lui Quark convingerile atit de usor formate. Stiu ca sansele sunt mici sa-mi si reuseasca.
    Am vazut ca au venit cu multa furie, cu idei atit de gata formate incit dau impresia de idei luate de-a gata, fara alte argumente decit ca poezia este asta ce stiu eu.
    Eu una stiu altceva. Ca poezia este multe. Si nu-i nici un dezacord aici sau vreo scapare de gramatica. Doar ca nu cred ca are cineva dreptul sa elimine ceea ce inseamna poezie pentru altii, iar pentru el nu.
    Asta mi se pare nedrept si fata de ei insisi, pentru ca nu-si dau sansa sa experimenteze cu adevarat. Ramin pe terenuri despre care li s-a spus ca sunt sigure.

  9. Sistemul nostru scolar poate fi acuzat de multe (prea multe chiar), dar nu ca nu ne dezvolta un simt critic. Ba dimpotriva! Suntem mai critici ca niciodata! Ne informam din mai multe surse, citim mult (cel putin in microuniversul meu asa e). Trebuie totusi sa analizezi de unde ai luat reactia asta. De pe un blog personal. Chestii ciudate se intampla pe aceste asa-numite bloguri personale, aceste de bloguri sunt de multe ori saltele care aplaneaza furie, frustrare sau tristete. Sunt sigur ca daca i-ai cere Thieffa ar reusi sa-ti critice poezia intr-un mod mult mai frumos si cu argumente mult mai solide. Si nu mai da vina pe sistem! Sistemul e prea slab din punct de vedere calitativ ca sa mai fie in stare sa ne manipuleze!

  10. exactly. sa stii ca am spus didactic in sens bun in sens de incercarea de a deschide ochii cuiva, eu nu vad scortosenie in asta.

  11. CRomleck> e adevarat ce spui. sunteti critici si asta e bine. si e cam lame sa dam numai vina pe sistem. eu de-aia mi-am facut acest blog> ca sa inteleg ce NU le place cititorilor contemporani la poezia mea, si la poezia care se scrie acum in general. evident ca nu am sa ma modelez pe ce spun ei vreau doar sa inteleg. e o utopie?

  12. Miruna, nu e vorba doar de poeziile tale…S-a nimerit ca in primul post sa fac referire la ele pentru ca gasisem intamplator brosura ta prin ghiozdan si de aceea te-am dat ca exemplu.Nu mi-a placut deloc nici poezia aceea despre unghia de la picior, parca, a unuia din colegii tai de breasla si nici restul pe care le-a citit atunci.Pentru ca nu-mi exprima nimic.Nici nu se pune problema de ce am zis intr-un comment anterior despre ce inseamna poezia pentru mine.Pentru ca lucrurile banale, tot lucruri banale raman.Oricat le-ai intoarce pe toate partile, sunt lipsite de continut prin natura lor si daca le pui sub forma de versuri, asta nu inseamna ca brusc se vor metamorfoza intr-un mesaj revelator sau mai stiu eu…
    Am citit si poezia „Campina” (asa se cheama, nu?).Mi se pare foarte personala.Ideea pe care mi-o transmite mie este aceea de imbatranire, de moarte prematura a sufletului si prin urmare a trupului datorata manipularii si lipsei cultivarii spiritului, o stare de intepenire, de batut pasul pe loc si de asteptare a unei salvari (pe care mi-o sugereaza lichidul acela amniotic =>nastere a ceva, probabil a unei schimbari in bine sau a evadarii din starea prezenta).
    Dar imi da impresia de colaj.Parca ideile si trairile exprimate ar fi legate intre ele fara a fi cursive.

    Nu ma leg de faptul ca nu are ritm si rima, pentru ca am observat ca pe asta se bazeaza poezia voastra, pe faptul ca incercati sa aveti cat mai multa libertate, sa incalcati orice regula ( cu asta sunt de acord), dar mi se pare exagerata si dusa la extrem, pentru ca totusi exista niste conventii in legatura cu modul cum trebuie scrisa o poezie si mi se pare stupid sa incepem sa scriem despre orice prostie (cum era in cazul unghiei).
    Si mai am o brosura (nu-i retin numele autorului) in care autorul nu facea altceva decat sa ia citate din autori si sa le puna pe post de poezii in volumul sau.Avea si cateva poezii de cate doau versuri in care mesajele erau de genul: „cainele se plimba si cocosul canta…”.Asta nu e poezie, ce naibii!

