poem scris ieri.

n-are legatura cu cartea, cu blogul, dar apare cuvantul vena, deci poate intra in pauza dintre vene. e chiar vorba despre cine cu ce are legatura, si daca n-are ce se intampla. mi-e f rau.

Pierdut. Motive.

Va rugam sa reveniti            

  Cablul de telefon e o legatura cu certitudinea, o vena ca oricare alta, chiar daca astazi in aer nu se vede nici un fir. Un dincolo in miniatura, printre dintii si limba ta de la capatul sutelor de stalpi ce-ti transporta cuvintele spre mine. Primesc doar un pumn de nisip peste fata. Si internetul la fel, fire incalcite, in suspendare, funii care ma tin strans legata de scaun. Inima-scaun.

            Trebuie sa ai motive pentru fiecare respiratie, din prima secunda am simtit asta. Da, chiar si in somn, cand trebuie sa te tii cu ghearele de imaginile incetosate din vis, ceasul sa continue sa ticaie, si pentru gafaielile de extaz si pentru respiratiile dintre urlete. Trebuie sa ai motive.

            Si daca iti pierd respiratiile incep sa-mi cada bulinele de pe fusta , imi cad firele de par de pe cearsafurile tale. Cartile pe masa povesteau despre un ulise chel si batran si calcaiele lui la intoarcere crapate ca declaratiile de dragoste ale oricarui batran,  ca si obrajii mei inecati acum. ochii se intorc de pe o pupila pe alta. Nu mai miroase a copil. Batranii pastreaza mirosul de copil in cearcane. Ne-am trezit.

            Un sobolan sta sub pat, musca din motivele mele. In orice desen animat sunt dihanii din astea. Ne hlizim. Avem carii.

            Gura mea cascata pune intrebari. Am o burta in care ar incapea cel putin doi copii. Noi doi. Ca cele doua gemene imbratisate in caderea din franghii in parcul din cluj. Au scris ziarele despre asta, despre stransoarea lor, cu oarece invidie.

            Cele cateva secunde dintre respiratii ca niste camere mari si albe de spital. Camere de asteptare unde imbulzeala doare, sute de kilograme de durere pe metru patrat. Intrati va rog. Amintiti-va ce motiv aveti sa respirati. Incet, sa nu fiti calcat in picioare de amintiri frumoase.

            Trebuie sa decidem foarte clar cine intra inauntru, adica dupa respiratie, si cine ramane suspendat pe hol, adica inainte de respiratie. Dau toate indicatiile pentru acest transfer, e vital. Aveti un puls prea tacut.

            Cine nu vede legaturile ramane pe mijloc, e un om normal. Cine le vede doarme mai agitat. Cu papusi dezbracate in brate.

            Telefonul nu intelege de ce ma chiorasc insistent la el,  de ce il implor de ce il injur. El e ca o icoana acum, straluceste, o fereastra spre prapastie.ma inchin la el, astept.  Eu am cuvinte, imi ies prin nari si prin ochi, le arunc pe ecran, el nu are. El are sunete oarbe. Dar nici el nu are motive. Cu doua cutite se pot taia legaturile, ramane ud pe jos, totul se petrece in burta mea.

            Calculez exact distantele dar motivele nu-mi incap in gura, nu le respir.

Camere de gazare intre un ochi si altul. Priviri din care nu inteleg nimic .  motive spanzurate, cu pielea ramasa calda.

            Cand vii cu o ureche taiata si mi-o intinzi, stii ca s-a mai facut asta, ca e dizgratios,tu de fapt  tii in buzunar tot ce nu mai incape in creier, degeaba.

            Ei au incredere in precizia mea, asta ma amuza, dar fiecare unghie in carne e un cuvant avortat. Duc in burta respiratiile noastre ca pe doua gemene avortate, imbratisate in cadere.

             Imagini explicite din  prea multe motive. Nu stiu de ce dracului mai bajbai.

27. 06. 2007

Reactii de cititori 4

Posted: Tue Jun 12, 2007 8:29 pm    Post subject:

