MIRUNA VLADA. dincolo de extrauterinitate

poezie

vrei sa vorbim? septembrie 8, 2007

Miruna Vlada @ 11:59 am

atunci scrie-mi la miruna17vlada@yahoo.com

 

24 Responses to “vrei sa vorbim?”

  1. Diana Hopirtean Says:
    martie 17, 2008 at 11:12 am

    Draga Miruna ma bucur enorm ca in sfarsit am gasit un suflet la fel ca mine. Sunt foarte fericita cand vad oameni care au acelasi lucru in sange,la fel ca mine “poezia”. Cred ca nimic nu e mai frumos decat sa-ti ti cartea in mana…spun asta deoarece si eu imi public o carte. Se numeste ” Drama unui suflet pierdut”,e o carte de poezii si de acea m-am oprit aici la tine sa iti scriu deorece tu ai scris undeva la inceput ca nu ti-e teama sa scri despre dragoste si moarte si asta e si tema mea principala,dragostea si moartea. Crede-ma ca astept cu sufletul la gura sa imi tin cartea in mana,sunt ca si o mama care naste si abea asteapta sa isi tina pruncul in brate. Saptamana aceasta este gata. Eu am 18 ani si chiar ma bucur ca am dat de tine aici. Sper sa imi scri si tu mie ceva pt ca chiar imi doresc sa comunic cu oameni care nu sunt foarte diferiti de mine. Adresa mea de email e dianahopartean@yahoo.com . Sper sa mai auzim una de alta,daca nu in lumea asta macar intr-o lume a poetilor.

    Răspunde
  2. bogdan federeac Says:
    aprilie 7, 2008 at 1:40 pm

    draga miruna (si nu ma refer aici la cantecul celor de la pasarea colibri:p) in curand, la suceava, se desfasoara un concurs de critica literara pentru liceeni – mi-am propus si sper ca zilele ascestea sa realzez o recenzie a pauzei dintre vene, cu care sa particip la concurs – si asta in semn de apreciere pentru tine, dar in special pentru poezia ta….

    Răspunde
  3. Miruna Vlada Says:
    aprilie 7, 2008 at 5:08 pm

    multumesc foarte mult bogdan. stiu de concurs. mi-a spus de el octavian soviany. astept neaparat cronica. sper sa invat cat mai multe din ea. salutari si astept sa ne cunoastem sometimes..

    Răspunde
  4. bogdan federeac Says:
    mai 5, 2008 at 10:59 am

    miruna, eu am incercat, nu garanetez ca mi-a reusit…trebuie sa ti-i cont ca aceasta este prima si singura recenzie pe care am scris-o….numai ganduri bune din partea lui bogdan.
    ceea ce am scris, am publicat pe blog, iata si adresa: http://bogdanfedereac.blogspot.com/2008/05/manualul-declaraiei-iubirii.html

    Răspunde
  5. foartefoartepunkfrate Says:
    august 12, 2008 at 5:49 pm

    Dragă Miruna îţi spun printre şoapte/îmi place cămaşa ta de noapte

    Răspunde
  6. ioan peia Says:
    noiembrie 13, 2008 at 9:23 pm

    Miruna,
    Îţi postez aici un text care mi-a fost refuzat pe Agonia.
    Acest text voia să vină, cumva, în întîmpinarea prezenţei tale la lectura de duminică.
    După o scurtă voltă speculativă, el făcea referinţă directă la tine.
    Probabil că l-au considerat ofensator sau periculos şi l-au refuzat.
    Sau, poate, din pricina unei poveşti mai vechi, căci perti-priu-rile şi manevrele de culise funcţionează şi aici ca pretutindeni.
    Dar, ca să n-o mai lungesc, iată textul, rugîndu-te să-mi spui ca, dacă îl găseşti ofensator, să-l retrag. Nici nu ştiu cum aş face-o, dar poate că îmi vei spune tu.

