cenaclul Euridice revine
25 Mai 2010 4 comentarii
in evenimente literare Etichete:cenaclul euridice, marin mincu, stefania mincu
Miercuri, 26 mai, ora 18.00, se reia Cenaclul Euridice, la Biblioteca Metropolitana Bucuresti, Sala Mircea Eliade.
De acum inainte cenaclul se va numi Marin Mincu in amintirea initiatorului sau. La prima editie vor citi poeţii Dumitru Bădiţa şi Gabriel Daliş.
Vor mai participa dna Ştefania Mincu, Octavian Soviany şi Felix Nicolau in calitate de moderatori.
Cenaclul Euridice a fost initial Cenaclul oficial al Uniunii Scriitorilor din Romania incepand cu anul 2002, in cadrul sau activand cei mai importanti poeti din Romania diapartinand tuturor generatiilor literare, punandu-se un accent deosebit pe dialogul dintre debutati si consacrati. Apoi acesta s-a mutat la Muzeul Literaturii Romane, si ulterior, dupa moartea lui Alexandru Condeescu, la Biblioteca Metropolitana, sub patronajul neobositului scriitor Marin Mincu, care a oferit timp de 8 ani neintrerupt un cadru deschis de dezbatere si lectura scriitorilor de calitate, consacrati sau la inceput de drum.
Cenaclul Euridice trebuie sa continuie si sa mentina spiritul viu al scriitorului Marin Mincu.
vă aşteptăm în număr cît mai mare.
Paradigma / Marin Mincu
19 Apr 2010 Un comentariu
in printre vene... Etichete:marin mincu, revista paradigma
Motto:
„Disidenţa e, înainte de toate, chestiune de operă. […] A te afla în opoziţie înseamnă a te sustrage în permanenţă oricărei manipulări din partea puterii” – Marin Mincu, într-un interviu acordat revistei „Contemporanul” şi redat în paginile ultimei cărţi publicate de el, „Cvasitratat de/spre literatură. (A fi mereu în miezul realului)” (p. 100).
fiindca probabil putini dintre voi ati ajuns in posesia acestui numar special al revistei Paradigma, am gasit interesant sa prezint continutul sau in memoria lui Marin Mincu:
Marin Mincu. Omul şi opera – viaţa şi prelungirea sa. Marin Mincu a murit, iar acest fapt, aşa cum se cuvine, nu este trecut cu vederea. Colegi, studenţi, prieteni ai profesorului au scris pentru noul număr al revistei „Paradigma”, patronată, de acum înainte spiritual, de Marin Mincu. I-au fost dedicate mesaje, amintiri, regrete, de fapt… cuvinte. Instrumentele de înregistrare a realului, în miezul căruia profesorul obişnuia să fie. Este semnificativ că dezbaterea din această ediţie in memoriam se intitulează „Complexele şi «iluziile» literaturii române”, ştiută fiind indignarea criticului faţă de aceia care, dintr-un motiv sau altul, încearcă să subestimeze, să bagatelizeze valorile literaturii noastre. Pe prima pagină a revistei regăsim Argumentul lui Marin Mincu privind sintagma maiores-ciană „forme fără fond”, o expresie pe care criticul o găseşte nocivă în ceea ce priveşte conştiinţa creatoare românească: „De atunci s-a născut / instaurat un sindrom negativ în legătură cu înzestrarea noastră culturală de a intra într-o competiţie reală cu Occidentul. […] Nu cumva aceste complexe şi deziluzii castratoare au doar o motivaţie fictivă care ne împiedică să fim noi înşine în cultură? Nu ar fi mai profitabil – în loc să ne turnăm singuri cenuşă în cap – să depăşim handicapul freudian autoindus printr-o altă angajare – mai eficientă – în actul creaţiei?”