poem nou

Canicula Sociu

pentru dan

un tricou rosu transpirat

dar nimeni nu vedea ca tineai cu mainile strans

o cana de alama

in care apa ca in pilde

se tranformase in vin

cam asa erau toate visele tale

care ne ingrozeau ne amuzau

toate se tranformau in vin si bere

soarele asta rosu preface

orasul intr-o bucata

carbonizata de lemn un caine turbat

se uita la tine

 singura negresa din botosani

are o respiratie gaurita de cartuse

de fiecare data cand iti recita pe strada urland

poemele

inima ta excesiva arde

totul in jur

pana si ploaia

si vinul

si berea

ne-ai lasat pentru o clipa suspendati aici

fara sa stim ora exacta

atarnam de capatul unei

funii nevazute de canepa

acum iti frangi versurile

si le lasi pe masa pentru

flamanzi

ca pe niste pesti in desert

tricoul iti arde pe piele ca o zi de canicula

nu-ti fie frica

cine vine schiopatand din bukowski

poate scrie cu toate organele