    Critica şi poetica

    Mi-am pus de nenumărate ori întrebarea: ce este poezia?
    Ar fi un truism, desigur, fie şi numai să amintesc de faptul că nu sunt primul şi nici singurul.
    Dar, în perimetrul atît unic şi atît de strict delimitat al fiinţei întrebătoare, atare interogaţie, dacă există, are particularităţi greu de cuprins într-o definiţie atotcuprinzătoare.

    Dacă îi vei cere, spre exemplu, omului comun să îţi răspundă la acest tip de curiozitate exotică, este probabil ca prima reacţie să fie aceea a unei foarte suspecte priviri de om deranjat de la necesităţile lui strict fiziologice. Reacţie dublată de o remarcă abia reţinută (asta în cazul în care tipul nu are probleme aflate sub presiunea iminenţei) ce te va situa, cu precizie absolut ginecologică, într-un loc părăsit cu mai mult sau mai puţin timp în urmă.

    Dacă îl întrebi pe un haisictirist – termenul încercînd a cuprinde în corpusul său noţional acea categorie specială de indivizi căreia îi pute şi ozonul – dacă vei face o astfel de întrebare, deci, vei afla că locul cu pricina, de care făceam vorbire mai sus, devine, brusc, de o tuşantă realitate şi ţi se va servi, ca drept corolar, o realitate supermanifestă, adică un fel de poale ridicate-n cap, spre hazul siderat al mahalalei.

    În fine, să părăsim straturile sociale oareşcum insensibile la un asemenea tip de „evanescenţe” şi să încercăm a pune întrebarea unui – cum să-i spunem ca să nu tresărim premonitoriu?… totuşi, să-i spunem, din lipsă de echivalenţe eufemistice, Critic, – musai cu „c” mare! Adică, printr-o definire scurtă şi neambiguă: un fel de priceput de serviciu în ale artelor lingvisticii, arte evaluate după miros, grad de iluminare, sintaxă, paralaxă şi… rude-mpărăteşti! Căci, în fauna atît de pestriţă şi laborioasă a mînuitorilor de vorbe, fără domnii aceştia s-ar rupe, drept în două, axis-mundi a hermeneuticii universal-descifratoare.

    Ei bine, aici, la domnul Critic (încă nu abandonăm majuscula), lucrurile se complică un pic. Nu vom avea de-a face, ca în precedentele cazuri, cu by-pass-uri pompieristice ale problemei. Nu. Aici va trebui să avem pacienţa de a asculta lungi tirade rezonante despre ce? cu ce? care? unde? cît? şi, mai ales, cum?! Toate aceste comprimate definiri ascunzînd o basculantă de argumente arhitecturale, începînd cu alfa şi terminînd cu omega compilaţiilor lingvistice, mai pe scurt, un fel de scărpinături olteneşti cu mîna stîngă la urechea dreaptă, care, în final, îi va tăia interlocutorul pofta de literă şi, implicit, de viaţă. Dar nu putem face mofturi, nu-i aşa? dumnealui este zeul responsabil de Metaforită şi Epitotecă. Fără el, clasificările făcute după rit, gen, specie şi fecunditate, sunt inexistente.

    A nu se înţelege că afişatul meu dezgust faţă de aceşti domni are un caracter rebarbativ, resentimentar, renegant, ABSOLUT. Nu. Am întîlnit gîndire critică, – nu dau nume, căci nu e locul şi momentul – de un superb bun-simţ. Cu eleganţă şi tact evaluatoriu, acel tip de prestaţie introspectivă reuşea să lumineze un pic orizonturile. Nu clasa, nu surclasa! – ci doar schiţa un balet de discretă gestică în jurul cărţii puse în discuţie.