. Tot pe prima pagină avem de-a face şi cu un (post)argument, semnat de George Popescu, în care autorul sondează momentul aflării nefericitei veşti privind moartea lui Marin Mincu, dar şi omagiul scriptural adus pe această cale: „Omul – Mincu s-a retras, asemenea unui actor pentru care scena (literară) s-a imers organic în pliurile existenţei cotidiene, lăsându-şi opera, cu toate provocările ei mai mult sau mai puţin voluntare şi, deci, asumate, într-o aşteptare, de dorit, fertilă”. Răspunsul scriitorului Luca Piţu la dezbaterea lansată încă din timpul vieţii de Marin Mincu este „Marginalii noi la teme vechi” – o trecere cronologică în revistă a culturii româneşti, în timp ce Mircea Muthu îşi intitulează articolul „Formă şi/sau/fără fond”. Constantin Pricop propune „O temă de eliminat”, prin care semnalează lipsa oamenilor de litere interesaţi de reluarea polemicilor şi discuţiilor secolului al 19-lea. „Scriitorii tineri nu mai sunt atraşi de asemenea schimburi de idei. Cele întâmplate în trecut par a-şi fi pierdut definitiv, din această perspectivă, actualitatea. Cei de azi se văd trăind într-o lume diferită”, susţine autorul. În cadrul aceleiaşi rubrici mai pot fi citite articole semnate de Cornel Ungureanu, Antonio Patraş, Nicolae Bârna, Felix Nicolau, Marian Victor Buciu, Dumitru Chioaru şi Mihai Ene. Sub genericul „In memoriam Marin Mincu”, au semnat în omagiu: Ştefan Borbély, Bogdan Creţu, Florin Mihăilescu, Şerban Foarţă, Irina Petraş, Mihail Vakulovski, Liviu Ioan Stoiciu, Marina Cap-Bun, Mircea Ţuglea, Mihai Ene, Alina Bârgăoanu-Vasiliu şi Octavian Soviany. „Ave MM! Generaţia MM te salută!”, ne anunţă descendenţii generaţiei „Marin Mincu”, la rubrica „Euridice fără Orfeu”. Mugur Grosu, Elena Vlădăreanu, Miruna Vlada, Vasile Leac, Claudiu Komartin, Mitoş Micleuşanu, Grigore Şoitu, Silviu Dancu, Sorin Dinco, Emilian Galaicu-Păun povestesc cum l-au cunoscut pe Marin Mincu, cum l-au primit în sufletele lor şi cum nu-l vor alunga niciodată de acolo. „Marin Mincu a fost persoana care chiar a făcut ceva pentru noi, cu dăruire. Ne-a susţinut, ne-a ascultat, ne-a publicat, iar în acelaşi timp nu ne-a îndoctrinat şi n-a încercat să ne modeleze. […] A fost un fin specialist în latenţe literare şi nu numai, dar, cel mai important, a fost şi va rămâne un Părinte al Avangardelor. O să-mi lipsească Marin Mincu”, scrie Mitoş Micleuşanu. La finalul publicaţiei, îl cunoaştem pe „cavalerul danubian” Marin Mincu prin viziunea şi memoria criticilor italieni: „Marin Mincu e un cavaler danubian care, în călătoriile sale dus întors între Est şi Vest, nu-şi uită niciodată rădăcinile adânci neolatine ale propriei descendenţe culturale. Scriitor şi critic, predă de mulţi ani literatură română în Italia şi promovează în ţara sa cunoaşterea poeziei noastre”, scria, în 1985, Alfredo Giuliani.
preluat de aici
virgil, marin, augarten via paris
25 Feb 2010 4 comentarii
in printre vene... Etichete:cenaclul euridice, constantin virgil banescu, ernest wichner, graz, limba germana, marin mincu, mircea cartarescu, razvan tupa
1. poemul Ziua in care mor de Constantin Virgil Banescu in traducerea lui Ernest Wichner si o mentionare a lui pe un blog german foarte emotionanta. a aparut alaturi de o serie de alti poeti si prozatori romani in revista antologica Die Horen.
der tag an dem ich sterbe
mit 23 jahren habe ich
bis ich sterben werde nichts mehr zu schreiben
und heute ist leben
mein mund steht offen vor meinem sterbenden mund
und sonne ist überm feuer
es ist alles was ich noch schreiben würde
wenn ich noch etwas zu schreiben hätte bis ich sterbe
die ausgedehnteste haut des tages
es ist der tag an dem ich sterbe
der tag an dem ich sterbe
ist noch ein tag im leben
2. maine plec la Bistriţa.
