self marketing?

am observat cu ajutorul statisticilor din wordpress ca zilnic sunt 5-6 oameni care imi cauta numele pe google. e de bine sau de rau? adica self marketingul asta pana unde trebuie sa mearga - pana unde atinge paranoia?

oricum marea provocare pe care mi-o lanseaza acest blog este cines unt acesti oameni si evident de ce ma cauta pe google. hmmm.

urmeaza

1. citesc la liceul Eminescu duminica 24 feb ora 13
2. citesc la liceul Onicescu vineri 14 martie ora 13
3. dau maine un interviu la radio Cultural International in lb engleza despre Pauza. o experienta inedita.
4. mi-a spus poetul Vasile Leac ca e o  liceanca in Arad care se pregateste sa dea la Actorie cu un monolog din poemul O femeie bine crescuta scris de mine la Savarsin si care apare in antologia la Neagra. acum m-am gandit ca intr-adevar are o structura dramatica pretabila la joc de scena. sunt curioasa ce va iesi..
5. fragmente dintr-o dezbatere intre bloggerii cititori  despre lectura de poezie si poetese si eu ca exemplu negativ>

luciat> hai, nu fi rea si zi ce poezii ai citit si nu ti-au placut. zi macar titlurile cartilor

zumcititor> Pauza dintre vene a Mirunei Vlada. mi-e absolut groaza sa ma apuc sa scriu despre!

luciat> aha, cred ca te inteleg cu miruna vlada (n-am citit cartea si nici nu vreau - mie imi place ca autoarea are un blog personal f autentic - din cite am inteles de ici si colo si din fragmente citite superficial, nu face genul de poezie care sa ma atraga pe mine personal, atita tot).

zumcititor> da, stiu si eu blogul autoarei si cred ca am retineri si din cauza asta. dar promit ca scriu. am rugat pe cineva sa-mi ia ceva poezie din romania si cum n-am avut timp de liste am lasat totul la voia intamplarii. am primit 4 carti si m-am repezit la poete, desi nu ma asteptam sa fiu entuziasmata. dar a fost un pic mai rau decat ma asteptam

mai multe pe http://zumcititor.wordpress.com/2008/02/14/bla-bla/

impresii de la evenimentul de pe 7 feb

iata ce au scris participantii

1. Beatrice de Gray insasi

si imi permit sa adaug un “poem” compus de ea din cateva franturi de versuri din carte, care imi place ff mult

fără dragoste, nu aş avea degete,ci solzi…

eu sunt aici pentru că m-au inventat cuvintele tale,

Nu vreau să te pierd şi nu ştiu alte cuvinte,

decât sfâşierea

dacă n-am picioare,

am să îngenunchez în cuvinte.

Dumnezeu ne-a astupat gurile cu hârtie.

Capeţi dintr-o dată culoarea sărutului.

ceilalţi îmi spun că pe întuneric

se vede strălucindu-mi în piept

distanţa dintre noi,

sunt kilometri de candoare între noi

absenţa mea nu e muza nimănui.

miroase a copil care plânge.

Nu am avut niciodată musafiri.

Aşteptarea m-a mutilat.

Nimic interzis, doar apropierea.

cu cât mă îndepărtez,

voi să ştiţi că mă apropii…

2. Lorin (fotograf, blogger)

3. o alta perspectiva (poze)

4. fotografu

5. lorena lupu insasi

Din Observatorul Cultural

 iata ca acest blog (si cel personal de pe 360 yahoo se pare) devin subiecte de cronici literare in Observatorul Cultural, revista saptamanala de buna calitate condusa de Carmen Musat…

mi s-a parut f interesanta abordarea si analiza intre persoana Miruna si poeta asa cum se vede pe cele 2 bloguri. si mi-a placut jocul de cuvinte - de la extrauterinitate la intrauterinitate(in Pauza)…

IMAGINI VIRTUALE. Pauza de extrauterinitate (I)

   