  13. thieffa ai facut o observatie f pertinenta in leg cu semnificatia lichidului amniotic> tie ti-a transmis nevoia de schimbare ceea ce-mi arata ca stii sa observi nuantele. in leg cu lipsa de cursivitate aici ai dreptate> sunt chiar critici profesionisti care imputa versurilor mele ca ar fi prea rupte unele de altele. in teoria literara asta se numeste „dicteu automat” in care scrii fix asa cum gandesti adica in flashback-uri. se considera asta o marca a autenticitatii discursului pt ca implicarea ta „rationala” in text e putina si nu manipulezi ideile doar asa ca sa sune frumos sau ca sa le dai tu un sens prestabilit. f multi critica aceasta modalitate din motivele pe care le-ai spus si tu. e prea personal si prea putin inteligibil ca ce naiba noi in poezie ca de fapt in tot ce e arta vrem Sensuri..

  14. Thieffa, in sfirsit ai incercat sa spui cum percepi tu poezia Mirunei si pe a altora care au fost la tine la liceu, din cite inteleg eu.
    Cum iti spuneam si pe blogul tau, de-aici porneste toata supararea ta: „sa incalcati orice regula ( cu asta sunt de acord), dar mi se pare exagerata si dusa la extrem, pentru ca totusi exista niste conventii in legatura cu modul cum trebuie scrisa o poezie si mi se pare stupid sa incepem sa scriem despre orice prostie”.
    Sa-ti spun ceva. Conventiile te fac sa te simti in siguranta. Este normal. Orice om vrea asta. Vrea un culcus caldut. Vrea sa se scalde in poezia care nu-l pune pe el sa faca prea mult efort, ci i se ofera pe tava, ca un borcan cu dulceata. Vezi? Asta-ti spuneam.
    Daca omul care scrie poezie o cauta acolo unde o vad toti, face ceva comun. Sa stii ca nu asta au facut scriitorii „cu vina” si cu viziune, cei care au incercat si au reusit sa le arate celorlalti oameni ceea ce ei singuri nu vedeau.
    Lucrurile banale nu contin poezie? Mda, dominatia senzationalului. Tu ai citit „Sacrul si profanul”, a lui Mircea Eliade? Prin ’56 el zicea mult mai bine decit mine tot ce incerc sa spun eu aici, ca poezie e o stare care strabate mai toate lucrurile si nu poate fi luata si pusa in borcan. Chiar daca pe majoritatea oamenilor asta-i sperie teribil.
    „Pentru ca lucrurile banale, tot lucruri banale raman. Oricat le-ai intoarce pe toate partile, sunt lipsite de continut prin natura lor si daca le pui sub forma de versuri, asta nu inseamna ca brusc se vor metamorfoza intr-un mesaj revelator sau mai stiu eu” – ei, aici e buba. Pacat ca nu poti trai poezia dintr-un simplu gest. Dintr-o simpla parte a corpului tau. Pacat ca-ti refuzi experiente, asa cum ziceam. Aici sta libertatea, in mintea mea. Nu la Rousseau, care vorbeste despre libertate sociala. Ci in a simti si a-ti oferi experiente. Daca intelegi ce vreau sa zic.

  15. Revin, pentru ca eu ma lupt CU poezia si PENTRU supravietuire intr-o realitate pe care altii mi-au turnat-o in beton si au golit-o de continut.
    Vezi, despre asta mi-e teama ca este vorba. Asta ti se toarna in cap: ca lucrurile obisnuite sint lipsite de continut. Ca ele nici nu conteaza. Conteaza sa vrei sa ajungi pe luna, sa descoperi secretul tineretii vesnice, sa crezi in idealurile in care cred politicienii tai, sa faci yoga dupa-amiaza (pentru ca e un lucru exceptional) si sa te simti mai bun. Sa crezi in conventii. Sa traiesti prin conventii. Experientele tale sa te duca departe, dar in limitele conventiilor.
    Poezia nu-i ca sa ne gidile pe noi la creieras. Ci sa ne sparga, mai degraba. Da, la creieras. Sa iesim din conventiile pe care le-am primit si in care ne complacem.

