Herta Muller, intr-un final, la Bucuresti
02 Sep 2010 Scrie un comentariu
in printre vene... Etichete:bucuresti, herta muller, humanitas
si aici exprimandu-si parerile despre Romania (aici e inca blanda..) 
Like this:
Herta Muller, un fel de Julia Kristeva?
15 Apr 2010 4 comentarii
in printre vene... Etichete:bruxelles, herta muller, julia kristeva
Ziua de azi mi-a început straniu. Nu deschid bine mailul si vad un mesaj pe Reteaua literara ce trimitea catre titlul: “Herta Muller: În România dictatura trăieşte a doua viaţă.”. şi îmi sare ţandăra rău de tot. apoi mă amuz şi mă detensionez văzând că Herta a făcut declaraţia asta la Bruxelles, unde Nora a hoinărit pe străzi ca o adolescentă îndrăgostită, criticând apoi pe blogul ei “lipsa de viaţă” a occidentalilor… şi totuşi, revenind la Herta, impactul acestor declaraţii furibunde repetate cu fiece ocazie asupra imaginii României e uriaş. şi de aceea mi se pare o mare nedreptate. nimeni nu o contrazice. nimeni nu ia atitudine faţă de generalizările ieftine pe care le face. când Radu Tinu a zis că e exagerată şi psihotică (deşi nu era cel mai potrivit personaj să o spună) toţi au tăcut mâlc. mă deranjează foarte tare că nimeni nu are nici o opinie critică faţă de asta, ca şi când ar aproba exagerările ei. ca şi când chiar ar merge pe stradă stoluri de securişti mascaţi în spatele tău şi ea nu face decât să oglindească acest lucru… problema ei e că spune nişte gogomănii uriaşe, exact de genul pe care Occidentul le înghite, exact ceea ce ei aşteaptă să audă, alături de fapte reale, juste (foşti securişti încă activi în zona publică existău evident). acest tip de amestec a paranoiei cu reacţia justă, în loc să ducă declaraţia ei în derizoriu (cum sunt de exemplu acuzele spumegânde ale lui Vadim Tudor, uneori condimentate cu fapte reale) îi face pe vesticii care o ascultă (ea devenită deja o autoritate, şi premiată ca atare) să tremure de plăcere (vai, întunecatul Est e exact aşa cum credeam noi trăgând cu ochiul din spatele cortinei…). mă întristez să văd că loveşte şi în intelectualii români care ar fi complicii sistemului (o parte sunt, dar aceia ar trebui numiţi). şi iaraşi tăcere absolută, nimeni nu are nici o reacţie (eventual mai apare câte o mormăială pe forumuri, fără impact).
într-o societate normală cred că aceste ieşiri în decor ar trebui sancţionate, indiferent din partea cui vin. relitatea nuanţată ar trebui să câştige în dauna metaforelor acuzatoare şi atotcuprinzătoare luate drept spirit civic. căci tăcerea poate însemna acceptarea acuzelor, iar autocenzura asta e mai gravă decât cenzura impusă, căci te mănâncă din interior şi te face incapabil de a mai gând critic cu alte ocazii.
a nu se înţelege greşit, o admir ca autoare pe Herta, am ascultat-o cu bucurie şi fascinaţie la Graz, dar atitudinea ei civică este deplorabilă.
şi dau un exemplu oarecum similar, dar cu un alt deznodământ. Julia Kristeva.