Lucia Simona DINESCU

Cam multa maturitate scirbita la poetii si poetele care debuteaza astazi atit de repede, poate si ca semn al unor vremuri in care acestia constata (nu fara durere si dezolare) ca jocurile gratuite postmoderne s-au perimat si ca a fi in avangarda inseamna a fi rebel fata de estetica postmodernismului. Poate ca, peste ceva timp, istoria literara ii va consemna tocmai pe „douamiisti“ ca inovatori ai poeziei, iar pe debutantii de azi, ce continua estetica postmodernismului, ca simple prelungiri ale unui curent deja vechi, ce-si traieste crepusculul. Dar ca sa ajunga la capitolul de inovatie intr-o istorie literara, noii scriitori mai au de lucrat la expresie, caci vointa, intensitatea si sinceritatea trairii nu sint suficiente.Printre acestia, Miruna Vlada face un salt de la Poemeextrauterine la Pauza dintre vene. Acest volum, aflat in pregatire la Cartea Romaneasca, are si un blog (www.mirunavlada. wordpress.com), creat ca o preintimpinare a cartii. Asadar, blogul volumului a aparut public ca un fel de prospectare a pietei de cititori si ca o palpare a terenului virtual, cu destul de putine poeme insa si cu mentinerea unui suspans pentru cresterea rating-ului la blogul cartii.
Poeta are si o pagina personala, http:// 360.yahoo.com/miruna17vlada, de fapt, mai mult un jurnal sentimental si mundan, cu titlu cvasioniric: vlada viseaza ca scrie, ca naste cuvinte vii. E un jurnal aproape exclusiv despre pasiunile sale (Frida este una dintre ele), despre propria relatie amoroasa (picurata cu certuri, impacari, calatorii etc.) cu O., o relatie proiectata ca reiterare a imaginii cuplului Frida-Diego. Acum poeta devine un autopersonaj sentimental (unde e poeta visceral-agresiva?) care are oroare de furtuna (cu exceptia saruturilor in ploaie si a mirosului de tei de dupa ploaie), care gateste sau se preocupa de familie, care are o autoironie subtire, dar si multe naivitati de expresie si o imaturitate emotionala (totusi necontrafacuta), care face un bun self-marketing si tine o contabilizare a proiectelor de la Facultatea de Stiinte Politice si a celor conexe, in special practica sa in domeniul marketingului cultural.in fine, jurnalul e un soi de Bildungsroman fara intentie, o arta poetica si un document psihologic. Poetei ii place deopotriva singuratatea in care scrie cu privirea in gol atintita pe un perete (a carui fotografie se afla on-line) si viata publica, agitata, aproape boema.
Miruna Vlada pare de data aceasta mult mai autentica si mai credibila, dovada ca Poemeleextrauterine au fost doar o poza existential-poetica, iar ceea ce parea traire asumata pina la singe nu e decit simularea unei experiente extreme, ca practicarea de scurta durata a unui sport la limita. De unde se vede ca poeta si-a scris poemele de debut mai mult sub sigiliul modelelor de imprumut, livresti si conforme cu trend-ul poeziei feminine douamiiste. Violente si mixind pe contradictii extreme, „poemeleextrauterine“ au, desigur, meritul de a rupe cu unele prejudecati (oare a cita oara se intimpla acest lucru la noi?), dar au mult mai multe neimpliniri decit merite.

E de un bun-simt estetic faptul ca imaginile socante sint innoitoare doar in masura in care sint strunite de o luciditate artistica autocritica. Altminteri, ele risca sa cada in ostentatie deranjanta, in vulgaritate si in exhibitionism penibil. De acest bun-simt au fost private primele poeme carora le-a lipsit moderatia si intelepciunea de a asocia fiziologicul cu luciditatea, indecenta cu pudoarea, curajul cu sfiosenia si delicatetea. Vocea debutantei a fost prea instinctuala pentru a fi rafinata: prea multa directete si imprecatie, prea mult radicalism in dauna fineturilor (probabil survenit ca o replica la excesul fineturilor insesi).
Din fericire, nu o mai recunoastem acum pe Miruna Vlada din perioada debutului. Poeta scrie altfel, dupa ce va fi stat, poate, la recuperare poetica intensiva. Poemele sale sint acum intrauterine, dovada fiind umanizarea imaginarului, imblinzirea demonicului visceral si tonalitatea de maternitate normala, nepatologica, nu mai putin incordata insa.

Impresii de la cititori si nu numai

poza este facuta de Andreea Molocea, colega mea de la facultate. o poeta pe blog. o gasiti aici

dar iata ce spune ea ieri 2 feb

Azi as vrea sa vorbesc despre Miruna Vlada si despre curajul ei de a scrie. Am fost joi in Club A.

Poezie feminina, feminista, in conceptia mea nu conteaza atata timp cat acele versuri transmit senzatii.