3. de cand tot merg la sala oglinzilor Casa Monteoru (unde institutul Blecher ofera lecturi de foarte buna calitate) mi s-a facut foarte dor de domnul Marin Mincu, de ticurile sale verbale de cenaclu, de felul in care tinea in frau discutiile, punea la punct uneori patimas dar ironic, dadea recomandari pretioase de lectura si cate altele. si am gasit suspendate in timp undeva pe net, din 2004, cateva sedinte ale cenaclului Euridice de la Muzeul Literaturii consemnate de Razvan Ţupa, si m-am emotionat. anul 2009 a avut 2 pierderi mari. Bobiţă şi Marin Mincu.
4. trebuie sa imi incep lucrarea de dizertatie.
5. cand aud injuraturi si manele in metrou mi-e foarte dor de Graz si de bucolicul cartier Augarten.
si vad ca si Mircea Cărtărescu are aceeşi senzaţie la întoarcerea din Berlin:
Când ai văzut o bucată de vreme numai oameni normali şi destinşi, eşti uimit de cât stres pot suporta con cetăţenii tăi. N-ai cum să nu le ierţi izbucnirile isterice: la ce să te aştepţi de la nişte oameni cărora oraşul ăsta le mănâncă zilele şi nervii? Doar când te întorci dintr- o ţară normală – cu toate păcatele ei – îţi dai seama de adevărata tragedie a României: că, de fapt, locuitorii ei nu sunt nici mai bogaţi, nici mai fericiţi, nici mai sănătoşi decât înainte, că duc tot o viaţă mizeră într-o ţară de mâna a doua, şi asta după douăzeci de ani de democraţie.
întreg articolul aici
6. in seara asta vine in subterana poezia pariziana. se anunta incitant.
15 ianuarie & înmormântările festive
13 Ian 2010 Scrie un comentariu
in printre vene... Etichete:15 ianuarie, apocatastaza, icr viena, marin mincu, mihai eminescu, poeticile cotidianului, razvan tupa
se apropie 15 ianuarie. mereu am fiori reci pe sira spinarii legat de aceasta zi. pentru ca in toata scoala generala trebuia sa invatam pe de rost o gramada de poeme eminesciene, eu mai ales, ca le dadeam bine din condei, trebuia sa fac celebrele compuneri de elogiu si comentarii savante, se pregateau serbarile, discursurile, chiar plansetele (cunosc profesoare care nu pot recita sau vorbi despre Eminescu fara sa le tremure barbia in suspine). apoi la liceu, cand credeam ca scap… o, nu! liceul se numea Mihai Eminescu si chiar pe 15 ianuarie era Ziua Liceului, care trebuia celebrata cu slava si evlavie… Ce-i drept, conformismul in glorificarea marealui luceafar nu a mai continuat la aceleasi cote, dezbaterile au prins mai multa substanta, dar aerul festivist impus iti dadea din nou senzatia de gol, de plictisitor, de ridicol. asta i-a facut poate pe multi dintre colegii mei sa nu mai deschida in veci un volum de poezie in general sau mai ales nu unul de Eminescu. in clasa a 9-a am lucrat toata vacanta de iarna ca sa scriu lucrarea Apocatastaza eminesciana, primul demers critic adevarat care m-a cufundat total in poezia lui. gasisem termenul de apocatastaza intr-o carte mistica, mi s-a parut ceva cu totul fascinant si m-am gandit sa aplic la eminescu si dupa ce am devorat vreo 10 carti de critica despre el,( una din cele mai frumoase fiind comentariul la Luceafarul (L. Poem al visului romantic, 1978) semnat de Marin Mincu, o lectura savuroasa ce a reprezentat un bun companion de Olimpiade 
) am gasit termenul de apocatastaza, cred chiar la Zoe Dumitrescu Busulenga, folosit intr-o nota de subsol si m-am dezumflat rau de tot. tot misterul textelor si originalitatea mea disparusera… dar m-am consolat cu ideea ca am avut o intuitie buna! iar lucrarea nu am putut-o nici macar citi la festivitatile din acel an de 15 ianurie ca avea 20 de pagini si nu ar fi avut aderenta la public, mai ales cu folosirea acestui termen ce parea sa ii ingrozeasca pe toti… si imi amintesc de asemenea ca parintii mei cand au citit titlul eseului pareau destul de ingrijorati de starea sanatatii mele mintale 
