despre antologia de poezie LA NEAGRA februarie 12, 2008

adica rezultatul taberei de creatie de la savarsin septembrie 2007, in acrea apar si eu  cu un poem inedit

„La Neagra” – o carte-eveniment dedicată unui festival-eveniment

Poetul arădean Vasile Leac a redactat şi editura Mirador a publicat o carte splendidă care vorbeşte „pre limba poeţilor” despre Atelierele de creaţie de la Săvârşin, o tabără care s-a consumat între 9 şi 16 septembrie a acestui an Lucian Valeriu „Am avut prilejul de a participa, între 9 şi 16 septembrie a.c., la Atelierele de creaţie de la Săvârşin. O tabără de creaţie, procreaţie şi ce-o mai fi fost… Psihic vorbind, absolut revigorantă” – scrie criticul Bogdan Creţu în şugubeaţa sa prefaţă la antologia de poezie (şi de poeţi) apărută sub titlul La Neagra, la Editura Mirador… mai ieri-alaltăieri. Ştefan Manasia, Radu Vancu, Miruna Vlada, Dan Coman, Diana Geacăr, Marin Mălaicu-Hondrari, Cristina Ispas, Bogdan Lipcanu, Rareş Moldovan, Vlad Moldovan, Florin Partene, Bogdan Perdivară şi Vasile Leac sunt poeţii antologaţi şi postfaţaţi de consacratul, pe toate planurile axiologic-poetice, Octavian Soviany. Care Soviany scrie: „Din iniţiativa revistei Arca şi cu sprijinul financiar al Uniunii Scriitorilor, Săvârşinul a fost pentru o săptămână un fel de capitală (sau, mă rog, Domeniu Regal) al / a poeziei.” Şi, credeţi-mă pe cuvânt dacă nu aveţi curiozitatea să vă convingeţi singuri, e mare lucru dacă Octavian Soviany spune asta! Cartea adună în 123 de pagini textele poeţilor pe care i-am amintit în ordinea cuprinsului ales de editori, texte auto-referenţiale, majoritatea, elaborate ad-hoc, în timpul festivalului, în momente alese la fel de aleatoriu pe cum îi alege Dumnezeu pe poeţi dintre restul (ne)muritorilor. Aleatoriu alegem şi noi, pentru exemplificare şi, de ce nu, apetit pentru lectură, începutul unui poem al târgoviştencei Diana Geacăr (23 de ani): „Pe malul Mureşului – îmi las capul / pe speteaza scaunului. Va-sile şi Bogdan s-au apucat / de treabă: Vasile fumează şi aruncă momeală, / Bogdan îşi face singur poze cu pălăriuţa în dungi şi undiţa în mână. // O râmă lungă şi grasă ar vrea să iasă / din cutia cu viermi morţi. Aş putea s-o conving / să se întoarcă, dar sunt deja departe, // în scaunul meu şi / atât de cuminte încât / pe trupurile copacilor din faţa mea / se plimbă lumina.” Sigur că acest tip de poezie – a „momentelor scurte”, a frondei faţă de clişee, a etalării banalului, a lenei şi a învingerii sale de către… substanţe excitante – nu e pe placul celor care… nu au prea deschis cărţi de poezie contemporană în ultimii 20 de ani. Asta este – le-am răspunde respectivilor, nu pentru că, neapărat, e poziţia noastră, ci pentru a ne păstra în tonul Taberei de la Săvârşin… pe care ne pare rău sincer că am ratat-o din motive ce ţin de hazardul împărţelilor timpului. din Observatorul aradean

20 Nov 2007