Obisnuiti ani, secole sa citim poezie masculina, nu ne este usor sa citim lumea descrisa in carti prin ochii femeilor. Cand un barbat vorbeste despre sex, cand foloseste substantive si adjective sexuale totul capata nuanta metaforica. Cand o femeie face acelasi lucru, este feminista si trebuie sa -i despicam frazele/ versurile cat mai rational si sa excludem valoarea pe care acele pagini ar putea sa o aiba. Ca asa trebuie, ca de aia exista criticii, sa mai innece uneori cateva talente si eventual sa le dea cateva depresii pe cap pana la aparitia urmatorului volum.

Eu nu numesc poezie masculina poezia care contine “sperma”, “erectie” etc, si nici feminina poezia care spune “imi tin sangele menstrual in mana”. E poezie. Esti pudic si nu poti vedea sensurile dincolo de aceste imagini tari, viscerale? E treaba ta, tu te reorienteaza spre alta categorie a poeziei. Nu cred ca poezia sau arta trebuie sa urmeze directia unor oameni care in principiu sunt in calitatea celor care doar citesc pentru a critica desconstructiv.

Miruna e buna. Miruna creaza tablouri. Miruna ma face sa tremur. Miruna spune ca fara dragoste nu ar avea degete, ci solzi. O admir. O admir pentru ca are curaj sa foloseasca cuvintele asa cum le simte si nu se teme de gurile care ar putea sa se opreasca doar la expresiile viscerale si care de regula pierd adevaratul sens si intelepciunea poeziei. Cand o ascultam in Club A, cand ascultam intrebarile, eu voiam sa o intreb atat: Plangi cand scrii? Trebuie ca sa te doara pentru a scrie? Te simti racorita si usurata dupa ce scrii?…poezia e un real de hartie care descrie o insiruire pe ata a sentimentelor si trairilor. Cand ma aflu in fata unui scriitor, nu-l pot intreba despre ce a scris acolo fara sa ma gandesc la el, la tot ce a simtit si prin tot ce a trecut pentru a innoda acele fraze, acele versuri…Vorbiti dragi oameni de senzatiile date si lasate de poezie! Simtiti nu luati mot-a-mot ce e acolo, pentru ca ce e acolo e sentiment si traire, fir’ar sa fie!

ps: poate mai revin spre seara sau maine cu o mica povestire a ceea ce am trait eu cu pauza dintre vene in maini

2. ziarul GANDUL Preţul cărţii
de Mihai IOVĂNEL | 28 IANUARIE 2008

Venele la controlMiruna Vlada, Pauza dintre vene, Editura Cartea Românească, 80 pagini, 19,95 leiTot poezie, dar de ultimă generaţie – biologic vorbind. Forjare, explorare & exploatare a frustrărilor, nevrozei, anxietăţii, cu baza mai puţin în metafizic şi mai mult în fizic/ sexual. Şocarea se practică aproape pedagogic. Miruna Vlada ştie ce face şi în mare face ce vrea. Problema e că discursul acesta e un discurs care se apropie de epuizare. Care îşi trăieşte ultimele secunde, asta dacă Ruxandra Novac & Elena Vlădăreanu nu vor reveni cu ceva spectaculos. Deja viitorul în poezie sună ca la Gabriella Eftimie, poetul (zic aşa ca să includ ambele genuri) cel mai bun apărut în ultimii ani şi care sună complet diferit. (Un pont: aşteptaţi debutul Valentinei Chiriţă, următorul hit al ultimului val).

si 3. iata ce anunt a aparut vineri in ziarul Compact

Vulgar sau poetic?

Discutii O dezbatere pe tema “Literatura feminina sau feminista” este organizata, astazi, de la ora 18.00, in Club A. Manifestarea face parte din initiativa “Poeticile cotidianului” si ii aduce, in clubul de pe strada Blanari, pe poetele controversate Miruna Vlada si Oana Catalina Ninu, pe criticul Mihai Iovanel si pe Oana Baluta, specializata in studii feministe. Intrarea este libera. mi s-a parut funny faza cu vulgar sau poetic.

sau o reactie contra (indirecta) f virulenta (gen iovanel,)

sunt un monstru antipoetic

o spun inca o data: dati-mi orice, mai putin scriitura extrauterina; ceea ce emilian intr-un moment de glorie a numit ‘poezie secretzionista’! dupa principiul ‘aceasta nu e o pipa’, nenumarate dudui isi extrag si expun cu voluptate secretziile, viscerele, vomele, matzele, venele, salivele, lacrimile, gangrenele si ni le servesc drept poezie. eu astept un volum si cu o mostra atasata. pentru o lectura cat mai autentica. ma-ntreb cu prefacuta inocenta daca se intampla cumva vreo criza a cuvantului (poetic). eu cred ca poezia e intr-un soi de moarte clinica. si mai vreau sa le transmit respectul meu sincer celor care scriu pentru sertar. (de aici )