  16. „Sa-ti spun ceva. Conventiile te fac sa te simti in siguranta. Este normal. Orice om vrea asta. Vrea un culcus caldut. Vrea sa se scalde in poezia care nu-l pune pe el sa faca prea mult efort, ci i se ofera pe tava, ca un borcan cu dulceata. Vezi? Asta-ti spuneam.”
    Te contrazic total aici…Mie una cel mai mult imi place poezia simbolista.In care nu ti se ofera absolut nimic pe tava, in care trebuie sa descoperi tu singur ce a vrut poetul sa spuna prin versurile sale.

    Si ca imi tot ziceai de furie si nu stiu ce…Sa-ti zic o chestie despre mine.Recunosc ca in momentul de fata am s ufletul prin de furie, ura, ranchiune, tristete si asa mai departe…Dar sunt genul care tine totul si admite totul pana la un moment dat cand se produce eruptia.Dar pana la acest punct, nu dau niciun semn ca as fi furioasa.Iar cand explodez, elimin furia prin aruncatul cu chestii, lovitul oamenilor si spus de vorbe pe care apoi le regret.Asta pentru ca nu mai sunt lucida, nu gandesc in momentele alea.Acum sunt cat se poate de lucida si toti neuronii imi functioneaza, iar paharul se umple incet, incet, dar nu a ajuns la limita.Deci, nu se pune problema de furie, pentru ca in momentele alea nu as fi in stare sa dezbat nimic…

    Si o ultima chestie…Definitia din DEX pentru poezie = 1.Modalitate a literaturii care exprima mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivitatii, al RIMEI, al RITMULUI, etc. 2. (fig.) Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situatii: farmec, frumusete, incantare.

  17. hai ma chiar asa> lucram su definitii din DEX?? ce spune dictionarul la substantivul OM? te recunosti? eu urasc dictionarele!!!!!! important e sa dam noi propriile definitii nu sa luam de la altii cum zicea si catalina.

  18. nu, asta incercam sa spunem de fapt ca e problema in scolile noastre si cu profii de romana> ca nici ei saracii nu inteleg ca nu trebuie sa ii condamne pe elevi la dependenta de definitii „general valabile” si mai ales nu in ARTA. acolo esti tu si creatia. atat. la matematica sau fozica e ok dar nu in domeniile umaniste. valoarea acaestor domenii sta tocmai in libertatea pe care ti-o da nu prin inchistarea in niste „formule” moarte la care tu personal nu poti contribui cu nimic. ca sa folosesc o imagine mai exacta> profesorii nu trebuie sa mestece informatia si sa o dea elevilor deja mestecata, ca o voma, ci sa ii determine pe elevi sa mestece ei insisi. si ceea ce iese mai apoi depinde de fiecare… sper sa nu fie o imagine prea scabroasa. dar despre asta e vb> despre manipularea unor sensuri prestabilite> vezi moda „comentariilor” oficiale care trebuie invatate pe de rost la romana…

  19. Am dat propria mea definitie si Catalina a spus ca e cliseu.Atunci am pus definitia din DEX ca pe-o baza pornind de la care am dezvoltat initial definitia mea.
    Pot spune ca sunt foarte norocoasa ca am o profesoara de romana foarte buna care nu ne obliga sa invatam ca papagalii comentariile altora, ci ne pune de multe ori pe noi sa facem singuri sau daca nu, le facem impreuna cu dumneaei.
    Cum spunea si Cromleck, sistemul a decazut prea mult ca sa mai aiba vreo putere asupra noastra, cu atat mai putin sa ne manipuleze!

  20. e super ca aveti o astfel de profesoara. nu trebuie sa intelegi ca pe o jignire ce spunea Catalina. incerca doar sa-ti spuna ca poezia nu trebuie privita atat de strict (cum ziceai tu : ceva frumos, melodios etc). probabil ca o data cu trecerea vremii, pe masura ce vei citi mai mult si eventual vei scrie mai mult iti vei mai ajusta din opinii. iar daca nu o vei face inseamna ca aceste opinii tin de firea ta care are niste standarde clare de la care nu va abdica niciodata. dar de obicei pe masura ce ne maturizam ne mai „ajustam” din parerile transante ale adolescentei. mai vedem. eu am avut (ca si tine dupa cum zici) un mare noroc ca am avut drept prof de romana un poet si un critic literar care mi/a accelerat formarea unei perspective mai „laxe” asupra poeziei. plus ca am participat la Cenaclul Uniunii Scriitorilor unde i-am cunoscut pe toti poetii contemporani importanti lucru care m-a facut sa imi gasesc mai usor propriul timbru poetic.