dar acum, in cinstea acestei zile marete, recomand 3 lucruri:
1 poem de-al lui
Poet
Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pânla pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.1876
o carte buna despre el
detalii aici
si un eveniment cu si despre el
PS plus un eveniment f interesant la Viena, marca ICR
detalii aici
mai sunt 15 zile, 8 ore, 40 de minute si 3 secunde
11 Dec 2009 Scrie un comentariu
in reclama pt altii Etichete:arta contemporana, domnica drumea, harry tavitian, herta muller, marin mincu, mesterul Ion Albu, muzeul taranului roman, premiul nobel pntru literatura, totalitarism
pana cand in bratele mele se va cuibari linistea, in gara Westbahnhof din Viena.
pana atunci insa:
- Concert Harry Tavitian şi invitaţii săi la Ateneul Român
Sâmbătă, 19 decembrie 2009, de la ora 19.00, la Ateneul Român, un Concert de Crăciun va încheia programul Teach Me Tonight – de la blues la etno-jazz cu Harry Tavitian derulat în acest an de Institutul Cultural Român. În prima parte a concertului, în premieră românească, Ion Baciu Jr. şi Harry Tavitian se vor întâlni pe scena Ateneului într-un recital la două piane. În program: compoziţii ale ambilor pianişti, blues, teme clasice de jazz. În a doua parte, pianistul Harry Tavitian şi percuţionistul Cserey Csaba vor oferi publicului suita de colinde „Christmas Cantata“. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu“ şi TVR Cultural.
- amintiri cu Marin Mincu, adunate duios de Mugur Grosu aici iar Bogdan Cretu ii face un portret admirabil
- Ion Barladeanu, Ion Grigorescu, Iosif Kiraly , Teodor Graur , Marian Zidaru, Matei Bejenaru , Victor Man, Ovidiu Fenes, Dumitru Gorzo, Mircea Suciu , Dan Perjovschi, Vlad Nanca, Suzana Dan si Tara (von Neudorf)
« … de porc » Vernisaj Vineri 11 decembrie| de de la ora 18 Centrul National al Dansului
Povestea porcului in arta romaneasca recenta, o poveste de sunca si spata, de lipsa, dorinta si violenta este una dintre cele mai satioase, palpitante si semnificative istorii vizuale ale timpului nostru. De la Miorita la Bisisica si de la Nicolae Grigorescu la Ion Theodorescu- Sion, oile erau cindva animalul-fetis, totemul national. Insa in epoca de aur socialista, in tranzitia post-comunista si in consumismul actual, porcul a luat partea leului. Porcul este semnul lipsei in arta anilor 70-80. Porcul devine semnul plinului in arta de dupã 1989. Uneori chiar semnul prea-plinului, al insuportabilului. De la porcul mitic de Craciun la mititeii miticilor la iarba-verde, si de la acestia la cotletul preambalat igienic, din vitrinele frigorifice ale supermarketurilor (unde nu se mai numeste porc, ci devine un cod: „Oferta speciala”, „Doua bucati” etc.) este un intreg parcurs pe care se insaileaza diverse unghiuri, junghiuri si injunghieri ale fratelui din cocina. Va fi lansat un produs tipografic …de porc, de calitate superioara, in tiraj limitat, stampilat, numerotat si semnat, dupa dorinta, de artistii expozanti. Expozitia va fi deschisa pina in ianuarie 2010. Ulterior va fi itinerata la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, partenerul acestui eveniment, alaturi de Art Act si InterArte din Cluj-Napoca. Erwin Kessler – curator
- Marti, 15 decembrie 2009, de la ora 18, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38) va avea loc o dezbatere cu tema Intelectualul post-utopic. Intalnirea, organizata de ICR impreuna cu Fundatia « Calea Victoriei » in seria Pro si contra la ICR, ii are ca invitati pe Anca Manolescu, Camil Parvu si Cristian Teodorescu. Moderator: Stefan Vianu.
