eu sunt aici pentru că m-au inventat cuvintele tale,

Nu vreau să te pierd şi nu ştiu alte cuvinte,

decât sfâşierea

dacă n-am picioare,

am să îngenunchez în cuvinte.

Dumnezeu ne-a astupat gurile cu hârtie.

Capeţi dintr-o dată culoarea sărutului.

ceilalţi îmi spun că pe întuneric

se vede strălucindu-mi în piept

distanţa dintre noi,

sunt kilometri de candoare între noi

absenţa mea nu e muza nimănui.

miroase a copil care plânge.

Nu am avut niciodată musafiri.

Aşteptarea m-a mutilat.

Nimic interzis, doar apropierea.

cu cât mă îndepărtez,

voi să ştiţi că mă apropii…