 

O prima reactie…

in fine, eu la altceva voiam sa ajung si anume la cartea ta pe care mi-am luat-o si eu in sfarsit si voiam sa iti spun ca desi am trecut doar superficial prin ea pana acum…I’m speechless..ma intreb ce fata o sa am cand o termin si pe deasupra si recitarile tale au ceva atat de feminin…si totusi ai o voce disperant de trista!
hai ca abia astept sa termin cartea, citita cu grija si cu dragoste si cu tot sufletul acolo, si sa iti dau impresiile mai detaliate.

de la Beatrice de Gray

prin urmare, astept…. 

si m-a sunat zilele astea si Angela Marinescu  (careia i-am dedicat un poem luuung din volum numit Epoca roz, preferatul ei dealtfel remarcat si de Sociu) sa-mi spuna ca nu i-a placut asa mult acest volum ca si Poemextrauterine….

eu folosesc cuvinte grele???

Cuvinte grele în literatură

jurnalul national

2007 10 26| de Petre Flueraşu

EMANCIPARE - Limbajul literar vine şi din stradă

 

Publicul este din ce în ce mai atras de cărţile care şo­chea­ză, iar cuvintele licenţioase nu mai sunt de mult un tabu. Editurile se adaptează, iar autorii tind să se îndrepte din ce în ce mai des spre acest segment de piaţă, unul din ce în ce mai ofertant şi pentru scriitorii autohtoni.

Sex, suspans şi strălucire, pe scurt, viaţă! Acestea sunt, conform unui studiu realizat în America pe un eşantion reprezentativ de 1.590 de persoane, elementele pe care publicul le caută într-o carte. Oamenii au declarat că citesc pentru a se relaxa şi le place să se regăsească într-o poveste, să descopere o lume apropiată cu a lor.

Limba literară a trecut pe par­cur­sul timpului prin multe transformări, iar cuvintele licenţioase au că­pătat din ce în ce mai multă importanţă. Astăzi, pentru a scrie un bestseller, autorii trebuie să abordeze pro­bleme care în urmă cu ceva ani constituiau tabuuri. Sexualitate, vio­lenţă împinsă la extrem, atitudini anti­sociale, terorism, toate devin mo­tive pentru care cititorul alege o anumită carte. Literatura a coborât din turnul de fildeş şi s-a apropiat mai mult de publicul său ţintă, încercând să îi ofere produse pe gustul său.

 

PREFERINŢE. Multe dintre cărţile apreciate de publicul din întreaga lume nu sunt ceea ce s-ar putea numi “lucrări cuminţi”. Exprimările depăşesc de multe ori limitele decenţei, însă cititorii, atraşi în mijlocul poveştii, nu par deranjaţi. Literatura de consum câştigă rapid teren în faţa literaturii cu tradiţie, iar vânzările unor autori ca Dan Brown, Irvine Welsh sau Paulo Coelho demonstrează că oamenilor le plac poveştile frumoase, indiferent de virulenţa limbajului.

Viviana Muşa, PR pentru Editura Trei, comentează tendinţa editurilor de a aborda mai des aşa-zisa literatură “de consum”: “Literatura de consum larg nu e o idee nouă şi nu e o idee nefirească. Cred că ideea de a publica doar «marea literatură» este nefirească. Ca şi când am fi obligaţi să purtăm fracuri şi rochii de gală în orice situaţie. Ca şi când un profesor sever ar privi peste umărul nostru să vadă cât de culte ne sunt preocupările. Nu e o modă promovată de edituri. Editurile propun autori şi titluri, nu nevoi de lectură. Literatura «de consum» se vinde bine pentru că este ţintită tocmai pe genul acesta de dorinţe. Prefer o persoană fără studii care citeşte Marc Levy în metrou decât pe cineva blindat de diplome care îşi cumpără Heidegger şi-l aşază în raftul bibliotecii sale de nuc”.