    Dar tipul acesta de critici (am renunţat, din respect, la majusculă!) sunt aşa puţini că, de cele mai multe ori, e de preferat să apelezi la judecata simplă, simpatic subiectivă, cordial generoasă a chiar slujitorilor artei în cauză (cu menţiune necesară că toate aceste idealităţi sunt posibile în situaţia seductivă a completei lipse de orgoliu, cît priveşte creatorii aduşi în discuţie…).
    Revenim, deci, în demersul nostru apologetic, spunînd: judecata mai sus menţionată, nu e profesionistă, ce-i drept, dar e frustă, netrucată, cinstită, la modul nesofisticat şi… (ce frumos sună, iarăşi! dar suntem nevoiţi să ne oprim din tiradă, urmare a unei pene de obiectivitate, consecinţa neplăcută a unei reflecţii în genul: „adică de ce ar fi el mai bun ca mine?!”… căci undeva, în spatele scenei, un mic demon vîră cărbuni în soba încinsă a geniului în devenire, care lasă, cu greu, loc unui alt geniu în devenire!)

    Altcum, ia uite ce frumos am putea continua apologetica: un poet şi numai un poet poate spune despre alt poet ce crede, – simplu, într-o peripatetică cuminte şi generoasă, pe limba lucrării pe care o receptează, în calitate de meseriaş – unul mai aparte, ce-i drept, dar, la limită, cam tot de acelaşi calibru. Vag sistemic, abundent intuitiv. După sonul meseriei pe care o practică. Urmînd regula de trei simplă: dacă „a” este de trei ori mai mare decît „b”, atunci „c” ia valoarea „z”! Şi, gata, – alfabetul marii revelaţii interpretative.

    Aşadar, prefer să întreb poeţii ce cred despre poezie, şi mă mulţumesc cu cîteva explicaţii sumare, dar trase drept în ţintă. Şi, mai ales, prefer să-i las pe ei să binecuvînte, aşa, după cum e bine să laşi mamele să vorbească despre copii, nu doctorii pediatri, căci ele ştiu cel mai bine a le scoate în lumină abilităţile, sensibilităţile, frămîntările ascunse.

    Aşadar, Miruna Vlada, vreau să te aud vorbind tu, despre tine, despre cum gîndeşti în afara elegantului tău spaţiu tău poetic şi, coincidenţia opositorum, cum regîndeşti înlăuntru. Căci, oricît ai susţine că te confunzi cu poezia în „tătă vremea”, dă-mi voie să-ţi spun că nu eşti sinceră. Vreau adică să-mi explici, faţă către faţă, cît de stîngace eşti în relaţiile directe cu lumea, cu viaţa, cu iubirea, cu supravieţuirea, cu moartea, atunci cînd, silită de situaţie, nu poţi evada în ţarcul poetic în care ai privilegiul de a da edicte lirice.
    Căci poezia, după părerea mea – iată o posibilă definiţie! – este emfaza de circumstanţă a unui individ care îşi permite, favorizat de soartă, să se complacă în atitudini aristocratice, de nemuritor sanctificat în plină vieţuire, prin profund contrast cu acel muritor care se sfîrşeşte într-un anonimat complet neliric, absolut nelevitant, perpetuu neglorios.

    Voi fi prezent la DEKO şi te voi asculta.
    Îţi voi testa sinceritatea.
    Te voi judeca.
    Şi, în funcţie de asta, în ochii mei vei putea sau nu să te numeşti… muritoare fără glorie.
    Nicidecum, poetă.

    PS: Aceasta nu înseamnă că, cel puţin pînă în clipa de faţă, în plan exclusiv poetic, – al mînurii cuvîntului, vreau să zic – nu te aşez în topul celor mai abile reprezentante feminine în materie de texte lirice, alături de Ruxandra Novak şi Elena Vlădăreanu.

    Cu delicateţe,
    Ioan PEIA

    Succes duminică!