In lumea moderna, rolul intelectualului a fost acela de a crea si de a critica utopii. Intr-o lume post-crestina, utopiile au avut rolul de a asigura coerenta sociala, de a conferi indivizilor un sens public. Acum, dupa toate aparentele, utopiile si-au pierdut din puterea de influenta. Dezbaterea de la ICR va cauta un raspuns la intrebari precum: ce sens mai are intelectualul intr-o lume post-utopica? Care sunt noile vehicule ale sensului public, si ce legatura exista intre ele si intelectuali? Cum este posibil – daca este posibil – intelectualul post-utopic, si care mai este rolul lui?
- Magazinul National de Arta Contemporana va invita la deschiderea primului spatiu din reteaua sa in Bucuresti,
str. Doctor Staicovici nr. 26 / Ota, din 8 Decembrie 2009. Vor fi expuse lucrari de tineri artisti romani. Si straini. amanunte: http://mndac. blogspot. com - a fost o data ca niciodata … un sat în care sălăşluiau o droaie de moşnegi şi de babe.
Moşnegii aveau ochii holbaţi, gura roşie cu colţi înspăimântători şi nasul coroiat ca un ardei. Iar babele, bătrâne de când lumea, aveau păr de lână, dinţi ca boabele de fasole şi gura strâmbă ca tăiată cu foarfecele. Dacă nu sunteţi sperioşi din fire, priviţi maştile confecţionate de meşterul Ion Albu din Timişeşti, judeţul Neamţ şi aflate acum în galeria foto de la:
http://www.onlinega llery.ro/ expozitie- tematica/ masti-ion- albu/muzeul- taranului- roman - Domnica Drumea si volumul sau Not for sale, acum de vanzare !
- Herta nu scapa nici o ocazie de a infiera totalitarismul:
Laureata premiului Nobel pentru literatura in 2009, Herta Muller, a spus, in discursul tinut luni la Academia Suedeza joi, ca a inceput sa scrie atunci cand nu mai era posibil sa foloseasca viul grai pentru a descrie evenimentele mizerabile din Romania sub dictatura lui Nicolae Ceausescu. In discursul sau public legat de munca pentru care a fost recompensata cu prestigioasa distinctie, Muller a subliniat ca a fost persecutata dupa ce a refuzat sa devina informator si a adus un omagiu celor care traiesc sub regimurile totalitare de astazi. “Mi-as dori sa pot rosti o fraza pentru toti cei privati de demnitate, in fiecare zi, din cauza dictaturilor”, a declarat scriitoarea, amintindu-si, de asemenea, cum autoritatile de pe vremea lui Ceausescu au amenintat-o ca o vor ucide daca refuza sa fie informator pentru regim. “Mi-am spus…daca semnez asta, nu voi putea trai in pace cu mine si va trebui sa o fac singura”, a spus Muller, referindu-se la sinucidere. Cu acelasi prilej, scriitoarea si-a amintit cum a dezvoltat o “foame de cuvinte”. “Nimic in afara vartejului de cuvinte nu imi putea exprima starea. Reactionam la frica de moarte cu o sete de viata”, spune Muller.