 

PRO Şi CONTRA. Dacă pu­blicul şi editurile par convinşi de această formulă de succes, criticii sunt de altă părere. Alex Ştefănescu, critic literar, consideră că nu aceasta e soluţia: “Vulgarizarea literaturii nu poate fi luată în considerare ca soluţie. Prin vulgarizare, lite­ra­tura devine altceva decât literatură (de exemplu, un mijloc de defulare colectivă). Succesul unei cărţi vulgare nu este relevant (aşa cum nu ar fi relevant succesul unei cărţi care ar avea, în loc de foi tipărite, şerveţele). Un scriitor trebuie să cucerească pu­blicul prin literatură, nu prin altceva. Prin ce fel de literatură? Printr-o literatură bună. Istoria literaturii dovedeşte că toţi scriitorii care au scris o literatură bună (de la Sh­a­k­es­peare la Tolstoi) au cucerit mai devreme sau mai târziu publicul.”

petre.fluerasu@jurnalul.ro

 

ILUZIE

“Dacă e vorba de adoptarea unui limbaj vulgar, nu cred că e nici o soluţie de marke­ting (adică a vânzătorilor de carte), pentru că ei nu pot influenţa scriitorul şi nici dorinţa cititorului, «modern» sau altfel, poate doar a unei categorii restrânse.”

Horia Gârbea preşedintele Asociaţiei  Scriitorilor din Bucureşti

 

Autori şi cărţi

Unul dintre volumele care au anticipat această modă este “Trainspotting”, în care Irvine Welsh foloseşte limbajul scoţian specific, oferindu-le cititorilor adevărate regaluri de înjură­turi. Astăzi, autorii cunoscuţi nu se feresc de erotism sau de cuvinte vulgare. Autori de prestigiu, ca Haruki Murakami, Salman Rushdie, Paulo Coelho, Stephen King, Amos Oz şi mulţi alţii, impresionează de fiecare dată printr-un limbaj direct, lipsit de ipocrizie. În România, foarte mulţi creatori tineri au început să abordeze un limbaj liber, pe alocuri alunecând în ceea ce mulţi au intitulat ca pornografic. Cu toate astea, cărţile continuă să se bucure de succes, iar autori ca Mihail Vakulovski, de prestigiu, ca Haruki Murakami, Salman Rushdie, Paulo Coelho, Stephen King, Amos Oz şi mulţi alţii, impresionează de fiecare dată printr-un limbaj direct, lipsit de ipocrizie. În România, foarte mulţi creatori tineri au început să abordeze un limbaj liber, pe alocuri alunecând în ceea ce mulţi au intitulat ca pornografic. Cu toate astea, cărţile continuă să se bucure de succes, iar autori ca Mihail Vakulovski, Miruna Vlada sau Şerban Axinte sunt promovaţi de marile edituri.)

1. nu | scris de edith | 2007-10-25 23:00:39Nu sunt deloc de acord cu aceasta directie a literaturii. sunt chiar trista ca asa ceva se intampla. eu prefer sa citesc Hesse ori o carte mai serioasa decat una care nu ma imbogateste cu nimic (intelectual vorbind bineinteles).

• 2. Porcii la ce sa se adapteze? Evident ca la laturi! | scris de Armand | 2007-10-26 02:43:01Ce sa comentam?Prostia?Este evidenta.Cand nu ai ce exprima …ii tragi o injuratura zdravana si ai terminat-o cu ,,stresul”.Cum fac tinerii nostri ,,stresati” prea tare de alcool si de puturosenie.Folosesc acel de-acum celebru ,,imi bag…”.Au mereu pe buze cate o p..la.Pentru ca asta vor!

• 3. i | scris de sorin | 2007-10-26 20:33:13Exagerarea este o mizerie! Acum… nu toate cartile trebuie sa fie dictionare de injuraturi! Dar sunt numeroase exemple de scriitori deja consacrati in literatura universala care folosesc injuraturi (Henry Miller, Gunter Grass…) Traducerea trebuie sa le redea. Iar atunci cand se doreste redarea unei anumite scene, a unui anumit limbaj se folosesc injuraturi. Injuratura sau absenta injuraturii nu te fac nici cult nici incult. Asa dupa cum se vede treaba nu faptul ca injura trebuie reprosat sriitorilor romani contemporani… majoritatea de 2 lei vechi!