    Răspunde
  7. Miruna Vlada Says:
    noiembrie 14, 2008 at 5:37 pm

    domnule peia
    1. nu mi se pare ofensator textul pt ca nu il inteleg. are niste fraze alamicate si putine idei clare. intrucat nici macar faza din final cu muritoare de rand dar in nici un caz poeta nu o inteleg. textul e oriucm plin de sofisme. am renuntat de mult sa mai urmaresc astfel de diatribe. rigoarea primeaza.
    2. va astept acolo. iar sinceritatea nu se judeca si nu se masoara in vorbe.
    intru poezie
    Miruna

    Răspunde
  8. ioan peia Says:
    noiembrie 15, 2008 at 5:36 am

    Rigoare?!
    Mă uimeşti, Miruna!
    1. Sofiştii, despre care pomeneşti cu un uşor dispreţ, erau foarte riguroşi. Aveau sistem, cultivau arta elocvenţei, adică retorica, arta disputei – euristica şi arta demonstraţiei – dialectica. Pentru ei, cunoaşterea regulilor vorbirii, precum şi priceperea de a o folosi eficient, era extrem de importantă.
    Ei îi învăţau pe auditori cum să folosească JUST cuvintele.
    Apropo de asta, Miruna, îţi pare că poezia e o modalitate de folosire JUSTĂ a cuvintelor? Că, în poezie, nu devin ele simple jocuri de alungat plictisul elitist al celor ce cred că practica aglutinării de noţiuni complet incompatibile ar fi cine ştie ce artă? Este altceva poezia decît un delir gratuit de “măsuri eronate” ale lucrurilor – apropo de renumitul sofism al lui Protagoras? De mimare a realităţii? Realitate în care tu, Miruna, – şi cînd spun asta vorbesc despre realitatea extinsă: Miruna! – eşti extrem de stîngace? Şi urmare a acestui fapt, evadezi în ireal, în menajeria de vorbe? În, mă rog, ceea ce, eufemistic vorbind, numim poezie? Nu găseşti că ea, această eufemă de carnaval, este tot un fel de “sofistică”, total lipsită de sistem? Adică un bla-bla cu justificări fragile? Căci, exceptînd poezia clasică, a cărei transparenţă şi al cărei descriptivism au devenit, între timp, neingurgitabile pentru mulţi, poezia de “după clasicism” – generic vorbind – această poezie nu ţi se pare a fi o aberaţie cu tichie de mărgăritar? Începînd cu avangardiştii şi terminînd cu două-mii-optiştii?
    2. “Siceritatea nu se judecă şi nu se măsoară în vorbe”, zici tu?
    Dar în ce?…” Întru poezie”?!! Care ce ar fi ea, această poezie? O înşiruire de vorbe… fără de măsură, îndrăznesc a spune
    Miruna, ai un talent de excepţie, dar o profunzime de cugetare superficială. Nu vreau să te jignesc, ci doar să îţi spun că, adăugînd, peste talent, informaţie, foarte multă informaţie, diversă şi solidă, poţi să treci dincolo de superficialităţi artizanale, cum ar fi poezia de un rizibil cotidianism care se practic, asiduu, astăzi. Da, poezia trebuie să devanseze cu mult gregarităţile noastre zilnice, jurnalismul mistificant al cartofilor prăjiţi şi tampoanelor de vată însîngerate, al nazurilor metabolice şi al erotismului deşănţat. Poazia trebuie să transgreseze realul pentru a-şi împlini menirea: anume aceea de a revela adevăruri esenţiale.
    3. Voi, toţi tinerii aceştia jemanfişişti şi extravaganţi, uitaţi adesea că instrumentului de bază al limbii cu care operaţi trebuie să-i acordaţi un minimum de respect: norma gramaticală folosită corect!

    Răspunde
  9. ioan peia Says:
    noiembrie 15, 2008 at 5:40 am

    Rectific: “Pentru ei, cunoaşterea regulilor vorbirii, precum şi priceperea de a le folosi eficient, erau extrem de importante.”