  21. daca ai chef, as vrea sa te provoc la a discuta dpdv simbolic (ca ai spus ca iti place asa) pe acele 4 versuri pe care le-ai ironizat in postul tau initial>

    “spala-te cu mult clor inainte sa atingi hartia
    ascunzi in tine o pustoaica roz o pusca roz
    n-o mai tortura
    demachiaza-te dracului odata
    poarta-te ca o carja”

    spune-mi ce te-a „nemultumit aici si eventual iti spun si eu cam ce vroiam de fapt. sa vedem unde e ruptura…

  22. Thieffa, poezia simbolista s-a scris in secolul 19 – inceputul secolului 20, deci a avut destul timp sa fie digerata si asimilata la „conventii care dau siguranta”. Deci, nu mi-ai zis nimic din ce nu ma asteptam sa-mi zici. Poezia simbolista iti da tie siguranta cam la fel cum le dau manelele siguranta altora.
    Din pacate, eu vorbesc despre o viziune de viata, iar tu-mi raspunzi cu DEX-ul. Cita dreptate are Miruna cu cuvintul OM. Dar la viata, ce zice DEX-ul? Poate vei invata sa intelegi si viata din DEX, sa o traiesti tot din DEX. Sa nu-ti creezi nici propria ta viata. Asta ne paste pe toti, dar, uite, tu imi dai „patul lui Procust” cind eu iti spun „incearca, experimenteaza, nu te mai teme”.
    Cu DEX-ul, sincer, m-ai cam omorit. Cliseul prin care vezi tu poezia vine dintr-unul si mai groaznic: definitia. Te rog, defineste cea mai profunda stare a ta de fericire sau de frica, sa vad daca ma impresioneaza, daca pot sa simt ceva si eu. Dar definieste-o asa, ca la DEX.
    Aproape ca ma ingrozesc si-mi vine sa plec cu barca in Africa (macar o barca as putea fura si eu). Voi pleca cu barca macar din discutia asta, pentru ca am dat aici de acea realitate de beton pe care nu mi-o doresc.
    Ce pacat ca tu gindesti in definitii, Thieffa! Bine macar ca nu simti asa. Exista, intotdeauna, o poarta minunata de scapare. Pentru ca asta inseamna sa fii OM. Asta, printre multe altele.

  23. „Poezia simbolista iti da tie siguranta cam la fel cum le dau manelele siguranta altora.” :|Deci cu chestia asta chiar ca mi s-a taiat tot cheful…Daca ai adus manelele in discutie, asta spune multe.
    It really was a waste of time…

  24. “spala-te cu mult clor inainte sa atingi hartia
    ascunzi in tine o pustoaica roz o pusca roz
    n-o mai tortura
    demachiaza-te dracului odata
    poarta-te ca o carja”

    Din primul vers inteleg ideea de purificare inainte de actul creatiei (clor -> albire->puritate)
    Prin „pustoaica roz” eu inteleg ca te referi la acele persoanele care se lasa manipulate, care nu au o educatie culturala, care fac parte din „turma”, care se complac sa fie in mocirla in care sunt si pentru care cel mai mult conteaza imaginea chiar daca nu reflecta realitatea; superficialitate.
    „pusca roz” nu-mi exprima nimic
    ultimele trei versuri contin imperative prin care ceri ca omul sa caute esenta, sa nu mai tina atat numai la imagine.
    „carja” -> de obicei, este obiect ajutator, sustinator, indreptator.