• 4. Absurd | scris de Alex | 2007-10-27 04:13:07Articolul este absurd, dar si mai absurd este citatul lui Alex. Stefanescu. Nu vad de ce literatura buna si limbajul vulgar s-ar exclude. Iar exemple ar fi destule, de la Masoch-Sacher la Bukowski la Houllebecq. Iar comentariul lui Armand nu dovedeste o mare cunoastere a literaturii. Ce legatura are prostia cu limbajul vulgar, sau mai bine zis pornografic? Nu stresul si alcoolul ii fac pe scriitorii tineri sa foloseasca cuvinte “tabu”, ci faptul ca acele cuvinte fac parte din limbajul cotidian; daca un scriitor vrea sa redea realitatea - si unii o fac - de ce sa nu o redea in cuvinte realiste?

am adaugat si comentariile la acest articol pt ca mi se par sugestive pentru a defini receptarea tarata a noii literaturi printre cititori.

Altii despre Tabara de la Savarsin

În 15 septembrie la Festivalul de literatură din Săvârşin, din preajma castelului regal, au primit premii de poezie trei autori tineri: Miruna Vlada, Radu Vancu şi Ştefan Manasia. Diferă uni de alţii şi au o poezie excelentă ca mulţi dintre tinerii poeţi ai ultimilor ani. Sunt viguroşi, autentici, antilirici, regăseşti în scrierile lor angoasele, stresul, greaţa şi lehamitea de azi filtrate printr-un limbaj care nu-ţi lasă nici un moment răgaz de bleojdeală. De spleen. De reverii bine ştiute.

Premiaţii sunt interesaţi de lumea din preajmă. Urgenţele lor sunt şi ale noastre numai că noi nu le spunem de fiecare dată dintr-un soi de pudoare literar-artistică. Scrierile celor trei s-au petrecut, alături de ale altor juni la Atelierul de creaţie de acolo, susţinut logistic de Vasile Dan, redactorul şef al revistei din Arad şi al filialei Uniunii Scriitorilor. Plictiseli şi dificultăţi organizatorice pe care le anunţ din respect pentru faptul că Vasile le-a învins şi ne tot cheamă la asemenea întruniri. Au mai fost redactorul şef Ioan Moldovan de la Familia, poetul şi eseistul Traian Ştef, tot de acolo, Adrian Popescu, şeful revistei Steaua, şi tinerii care au dat sarea şi piperul, tensiunea şi altitudinea provocatoare a întâlnirii. Pe lângă cei trei i-am revăzut pe Bogdan Creţu, pe Bogdan Perdivară, pe Vasile Leac. Cei trei laureaţi mânuie o sintaxă care mă îndeamnă la comparaţii jazzistice în acord cu ultimele audiţii live de care am avut parte. Miruna a citit un poem care împrumută tema unui film franţuzesc al cărui regizor îmi scapă acum. Un film groaznic, greţos, ultimativ, rafinat. Trei inşi care se sinucid mâncând. Aşa şi poemul Mirunei, e un fel de scufundare fără speranţă în bolgiile mestecatului pe o sintaxă care-mi aminteşte de vioara lui Jean Luc Ponty în momentul când s-a dezlănţuit noaptea – în Pădurea Verde la marginea Timişoarei, la Festivalul Plai – în cascade retorice susţinute de ritm şi contratimpi aspri. Radu Vancu e mai reţinut: are dreptate Bogdan Creţu când zice despre distilări mai intelectualiste. El mi-a amintit de incursiunile unui saxofonist cu care am fost coleg la Akademie Solitude Stuttgart şi pe care l-am ascultat într-o intempestivă echilibristică între jazz şi sound-uri din tradiţiile muzicii clasice. Cât despre Ştefan Manasia, a cărui poezie o ştiu de pe la Sibiu, e năvalnică, demolatoare, în ritmuri de blasfemii cu Pronia, în vocabule şi incantaţii răsturnate care sună ca într-o Biblie răsucită nervos şi necanonic. Ceva asemenea zice marele saxofonist Jan Garbarek în Parce mihi, Domine! Sau, şi mai şi, în momentele în care se înhăită muzical cu Ravi Shankar: condiment oriental şi ceţuri nordice. Ca lumea! Felicitări premianţilor!

Daniel Vighi

preluat de pe un blog de scriitor f reusit, vi-l recomand www.danielvighi.ro

ps. m-a impresionat cat de bine a rezonat la poemele noastre. e chiar senzatia aia de om care a prins chintesenta… fain, no ce sa zic. daca sunteti cuminti o sa pun si celebrul poemul apocaliptic aici.

mai multe detalii (mai exact un jurnal de tabara vazut din perspectiva mai multor participanti) veti gasi in numarul 3 al revistei PANA MEA ce va aparea in curand