    Răspunde
  10. miruna Says:
    noiembrie 15, 2008 at 4:28 pm

    domnule peia,
    eu nici nu stiu daca mi-ati citit vreun poem dar vad ca vorbiti despre poezia de parca ati sti despre ce e vb dar generalizati fara masura – cum scrieti voi tinerii jemanfisiti.. come on…
    nu cred ca e necesar ca intr-un comentariu pe blog sa faceti uz de marile cunostinte clasice pe care le aveti. nu ne umflam muschii si blogul nu este ocazia pt asa ceva. daca nu considerati ca scriu poezie f bine. cititi alti poeti care scriu acea Poezie care va spune adevarurile esentiale. desi apare un nonsens in ce spuneti – de ce opuneti realitatile cotidiene cu adevarurile esentiale: adevarurile astea nu pornesc de la simturi ca sa ajunga in creier si suflet? nu zicea platon (na ca nu sunt chiara asa toanta… glumesc evident) ca trebuie intai sa vedem aparentele lucrurilor ca sa ajungem apoi in afara pesterii, la adevarul lucrurilor?? cam asta cred ca face si asa zisa poezie a biografismului si a cotidianului pleaca de la sine si ajunge in profunzimile sinelui… iar daca nu ajunge la nici o profunzime inseamna ca lumea asta nu mai ofera posibilitatea unei asemenea elevatii pur si simplu.. in fine, e lunga dezbaterea.
    si as vrea sa imi dati exemple de neatentii gramaticale in poezia pe care generic si dispretuitor o numiti a cotidianului a tinerilor…
    oricum din mesajul asta mi-ati dat impreisa unui om care nu scrie dar vrea sa ii invete pe ceilalti ce e scrisul si marea poezie…. ceea ce denota o lipsa de masura.ca si cand ati crede ca noi ne aflam in intuneric si dvs ne iluminati… asta e impresia cu care raman..

    Răspunde
  11. ioan peia Says:
    noiembrie 15, 2008 at 9:07 pm

    Cîteva iuţi corecturi, Miruna:

    Exceptînd noua ta carte, pe care nu am avut de unde-o procura, cunosc cam tot ceea ce ai scris. Despre cartea recentă am citit numai referinţele. Nu cred că ai fost atentă, dar am menţionat mai sus că te afli în topul preferinţelor mele, alături de alte două poete. Şi nici că-mi trece prin cap să te flatez.

    Relativ la mr. Platon:
    Acesta nu a spus că “trebuie să vedem aparenţele lucrurilor”, ci doar că ne supunem unei astfel de erori, drept care aşa le şi vedem: aparente. Urmare a acestui fapt, nu putem afla adevărul obiectiv pe calea simţurilor. Pentru a-l afla trebuie să renunţăm la datele furnizate de către ele, să fii orb, surd, să te cufunzi în tine, să-ţi reaminteşti ideea originară. Stare pe care o numea “anamnesis”.
    Nu să te tăvăleşti în cotidian.
    Invocarea lui Platon aici este complet nepotrivită. Ce spui tu este o teză de tip materialist.

    Apoi, Platon vorbea despre esenţe, despre paradigme, nu despre tampoanele de vată! Despre inducţie şi deducţie, despre oponenţa lui a exista cu a nu exista, despre categorii etc, nu despre “placente pronografice” şi “instincte de căţea”. Te afli, cu alte cuvinte, într-o sublimă oponenţă de sistem cu dl Platon, care presupun că ştii ce ar fi făcut cu domnii poeţi!

    În fine, dacă te-ai supărat, zic că ai făcut-o cam prea repede şi cam prea neproductiv. Eu nu acuz, deşi tonul pare să aibă această nuanţă, ci doar pun problema. Dacă aş fi respins poezia tinerilor, nu aş fi avut în bibliotecă aproape tot ce s-a scris esenţial în ultimii 18 ani. Cunosc, Miruna, foarte bine lucrurile astea şi chiar pot face departajări valorice. Nu bat cîmpii. Mănînc poezie pe pîine. (Ba chiar şi încerc a scrie, deşi cu mai puţin succes ca tine…)
    A, că nu sunt un domn critic plin de ifose, asta-i altceva. Repet: eu doar puneam problema…