- aseara lectura a decurs bine, am interpretat, am vibrat, urmeaza operatiunea: traducerea in limba germana.
salzburg, basescu si moartea
07 Dec 2009 Scrie un comentariu
in printre vene... Etichete:georg trakl, krampus, marin mincu, mircea geoana, moartea, salzburg, traian basescu
a fost un sfarsit de saptamana ca un carusel. am trait intens, am retina ranita de frumusete si groaza.
in primul rand datorita Salzburg-ului, oras al sarii, al episcopilor principi, al barocului in exces, al filmului care ne-a umplut de lacrimi Sunetul Muzicii, locul unde s-a inventat bautura Red Bull, sau unde Georg Trakl fantaza si murea boem, locul unde Mozart facea sunetele sa delireze in armonie si primea, la 5 ani, o cutiuta de sidef ca rasplata pentru maiestria sa prodigioasa, locul fortificatiilor inteligente de secol 11, al bisericilor inalte si al rigidelor ordine calugaresti, al podurilor fragile peste raul Salzbach si al muntilor ce tin peisajul intr-o centura alba (iarna). am vazut timp de 6 ore arta contemporana austriaca. expresionism sangeros, pictura si fotografie. am jubilat si am scancit. am baut un punch magnific (alcool rafinat, fructe, caldura) si am vazut ritualurile catolico-pagane in plina desfasurare: St Nikolas (imbracat in episcop, intr-o mantie rosie, cu alb si auriu) si Krampus, mai multi insi monstruosi, cu gheare, coarne si bice, care alearga pe strazi si ii plesnesc pe trecatori. copiilor li se spune: daca nu esti cuminte te ia Krampus! ciudat mi s-a parut ca St Nikolas e singur (deci mai putin spectaculos decat zecile de Krampus galagiosi) si desi toti copii il asteapta cu bucurie ca le aduce cadouri, el nu intervine sa ii apere de Krampus si pare pasiv si neinteresant, un moşuleţ simpatic si anost, bucurandu-se orgolios si cinic doar de puterea lui si de fascinatia pe care o provoaca multimii (pe langa viziunea simplista asupra binelui care rasplateste si a raului care pedepseste mi se pare totusi ca practicile astea influenteaza si imaginarul colectiv, alimentand criticile atee privind practicile religioase, dar si dorinta copiilor de a fi mai degraba cool si rai decat anosti si buni…). la mine nu a venit mos Nicolae anul asta.
in al doilea rand au fost alegerile din Romania de care m-am simtit departata ca de siberia. geoana e naspa basescu e naspa. multa dezamagire.
si in al treilea rand au fost vestile despre moarte, care au intrat ca un gaz otravitor pe gaura cheii si m-au paralizat instantaneu. domnul Marin Mincu, al carui volum antologic Octavian abia ce il prefatase si il lansase la targul gaudeamus, unul dintre cei mai importanti scriitori romani, stindardul experimentalismului si al poeziei tinere din Romania, s-a stins. el era ca un titan in ochii mei si moartea unui titan face povestile înspăimântătoare si fara sens. elena vladareanu si un cristian scriu emotionant despre asta. tot sambata a fost parastasul Ancai Parghel, minunata artista cu zece voci intr-una. mi-e greu sa inteleg ca aripile se amesteca brusc cu zborul si nu mai ramane decat aerul plin si golul din jurul sau. apoi am aflat ca un coleg austriac cunoscut aici, Markus, un tip jovial si inteligent, este in coma de 3 saptamani, fiindca a cazut de la balcon vrand sa le faca o gluma colegilor. moartea e un corb nesatul.
ruse si fluturele citesc la euridice
13 Mai 2009 6 comentarii
in printre vene... Etichete:andrei ruse, cenaclul euridice, cristi cotarcea, daniel cristea enache, marin mincu, muzeul literaturii
despre cenaclul euridice nu vreau sa ma mai exprim pt ca sunt patimasa si s-ar putea sa injur prea dur..