o intelectuală foate cunoscută. emigrată din Bulgaria la Paris. mare marxistă iniţial, căsătorită cu Phillip Sollers, prinsă între psihanaliză, filosofie, feminism şi literatură. activistă culturală în ultimele decenii, să-i zicem aşa. o autoritate europeană. sunt o admiratoare a eseurilor ei mai ales feministe şi despre psihanaliza literară (volumul Femeia si sacrul e excelent) dar eu ma rezum aici strict la atitudinea ei civică poleită cu argumente “ştiinţifice” ca să fie mai de impact. ea publică la începutul anilor 90 (că era la modă) un articol controversat într-un celebru cotidian francez cu titlul: Bulgarie, ma souffrance. vorbeşte în termeni sordizi despre fosta ei patrie. despre chinul ei, cauza exilului ei veşnic. dedică imnuri înflăcărate Franţei şi limbii franceze care au hrănit-o la piept. nu, nu exagerez, ea chiar foloseşte termenii ăştia pt că şi psihanalizează în acelaşi timp, aşa că sugerează ca Bulgaria să nu fie primită în UE până ce nu îşi desăvârşeşte Complexul lui Oedip, posedarea Mamei (trecutului, a credinţei) şi trecerea de revolta împotriva tatălui (Legea), pe care balcanicii nu o respectă şi nu o consideră ca o autoritate. aduce în discuţie şi religia ortodoxă care de asemenea întunecă mintea bulgarilor (fiind un fel de subconştient bolnav, netratat) şi îi plasează departe de revolta fondatoare prin care şi-ar construi o adevărată civilizaţie, departe de barbaria (sfera instinctului) în care trăiesc. Kristeva amesteca halucinatoriu experienţa ei personală a exilului şi trauma alterităţii în spaţiul Francez (noua Mamă) care îi determină atitudinea resentimentară faţă de “intunericul” balcanic originar, cu o identitate incertă, necivilizată. merge atât de departe încât afirmă că însăşi limba franceză e reprezentarea spiritului estetic, a civilizaţiei şi a culturii, iar limba bulgară a degradării şi înapoierii, astfel încât ea refuză să susţină până şi discursul de primire e titlului de Doctor Honoris Causa de la Univ din Sofia în limba bulgară, acest gest fiind “un act cultural”. un adevărat delirium tremens psihanalitic condimentat cu date geopolitice. imaginaţi-vă impactul pe care acest articol, devenit ulterior capitol în volumul Crisis of the European Subject, l-a avut asupra imaginii Bulgariei. dar .. ce să vezi? ideile psihanalistei delirante încep să fie criticate acerb de intelectualii bulgari, cu argumente, în mese rotunde şi ziare, arătând cu demnitate punctele în care aceasta o ia pe arătură. reacţiile acestora generează apoi solidarizarea altor intelectuali, hopa! chiar francezi, care acuză distorsionările şi viziunile brutale propagate de cunoscuta scriitoare. ba chiar unul dintre ei afirmă tranşant: doamna Kristeva ar face mai bine să aplice aceste instrumente psihanalitice asupra sinelui si propriilor fantasme Oedipiene înainte de a privi în jur!
avem deci două personalităţi exilate, una din România în Germania, alta din Bulgaria în Franţa. plecate pentru a avea mai multe oportunităţi şi pentru a scăpa de un regim represiv care le ameninţa libertatea intelectuală. ajung nume de referinţă în cultura europeană. ambele se întorc cu resentiment şi critici acerbe împotriva ţărilor de origine, demonizându-le în exces, recomandând ca acestea să fie ţinute cât mai departe de Europa, combinând unele argumente juste cu delirul imaginaţiei roase de resentiment (şi necunoştinţă, acestea nemaifiind la curent cu evenimentele din ţară decât din auzite). dar ceea ce le distanţează pe cele două intelectuale sunt chiar reacţiile pe care le-au stârnit. Kristeva a fost pe loc sancţionată pentru ideile sale exagerate, mai întâi de intelectualii bulgari, nedreptăţiţi, apoi de cei occidentali. cazul ei e deja “clasat”. credibilitatea ei a fost grav pusă sub semnul întrebării. în cazul Hertei Muller cât va trebui să mai aşteptăm?
Herta und ihre Atemshaukel
15 Ian 2010 3 comentarii
in printre vene... Etichete:atemshaukel, evenimentul zilei, graz, herta muller
Experienta traita la lectura Hertei Muller in Graz a fost unica. In primul rand pentru ca am ajuns la Literatur Haus cu vreo 45 de min inainte de lectura si coada, ce cuprindea vreo 100 de oameni, se intindea in toata curtea interioara si facea deja o bucla in strada. coada la o lectura de proza cu intrare?? va intrebati poate… da. nu neg ca celebritatea nobelului atrage de la sine, dar totusi… foarte multi tineri, foarte multi oameni de varsta Hertei. si cativa romani emotionati, printre care si eu. sala cuprinzand peste 150 de oameni a fost full si s-a gasit imediat o solutie pentru cei ce asteptam afara – in restaurantul Literatur Haus s-a montat un videoproiector si astfel alti inca 100 de oameni au mai asistat la lectura. cred ca am avut noroc astfel deoarece am beneficiat de o imagine mare a Hertei, in care fiecare tensiune de pe chipul ei se transmitea in sala, am stat pe scaun savurand si o bautura intr-o atmosfera mai relaxata. a fost prezentata de un critic literar, care a spus povestea cartii scrise in memoria poetului Oskar Pastior, despre care am aflat ca a avut ultima sa lectura de poezie inainte de deces chiar la Graz in 2006. si tot la Graz se intampla si finalul romanului Hertei Muller.