    Şi nu voiam să “iluminez”! – cam stîngace expresie, nu găseşti? – pe nimeni. Aceasta, pentru că iluminarea pare, mai degrabă, un fenomen de nuanţă reflexivă.
    Nu, nu neg, grosier şi necritic. Chiar susţin că e dreptul vostru de a căuta noi modalităţi de expresie, altcum poezia s-ar anchiloza. Unii chiar şi reuşesc. Eu am dubii, însă, asupra domeniului investigat de către voi. Îl găsesc facil şi vulgar – e dreptul meu, nu? De cîteva mii de ani, începînd cu Ghilgameş şi pînă hăt-încoace, poezia nu se coboară în noroiul străzii, ci are aspiraţii mult mai rafinate: a descoperi ce se află dincolo de realitatea imediată, a transgresa realul. A investiga marile taine existenţiale, marile teme, fără a le tîrî prin molozul metabolic al omului comun. Comuni sîntem o viaţă, atinşi de aripa graţiei numai uneori.
    Iar ca problemă de stil: nu găsiţi că demetaforizarea completă a discursului liric, duce la uscăciune şi prozaism sec? Chiar speraţi să captaţi atenţia publicului cititor de poezie, în componenţa lui mai puţin… elitistă? Mă îndoiesc.

    În fine, ca o observaţie de bun simţ: nu cred că-ţi poţi permite să mă trimiţi la plimbare pentru a citi ce-mi place, – altceva, altundeva, oriîncotro… Orice tip de scriere aţi promova voi, – noii şi prea gureşii reformatori! – nu faceţi lucrul acesta într-o rezervaţie de zimbri, nu scrieţi numai pt superiniţiaţi, căci aceştia, ori sunt foarte rari, ori se fac că pricep, doar aşa, de amorul artei! Şi parcă audienţa subţirică nu cred că e de natură a vă gîdila orgoliul cel poeticesc, mi se pare mie că mi se pare!!
    Apoi, se întîmplă că literatura nu este numai felia voastră de magiun. Întîmplător, convenabil au ba, mai sînt prin preajmă şi alţii care, culmea! nu pot fi supuşi unor interdicţii de genul: “nu-ţi place, cumpără de la altă tarabă”!
    Sîntem noi amărîţi şi plini de jeg, dar sîntem, asta-i partea proastă, în calitate de consumatori. Şi nu cred că avem nevoie de paşaport diplomatic pentru a trece graniţa “marilor iniţiaţi”!
    Sau vom fi calificaţi drept nişte idioţi nativi, din start, de vreme ce îndrăznim a supune judecăţii noatre neconforme cele experimentate, şi, ca atare, avem interdicţie absolută de acces la înaltele voastre inspiraţiuni? Dă-mi voie să-ţi spun că e o aroganţă oarecum deplasată să pretinzi asta, parcă…
    Mă întreb dacă un critic consacrat ţi-ar fi vorbit astfel, cum ai fi reacţionat!! Desigur cu blîndeţe… tezistă!

    În fine, să nu te deranjeze tonul meu, eu chiar cred că despre poezie trebuie discutat la modul acesta, iar nu însiropîndu-ne părerile şi discutînd mieros despre talentul nemaipomenit pe care tocmai l-a descoperit şi promovat ics şi igrec. Căci nu se ştie de unde apare un zet, la fel de scrutător în hermeneutică, a cărui părere să nu prea coincidă cu a primilor, etc. Deci, atenţie la circumstanţe!

    “Neatenţii gramaticale”, cum le numeşti tu?
    În poezie, evident că nu poţi avea genul ăsta de “neatenţii”, căci, după cum este ortografiată, – fără semne, fără pauze, fără departajări sintactice nete – oricine poate scrie, scutit de teama de a fi acuzat de necunoaştere a scrierii corecte. Dar în scrierea obişnuită? Dacă reciteşti, chiar şi răspunsul de mai sus către mine, nu-i găseşti greşeli? Ia te uită cu ceva mai multă atenţie!

    PS: Pentru că te-ai supărat şi nu doresc să creez un anume tip de presiune incomodă, aflîndu-mă în sală, în momentul lecturii, nu voi mai fi prezent.
    Scuze!
    Suces, totuşi!