    Ma nemultumeste lipsa esteticului.Nu-mi suna a poezie.Imi suna mai mult a raspuns subtil intr-o cearta, sau ceva de genul asta.Nu stiu, a orice altceva decat a strofa dintr-o poezie…

  25. dar thieffa, cearta e un act de zece ori mai e mai poetic decat orice alta fatasma decsrisa intr/o strofa care „arata” bine. important e sa aiba fondul real, nu sa aiba” forma” aratoasa estetic.
    merci oricum ca ai acceptat provocarea si te-ai aplecat asupra strofei. am impresia ca ai surprins foarte bine „atmosfera” poemului. sunt de acord cu tot ce ai observat.
    nu e nici o problema pentru faptul ca ai alta opinie despre ce inseamna poezia. ar trebui doar sa te gandesti daca nu cumva definitiile astea rigide (gen cea din Dex) te limiteaza cam mult si te fac sa nu simti poezia in locuri in care nici nu te asteptai. ar fi pierdere pentru tine, o pierdere a ceva important mai ales daca literatura ocupa un loc imp in viata ta. aceasta era sugestia mea. in rest eu sper sa ai multe lecturi, sa iti cauti propriul timbru in poezie si sa ajungi la propria ta viziune asupra lumii.

  26. Multumesc.Oricum, nu am zis ca definitiile din DEX sunt indrumatoarele mele in viata.In niciun caz.Ti-am zis de ce am pus atunci definitia aia, si nu a fost pentru ca asta ar insemna neaparat si pentru mine.De la ea porneste si conceptia mea despre poezie, asta da.

    Ca fapt divers, tre sa recunosc ca sunt foarte impulsiva din fire si ca-mi plac discutiile in contradictoriu…:)

  27. Provocarea mea te-a speriat, Thieffa. Cind am postat cuvintul „manele”, ai dat cu totul inapoi. Nu te-ai intrebat de ce l-am adus in discutia noastra, ci simplul fapt ca l-am adus m-a descalificat in ochii tai. Asta spune multe despre obiceiul tau, cel putin in discutia asta, de a reactiona reductionist. Tot ce ti-am spus s-a sters in momentul in care am scris cuvintul „manele”.
    Sa-ti placa discutiile in contradictoriu este una, sa te inflamezi imediat ce gasesti ceva la care nu te asteptai, este alta.
    Ultima explicatie: explicam un fenomen psihologic, iar manelele sunt ceva ce eram sigura ca vei respinge puternic. Deci, trebuia sa-l folosesc pentru a incerca sa arat cum omului ii da siguranta lucrurile cu care s-a obisnuit: tie, poezia simbolista, omului din Rahova, sa zicem, manelele. Pacat ca ai inteles cu totul altceva din asta. Desi, sa fiu sincera, nu prea stiu ce ai inteles. Stiu doar ca am perceput tonul de „mda, cu tine n-am ce discuta” in ultima ta postare.
    Pacat ca n-ai vazut nimic din tot restul postarilor mele. Sau, oricum, nimic relevant.
    Ultima si la mine.

  28. dragile mele catalian si thieffa,
    eu am sperat ca acest dialog sa fie unul interesant pentru ambele parti. dar observ o disproportie> catalina a incercat sa explice pozitia cu lux de amanunte (si trebuie sa-i multumesc pentru efortul si implicarea) iar thieffa s-a legat doar de niste amanunte si de cele mai multe ori a avut o atitudine „necivilizata” fata de catalina. dar poate e si varsta la mijloc (in adolescenta cu totii eram impulsivi asta e frumusetea varstei).
    eu nu am dorit sa va fac sa va simtiti inconfortabil pe nici una. speram doar, cum ziceam si in prima postare, asta fiind scopul blogului, sa creez o legatura intre cei ce scriu si cei ce citesc, sa pot sa inteleg de ce le place ceva si de ce nu le place. e un fenomen care chiar si doar sociologic e f incitant.
    eu nu mi-as dori ca un spatiu de dezbatere (mai ales despre poezie) sa se transforme intr-o zona de balacareala ca la televizor.
    sper ca nu v-ati suparat 🙂

  29. Miruna, chiar asta imi place la blogul tau si revin mereu. Exista insa un moment intr-o discutie cind iti dai seama ca ai spus destule. La mine, a fost acum. Dar astept alte si alte discutii.
    Si o erata: „sa arat cum omului ii DAU siguranta lucrurile” (nu „da”, sorry about that).

  30. da stiu catalina. senzatia asta de saturatie ne paste pe toti cand vedem ca limbajul pe care il folosim e total incompatibil cu al celuilalt. dar eu m-am decis sa nu mai renunt asa usor. chiar vreau sa inteleg in profunzime care e cauza prapastiei intre Noi si Ei. cu pretul nervilor, frustrarilor, dezamagirii, lipsei de intelegere, jignirilor. intuitia imi spune ca la capat e o lumina. mereu e o lumina .
    in rest, cum a fost la neptun? astept povesti pe blogul tau!