(fiind totul in germana, ma pot mandri cu faptul ca am inteles cam 40%, la care am mai adaugat cam inca 20% din deductie plus imaginatie, ca apoi sa am un tablou imbogatit cu inca 20% din discutiile ulterioare cu prietena mea austriaca Verena, care m-a insotit).
Herta e un fenomen al naturii cand citeste. fara fraze pisicoase de inceput, fara triluri adresate publicului, ba chiar cu un captatio abrupt si dur in care anunta ca ziarul central din Graz Kleine Zeitung va fi dat in judecata pentru folosirea fara drepturi de autor a unor fragmente din roman. lectura a durat o ora. la inceput m-am ingrozit. mi s-a parut f mult. dar felul in care i-a prins pe toti in mrejele textului a fost fascinant. rupturile de ritm veneau exact la momentul potrivit. facea sa se risipeasca rapid orice forma de letargie. a citit 3 fragmente. primul si ultimul au fost foarte poetice. pline de imagini si de atmosfera. primul a fost o ilustrare a cimentului, acest cuvant repetandu-se de sute de ori obsesiv, cuprinzand in rigiditatea sa tot ce inconjura personajul din lagar. ultimul a fost fragmentul final, petrecut la Graz. intr-un fel ciudat , m-am simtit si eu partasa direct la actiune, si cred ca sentimentul acesta i-a cuprins pe multi dintre auditori, care parca aveau senzatia solemna ca acolo, sub ochii lor, s-a petrecut o drama cutremuratoare. imaginea in care barbatul danseaza tango cu fiecare obiect din camera lui, intr-un gest de extaz si de agonie in acelasi timp, vine ca un pumn in piept. si apoi gata, viel dank! si se ridica grabita de pe scaun. in sala aproape ca nimeni nu mai respira. a fost ca o lovitura de teatru si tot ca la teatru aplauzele au fost de neoprit minute bune. trebuie sa recunosc insa ca in germana mai ales pasajele poetizante au un farmec aparte. imaginati-va totusi aproape 300 de oameni privind halucinati timp de 1 h cum Herta Muller scapara fiecare cuvant…
si ca sa prindeti putin din atmosfera cartii, pe care abia o astept tradusa in romana, va spun ca titlul original din germana Atemshaukel e o metafora stranie, cum mi-a spus Verena, insemnand aproximativ leaganul respiratiei dar fiindca e o constructie asa ciudata va fi tradus altfel in fiecare limba. si iata o evocare a unuia dintre cele mai frumoase pasaje ale cartii, intr-un articol din Evenimentul zilei:
Batista, un simbol al vieţii
În lectura ţinută la Stockholm, ca parte „obligatorie” din aşa-numita săptămână Nobel, Müller a transformat în motiv literar „batista”, acea bucată de pânză care însoţea mereu omul. Textul citit de Müller, cu cinci zile în urmă, în clădirea Bursei din Stockholm, intitulat „Jedes Wort weiß etwas vom Teufelskreis” („Fiecare cuvânt ştie ceva despre lanţul slăbiciunii”), a tratat tema singurătăţii acute a omului confruntat cu experienţe extreme.
Exemplele sale au fost rezistenţa pe care o opus-o chiar ea încercărilor brutale ale securităţii din România de a o racola în rândurile sale, cea a deportării, cum a fost cazul poetului Oskar Pastior, decedat în 2006, bun prieten al scriitoarei şi cel care a inspirat-o pentru personajul principal din ultima sa carte, „Atemschaukel”.
