“să se facă noapte la capătul străzii, singurătatea mea”

frunze

de Mircea Ivanescu

 

 

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,

să aştept să se facă noapte la capătul străzii

singurătatea mea de acuma

mai are ceva la fel cu cea din copilărie,

când nu ştiam că trece pentru totdeauna vremea?

 nu se poate răscumpăra cu nimic

 vremea de atunci? nu mai rămâne adevărat nici un gest,

chiar aşezat pe stradă cu capul în mâini?

 şi lumina, care se spulberă pe obiecte,

şi obiectele se fac frunze,

şi se fac frunze.

Un comentariu (+add yours?)

  1. ioniboni
    Ian 11, 2012 @ 20:26:49

    Cred ca poti incerca in a pastra vii amintirile frumoase din copilaria ta:)Timpul inapoi sa-l dai…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.