    PPS: Dacă singurul scop al unui blog este acela de a inventaria păreile bravissime despre persoana celui care îl posedă, atunci trebuie specificat, în mod expres, acest lucru.

    Răspunde
  13. miruna Says:
    noiembrie 16, 2008 at 11:11 am

    ok. comentariile sunt utile dar e clar ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. era interesant sa vii sa-mi asculti noile peoeme care nu mai sunt cu vata si catele :)
    fiecare pasare piere pe limba ei. si sunt juste comentariile la platon. dar eu sunt si pro simturi :)
    si da pe acest blog s epoate dezbate despre poezie dar nu luand-o pe aratura si vorbind prea generalizat (voi poetii reformisti…) in fine pe un ton asa dispretuitor desi orice tip de dezbatere e constructiv pana la urma ca ne ajuta la defulare :)

    Răspunde
  14. ioan peia Says:
    noiembrie 16, 2008 at 8:19 pm

    îmi poţi trimite şi mie poemele citite de către tine azi?

    Răspunde
  16. Alex Scania Says:
    ianuarie 30, 2009 at 12:41 pm

    Bai fratilor,
    citesc de mai bine de o ore si jumatate dezbaterea dintre dl Peia si Miruna si pot spune ca subiectul discutiei impreuna cu remarcile celor doi ma amuza copios….si ma face sa va compar cu niste CASCADORI (adica ei nu sunt actori desi joaca in filme si nici nu isi rup gatul asa cum “insufla” scena din film. Se cred importanti insa -asa ca voi-spunand ca daca nu facea el cascadoria nu iesea nimic,nici din scena si nici din film mare lucru.
    Eu nu va zic decat atat: NU FITI CASCADORI !! Discutati fratilor pe text – chiar si cu el in fata si-o sa vedeti ce dezbatere interesanta iese.

    P.S. Lasati-l pe Platon fratilor ca el saracu’ nu are nici o legatura nici cu faptul ca Miruna scrie poezie si cu atat mai putin cu dl Peia,care o citeste!

    Respect anyway !
    - macar voi dati dovada ca mai stiti cate ceva si ca IDIOCRATIA nu este chiar asa aproape cum ma speriasem.

    “Succesuri”

    Răspunde
  17. cristi Says:
    iulie 20, 2009 at 7:17 pm

    Miruna, cartile tale pot fi citite si online?

    Răspunde
  18. Miruna Vlada Says:
    iulie 21, 2009 at 8:25 pm

    nu integral doar anumite poeme postate pe site-uri sau la ed cartea romaneasca. atat…

    Răspunde
  19. cristi Says:
    iulie 21, 2009 at 10:39 pm

    as vrea sa citesc acele cateva poeme. imi poti lasa un link, eventual? nu sunt cumva grupate si aici, pe blog?

    Răspunde
  20. Miruna Vlada Says:
    iulie 22, 2009 at 6:40 pm

    cauta la categoria poeme sau poezie (in sidebar dreapta) sau pe http://www.clubliterar.com cauta miruna vlada. dar de ce esti asa curios?

    Răspunde
  21. danak Says:
    august 18, 2009 at 12:10 pm

    Buna, Miruna. Am citit articolul despre tine in ziarul adevarul si am vazut ca vrei sa studiezi management cultural. Si eu as vrea sa fac acelasi lucru. Crezi ca ai putea sa ma ajuti cu niste sfaturi?

    Răspunde
  22. Mario Barangea Says:
    septembrie 1, 2009 at 11:55 pm

    Pai dragilor, eu am facut acest master de management cultural la catedra Unesco si nu m-a multumit DELOC. Ar fi multe de spus, in general e o chestie superficiala, numai teorie fara strop de practica si nimic mai mult. Nu va va imbogati cu nimic. Dar…sunteti liberi sa incercati.
    Cam tarziu Miruna vin si eu…..La Multi Ani.

    Răspunde

Leave a Reply