Dar şi trecutul bunicilor săi, ai căror fii s-au înrolat voluntar în rândul SS-ului nazist. Simbolul acestor situaţii descrise în limbajul său propriu, poetic şi totodată precis şi lipsit de ornamente, este banala batistă, care a jucat un rol atât în viaţa scriitoarei, precum şi în cea a lui Pastior, care a fost victima deportărilor populaţiei germane din Ardeal ordonate de guvernul stalinist de la Bucureşti după sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial.
Tânărul Pastior, înfometat în timpul deportării în Rusia, a fost găzduit preţ de o masă caldă de o mamă rusoaică, care i-a dat la plecare o batistă. Aceasta aparţinuse fiului ei, căzut în război. Oscar Pastior a păstrat acel petic de pânză până la sfârşitul vieţii sale, îşi aminteşte Müller. Scriitoarea însâşi leagă de batistă scene din copilăria sa, când mama ei o întreba zilnic, înainte de a pleca şcoală, dacă şi-a luat o batista cu ea.
Aparenta banalitate a batistei se pierde în întregime de-a lungul textului. Ea devine la soare - batic, înnodată – ajutor de memorie, giulgiu – când faţa celui mort este acoprit cu ea, mesaj de dragoste, suprafaţă de scris sau de şezut.
În textul Hertei Müller, batista este o „consolare şi un punct de reper”. „Ai o batistă?, întreba mama în fiecare dimineaţă la poartă, înainte să păşesesc pe stradă. Eu nu o aveam. Şi, pentru că nu o aveam, mă întorceam mereu în camera mea şi-mi luam o batistă. Iar eu nu o aveam în nicio dimineaţă tocmai pentru că aşteptam acea întrebare. Batista era dovada că dimineaţa mă mai ocrotea mama. De-a lungul orelor şi faptelor zilei eram singură, doar cu mine
Întrebarea „ai o batistă” era o tandreţe indirectă. Una directă ar fi fost penibilă, aşa ceva nu exista la ţărani. Iubirea s-a mascat ca întrebare. Vocea aspră întărea chiar tandreţea. În fiecare dimineaţă, mă regăseam la poartă, o dată fără batistă şi o dată cu o batistă. Abia apoi păşeam pe stradă, de parcă o dată cu batista ar fost şi mama cu mine”, este un pasaj din textul lui Müller.
La sfârşitul lecturii, Müller a afirmat că şi-ar dori „să poată spune o propoziţie pentru toţi cei cărora dictaturile tuturor timpurilor, până astăzi, le-au luat deminitatea – fie această propoziţie şi una care să conţină cuvântul batistă”. Încheiând apoi cu propoziţia. „Ar fi oare posibil ca întrebarea legată de batistă să nu vizeze batista de fapt, ci singurătatea acută a omului?”.
mai multe aici
Herta Muller in Graz :)
08 Ian 2010 Scrie un comentariu
in printre vene... Etichete:graz, herta muller, iarna, lectura publica, literatur haus, zapada
am aflat cu bucurie ca scriitoarea Herta Muller va avea o lectura publica in Graz, miercuri, 13.01.2010, la orele 20, la Literatur Haus. voi fi acolo!
a, si asa arata brosura de prezentare a programului literar al lunii ianuarie, pe care o poti gasi in cele mai frecventate locuri publice. o dau ca exemplu (ti-e mai mare dragul sa o privesti numai, dar si continutul e la inaltime – date biografice despre autori, fragmente de texte si chiar recomandari proaspete de lectura):
si pe HM am gasit-o stralucind si in librariile orasului:
cu un audiobook despre copilaria ei in Banat
si cu romanele ei recente.
PS vremea a luat-o razna rau. de Craciun a plouat torential, dupa ce in ajun am vazut un curcubeu de milioane, apoi de Revelion a fost zi de primavara si acum ninge ca la Polul Nord. cel mai rau mi-e mila de bietii biciclisti…
mai sunt 15 zile, 8 ore, 40 de minute si 3 secunde
11 Dec 2009 Scrie un comentariu
in reclama pt altii Etichete:arta contemporana, domnica drumea, harry tavitian, herta muller, marin mincu, mesterul Ion Albu, muzeul taranului roman, premiul nobel pntru literatura, totalitarism
pana cand in bratele mele se va cuibari linistea, in gara Westbahnhof din Viena.