oricum stiu doar ca trebuia sa citeasca initial Cristina Ispas care s-a trezit evacuata de dl mincu fara drept de apel. cristina pe care vreau sa o felicit ca a castigat un important premiu la Festivalul Virgil Mazilescu derulat saptamana viitoare (desi remarcati a castigat.. sapt viitoare da??) la Corabia. tare as fi vrut si eu sa ajung acolo dar nu pot.
in fine, diseara de la 6 ii puteti auzi pe doi autori aflati la cativa ani lumina departare unul de altul (ca si tip de scriere). Andrei Ruse (care m-a cam evervat cu reactiile lui inconsecvente si teribiliste legate de Colocviul tinerilor scriitori) si Cristi Cotarcea.
iar la cenaclul tinut de Daniel Cristea Enache la Muzeul literaturii citeste in seara asta /din auzite/ domnul Ionel Ciupureanu (un poet absolut extraordinar din Craiova ce cu siguranta ar trebui mai mult promovat).
poeti si cenacluri avem doar cititori sa mai fie..
noutatzi literare
03 Iul 2008 Scrie un comentariu
in evenimente literare, poezie, reclama pt altii Etichete:carte, constantin acosmei, literatura tanara, marin mincu, nora iuga, premiul euridice, razvan tupa, traduceri
1.
romanul Norei Iuga Sexagenara si tanarul va aparea in franceza si in slovena
Doua editii ale romanului “Sexagenara si tanarul”, recompensat in 2000 cu premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, vor aparea in primavara anului viitor in Franta, respectiv Slovenia, dupa ce o traducere a cartii a fost publicata deja in Bulgaria.
“Nu fac nici o deosebire daca imi apare o carte la New York sau la Sofia. Principalul e sa apartina lumii- pentru ca sunt oameni peste tot si daca ei se emotioneaza, recunoscandu-se in cuvintele mele, eu sunt rasplatita in egala masura”, a declarat autoarea, citata de Newsin.
Anul trecut, editura germana Klett-Cotta a publicat o antologie selectiva din toate volumele de poezie ale Norei Iuga. Tot in 2007, Norei Iuga i-a fost inmantat Premiul Friedrich-Gundolf de catre Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, o recompensa care se acorda tuturor celor care contribuie la raspandirea culturii germane in lume.
am fost ieri si am stat la povesti toata dupa-amiaza cu Nora. era f fericita. ne-a citit din noul ei roman, iar noi i-am citit cele mai recente poeme. nora debordeaza.
Constantin Acozmei pentru “Jucaria mortului” (Ed. Vinea, 2006),
Dumitru Crudu – “Steaua fara… Mihail Sebastian” (Ed. Cartea Romaneasca, 2006),
Rita Chirian – “Sevraj” (Ed. Vinea, 2006),
Marius Ianus – “Strumfii afara din fabrica” (Ed. Cartea Romaneasca, 2007),
Robert Mandroiu – “Efectul de pelicula” (Ed. Vinea, 2006),
Lavinia Braniste – “Povesti cu mine” (Ed. Paralela 45, 2006),
V. Leac – “Dictionar de vise” (Ed. Cartea Romaneasca, 2006),
Marius Parlogea – “Primul meu volum de poezie” (Ed. Pontica, 2006),
Cosmin Perta – “Santinela de lut” (Ed. Vinea, 2006) si
Radu Vancu – “Biographia litteraria” (Ed. Vinea, 2007).
Juriul a fost format din: Marin Mincu (preşedintele juriului), Bogdan Creţu, Mihail Gălăţanu, Ştefania Plopeanu şi Răzvan Ţupa.
si aici filmuletz de la premiere
felicitari celor 2!
l-am cunoscut pe acosmei la Iasi. ni s-a parut un om f bland si introvertit. apoi a doua zi i-am auzit versurile in boxe chiar la teiul lui eminescu din Copou in programul Copou-parcul poeziei. octavian tocmai i-a scris o cronica f laudativa in tribuna. o sa para luna viitoare.
ei comenteaza