  31. A, nu, Miruna, nu este vorba de limbaj incopatibil. Mi-e teama ca am intilnit la Thieffa si la cei care posteaza pe blogul ei un fel de intoleranta dublata de fixisme care nu ma face sa ma resemnez, ci sa-mi dau seama cam unde ar trebui sa inchei o discutie punctuala. Adica pe cea de aici, din aceste zile. Poate Thieffa se va mai gindi la ce am spus, poate nu. Dar acum risc sa vorbesc in continuare si sa ma trezesc ca imi spun tot mie toate acestea, sau tie, ca altcineva nu asculta ce zic.
    Reactia Thieffei si a inca unei colege de-a ei, cum ca fatuca isi pierde timpul cu mine, mi-a atras atentia ca am spus destule, deocamdata, bune de rumegat si ca am toate sansele sa vorbesc in gol.
    Stiu, adolescentii sint incapatinati si au tendinte spre un anumit radicalism. Asta am patit-o si eu. Insa nu puneam nici pe departe etichete atit de usor si nu ma credeam atit de atotstiutoare. Fetele astea se cred, iar cind le spui ca nu exista „scenariu de piesa” la un spectacol de teatru, o tin una si buna: ca ele stiu si tu nu. Le rogi sa-si intrebe un profesor sau, mai bine, un om din teatru. Ei bine, cam aici eu m-as opri.
    Cit despre renuntat, nici gind, Miruna. Atita timp cit scriu, fie ca e poezie, fie ca e proza, fie ca e cronica la un spectacol de teatru, nu cred ca se pune problema renuntatului. Iar cu intelegerea celuilalt, nu cred in ea pina la capat, pentru ca uneori nu ma inteleg prea bine pe mine insami. Cred insa in trairea alaturi de celalalt sau impreuna cu el.
    Cauza prapastiei? Partial, mi-o explic intr-un fel. Omul autosuficient, care e o inventie moderna, iar economia si politica mondiala actuala au nevoie de el. Pentru a-i manipula iluzia asta de autosuficienta si nevoile inventate. Acestui om, nu, i sa da totul spre un fals confort fizic, dar si psihic. El e indopat cu informatie pentru a fi mai usor de manipulat.
    Apoi, romanul modern cred ca se numara printre cele mai intolerante fiinte de pe lumea asta, „indopata” cu complexe de inferioritate si de superioritate deopotriva.
    Am sa postez pe blog despre Neptun. Astazi am dormit 5 ore dupa-amiaza, cind am ajuns acasa. 🙂

  32. catalina ar trebui sa scrii o carte de eseuri/reflectii pe tema alienarii omului contemporan. vad ca iti conturezi tot mai mult o imagine cum zice soviany „apocaliptica” despre omul actual. iti inteleg intr-un fel dezamagirea. fiecare cu armele lui nu? astept povesti.

  33. fetelor, e interesant ce spuneti voi acolo, dar teoriile astea postsuprarealiste despre alienare, autenticitate, dicteu, iesire din conventii suna si ele cunoscut de mult, nu credeti? tot niste conventii sint, ca si cele din poezia clasica, romantica, simbolista sau modernista, mai ales atunci cind ajung sa se banalizeze. nu putem trai fara conventii, altfel din ce am mai vrea sa iesim, cu ce ne-am mai lupta, ce rezistente am mai infringe? nu poti trai nonstop in extaze poetice autenticiste precum cele date de droguri sau orgasm. miruna si catalina, poezia nu e doar ce zice thieffa, dar nici doar ce credeti sau ce vreti voi. intrebati-l pe domnul soviany, ca el stie. 🙂

  34. echilibrul asta explicativ pare intelept, ca orice cale de mijloc, dar e steril , mort din p d vd meu. nici alb bici negru cu gri e ceva ce mie nu-mi spune nimic. nu e nevoie s ail intreb pe soviany pt asta.
    avem nevoie de conventii dar nu trebuie sa ne facem din ele un scop in sine. in rest sunt de acord cu ce spui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s