pana atunci insa:
- Concert Harry Tavitian şi invitaţii săi la Ateneul Român
Sâmbătă, 19 decembrie 2009, de la ora 19.00, la Ateneul Român, un Concert de Crăciun va încheia programul Teach Me Tonight – de la blues la etno-jazz cu Harry Tavitian derulat în acest an de Institutul Cultural Român. În prima parte a concertului, în premieră românească, Ion Baciu Jr. şi Harry Tavitian se vor întâlni pe scena Ateneului într-un recital la două piane. În program: compoziţii ale ambilor pianişti, blues, teme clasice de jazz. În a doua parte, pianistul Harry Tavitian şi percuţionistul Cserey Csaba vor oferi publicului suita de colinde „Christmas Cantata“. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu“ şi TVR Cultural.
- amintiri cu Marin Mincu, adunate duios de Mugur Grosu aici iar Bogdan Cretu ii face un portret admirabil
- Ion Barladeanu, Ion Grigorescu, Iosif Kiraly , Teodor Graur , Marian Zidaru, Matei Bejenaru , Victor Man, Ovidiu Fenes, Dumitru Gorzo, Mircea Suciu , Dan Perjovschi, Vlad Nanca, Suzana Dan si Tara (von Neudorf)
« … de porc » Vernisaj Vineri 11 decembrie| de de la ora 18 Centrul National al Dansului
Povestea porcului in arta romaneasca recenta, o poveste de sunca si spata, de lipsa, dorinta si violenta este una dintre cele mai satioase, palpitante si semnificative istorii vizuale ale timpului nostru. De la Miorita la Bisisica si de la Nicolae Grigorescu la Ion Theodorescu- Sion, oile erau cindva animalul-fetis, totemul national. Insa in epoca de aur socialista, in tranzitia post-comunista si in consumismul actual, porcul a luat partea leului. Porcul este semnul lipsei in arta anilor 70-80. Porcul devine semnul plinului in arta de dupã 1989. Uneori chiar semnul prea-plinului, al insuportabilului. De la porcul mitic de Craciun la mititeii miticilor la iarba-verde, si de la acestia la cotletul preambalat igienic, din vitrinele frigorifice ale supermarketurilor (unde nu se mai numeste porc, ci devine un cod: „Oferta speciala”, „Doua bucati” etc.) este un intreg parcurs pe care se insaileaza diverse unghiuri, junghiuri si injunghieri ale fratelui din cocina. Va fi lansat un produs tipografic …de porc, de calitate superioara, in tiraj limitat, stampilat, numerotat si semnat, dupa dorinta, de artistii expozanti. Expozitia va fi deschisa pina in ianuarie 2010. Ulterior va fi itinerata la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, partenerul acestui eveniment, alaturi de Art Act si InterArte din Cluj-Napoca. Erwin Kessler – curator
- Marti, 15 decembrie 2009, de la ora 18, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38) va avea loc o dezbatere cu tema Intelectualul post-utopic. Intalnirea, organizata de ICR impreuna cu Fundatia « Calea Victoriei » in seria Pro si contra la ICR, ii are ca invitati pe Anca Manolescu, Camil Parvu si Cristian Teodorescu. Moderator: Stefan Vianu.
In lumea moderna, rolul intelectualului a fost acela de a crea si de a critica utopii. Intr-o lume post-crestina, utopiile au avut rolul de a asigura coerenta sociala, de a conferi indivizilor un sens public. Acum, dupa toate aparentele, utopiile si-au pierdut din puterea de influenta. Dezbaterea de la ICR va cauta un raspuns la intrebari precum: ce sens mai are intelectualul intr-o lume post-utopica? Care sunt noile vehicule ale sensului public, si ce legatura exista intre ele si intelectuali? Cum este posibil – daca este posibil – intelectualul post-utopic, si care mai este rolul lui?
- Magazinul National de Arta Contemporana va invita la deschiderea primului spatiu din reteaua sa in Bucuresti,
str. Doctor Staicovici nr. 26 / Ota, din 8 Decembrie 2009. Vor fi expuse lucrari de tineri artisti romani. Si straini. amanunte: http://mndac. blogspot. com - a fost o data ca niciodata … un sat în care sălăşluiau o droaie de moşnegi şi de babe.
Moşnegii aveau ochii holbaţi, gura roşie cu colţi înspăimântători şi nasul coroiat ca un ardei. Iar babele, bătrâne de când lumea, aveau păr de lână, dinţi ca boabele de fasole şi gura strâmbă ca tăiată cu foarfecele. Dacă nu sunteţi sperioşi din fire, priviţi maştile confecţionate de meşterul Ion Albu din Timişeşti, judeţul Neamţ şi aflate acum în galeria foto de la:
http://www.onlinega llery.ro/ expozitie- tematica/ masti-ion- albu/muzeul- taranului- roman - Domnica Drumea si volumul sau Not for sale, acum de vanzare !
- Herta nu scapa nici o ocazie de a infiera totalitarismul:
Laureata premiului Nobel pentru literatura in 2009, Herta Muller, a spus, in discursul tinut luni la Academia Suedeza joi, ca a inceput sa scrie atunci cand nu mai era posibil sa foloseasca viul grai pentru a descrie evenimentele mizerabile din Romania sub dictatura lui Nicolae Ceausescu. In discursul sau public legat de munca pentru care a fost recompensata cu prestigioasa distinctie, Muller a subliniat ca a fost persecutata dupa ce a refuzat sa devina informator si a adus un omagiu celor care traiesc sub regimurile totalitare de astazi. “Mi-as dori sa pot rosti o fraza pentru toti cei privati de demnitate, in fiecare zi, din cauza dictaturilor”, a declarat scriitoarea, amintindu-si, de asemenea, cum autoritatile de pe vremea lui Ceausescu au amenintat-o ca o vor ucide daca refuza sa fie informator pentru regim. “Mi-am spus…daca semnez asta, nu voi putea trai in pace cu mine si va trebui sa o fac singura”, a spus Muller, referindu-se la sinucidere. Cu acelasi prilej, scriitoarea si-a amintit cum a dezvoltat o “foame de cuvinte”. “Nimic in afara vartejului de cuvinte nu imi putea exprima starea. Reactionam la frica de moarte cu o sete de viata”, spune Muller.
- aseara lectura a decurs bine, am interpretat, am vibrat, urmeaza operatiunea: traducerea in limba germana.
agentia de stiri miruniene
03 Noi 2009 Scrie un comentariu
in printre vene... Etichete:angela marinescu, elena vladarnu, gala premiilor in educatie, herta muller, humanitas, icr, kostas venetis, lansari, lorena lupu, polirom, probleme personale, spatiu privat, ziarul de duminica
- Herta Muller a fost furata de Humanitas. cum or fi convins-o oare? poliromul bietul ramane iar cu buza umflata ca si in cazul mai vechi al Denisei Comanescu
- Lorena Lupu pregateste ceva interesant. un trailer realizat de prietena mea Cata
- Kostas Venetis e la Salonic daca va faceati griji pentru el
- s-a terminat Gala Premiilor in educatie, un eveniment de mare speranta. Gaudeamus igitur!
- la Berlin a fost iarasi poezie cu un nume dragut : Die Lange nacht der jungen rumänischen Lyrik. eveniment marca ICR.
- 2 mari evenimente la gaudeamusul ce vine: Angela Marinescu cu problemele ei personale si Elena Vladareau cu spatiul ei privat.
herta – berlin – nobel = literatura romana ?!
08 Oct 2009 6 comentarii
in printre vene... Etichete:barack obama, herta muller, premiul nobel pentru literatura 2009, premiul nobel pentru pace, scriitori romani
wow. stirea anului:
http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2009/
Herta Muller, scriitoare nascuta in 1953 (in aceeasi zi cu mine, 17 august intr-un sat din Banat, a cistigat Premiul Nobel pentru Literatura. Herta Muller a emigrat in Germania, in 1987. In prezent locuieste la Berlin. Cartile sale sint traduse in peste 20 de limbi.
Juriul si-a motivat decizia prin “densitatea poeziei si sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmostenitilor”.
Herta Muller este laureata a numeroase premii internationale: “Impac Dublin Literary Award”, Premiul “Kleist”, Premiul, “Franz Kafka”, Premiul european “de literatura Aristeion, Premiul Literar al Fundatiei Konrad Adenauer, Premiul orasului Berlin, iar din 1999 figureaza aproape in fiecare an printre numele potentialilor castigatori ai Premiului Nobel pentru literatura.
ei comenteaza