o poetesa care nu mi-a atras atentia inainte.eu stiind clar ca femeile nu stiu sa scrie.normal ca inca sunt de aceeasi parere …dar…fie…va arat o poezie care mi-a ramas in minte si asa ca am recitit-o. “ xxx nimeni nu-mi obliga lichidele sa devina cuvinte sigur,inca de la gradinita stiam ca nu am sex mai tarziu am aflat ca mi s-a dat o boala osoasa. mi-e frica de lucrurile firesti poate de aceea n-am pus niciodata apa unui ghiveci de flori a nu avea sex inseamna a nu putea pune mana obsedatii sunt cei cu prea putin sange sau cum ar spune cineva mai destept obsesia tine loc de sex si de sange (urmatoarele doua strofe mi se par complexe,frumoase ,crude) fata de liceu de astazi nu mai este fata de pension a secolului trecut fata de liceu de astazi este o nimfomana cuvantul pus pe hartie nu tine loc de mancare ci de foame sexul la nimfomane nu tine loc de mancare ci de stomac (…..) ma rushinez de multe ori cand trag cu ochiul la aerul umed si vulgar dintre stilou si pulpele mele ceea ce mediocritatea nu va intzelege niciodata este ca atunci cand te afli in fata unui om carui-i vine sa vomite ultimul lucru pe care-l poti face este sa-i pui mana la gura avertizandu-l ca va face mizerie ” MIruna Vlada. mai bine nu dadeam acum ceva timp in urma peste aceasta miruna vlada.poate puteam sa imi urmez mai convins cruciada mea impotriva curvelor astea. mi-e teama ca prin miruna vlada incep sa intzeleg putin femeia.nu e bine. de pe

http://www.rappace.ro/forum/viewtopic.php?p=14838&sid=630acb51d78653ee2dcea0ee9379cf85

ce sa inteleg aici ca poemextrauterine (volumul meu de debut din care citeaza domnul) combate misoginia sau din contra, o stimuleaza? hmmm.

tot timpul m-a enervat chestia asta> femeile nu stiu sa  conduca o masina, femeile nu stiu sa scrie etc.  multi stramba din nas la o astfel de poezie, spun> se vede de la o posta ca e scrisa de o femeie, e naspa, la barbati nu se vede. what?? de ce sa ne asteptam mereu la o femeie sa scrie ca un barbat ca sa fie considerata de valoare??

redactorul meu de carte

va pun mai jos o poza cu redactorul meu de carte, Dan Sociu. care pe deasupra mai e si una din “vedetele” (fara sens peiorativ, chiar e in culmea gloriei) ale promotiei 2000. a luat premii cu caru, in general majoritatea criticilor importanti il considera cel mai bun. de-aia reactia lui la poeme din cartea asta mi s-a parut importanta, dar si viciata oarecum de conceptiile lui  despre poezie in general, pe care nu le impartasesc intrutotul.

sociu la editura

si stau si ma intreb, nu e cam dificila postura lui, hai sa zicem, deontologica> sa fii implicat direct in lumea literara si la randul tau sa “filtrezi” prin editura la care lucrezi alti autori “concurenti”? pare o situatie cam dificila. vad ca pe blogul lui a inceput sa povesteasca din culisele meseriei, poate aflam cum se descurca in situatia asta ciudata.

inca un mic poem din carte

a decoji o portocală
a-mi curge sângele pe lângă vene

îţi aud respiraţia în ceafă
sunt obiecte în cameră de la care privirea mea
s-ar putea deşira în cuvinte în justificări
ca în naturile moarte ale flamanzilor
nicăieri nu văd dragostea
nici îndurarea

în venele materiei coji de portocală 

mai am 2 examene si incep o polemica

salut.

vad ca mai veniti pe aici ceea ce e bine. as vrea sa vb mai mult. mi-au venit f multe idei in ultima vreme. m-am gandit sa fac o forma inedita de lansari la carte sub forma unor confesiuni. ma mai gandesc. cand imi schitez ceva mai clar in minte va intreb. oricum ma gandeam la un gen de lansare care sa ii apropie pe cititori, pe oameni pe care in mo normal n-au treba cu poezia. imi dau seama din ce in ce ca prapastia e tot mai mare.

jos am pus 2 poze de la facerea cartii. prima e intrarea la editura a doua cu manuscrisul pe masa lui Dan Sociu pt corectat. asta e un fel de invitatie in culise…

la editura pe calea victoriei

manuscrisul la corectat

in alta ordine de idei saptamana viitoare se intampla ceva f misto in Bucuresti> Noaptea Institutelor Culturale - cea mai lunga zi si noapte din an din 21 seara pana in 22 dimineata, vineri spre sambata. toate institutele culturale din Buc au programe dragutze: filme, dezbateri, expozitii si mancare traditionala. pe www.icr.ro gasiti programele la toate celelalte evenimente. eu voi fi intr-un juriu la Institutul Francez  la un recital de poezie si mixaje audio al unor tineri liceeni. evenimentul va fi moderat de Bogdan Ghiu si in juriu vor mai fi Octavian Soviany , Dan Sociu si o doamna din Franta * nu se stie sigur prezenta ei. totul asezonat cu petits croissants ca la mama lor. poate ne vedem acolo!

deci promit saptamana viitoare k  o sa postez 2 chestii imp> o explicatie in cateva cuvinte ce e cu poezia actuala si ce-si propune ea si ideea de lansare care mi-a venit.

pana atunci o saptamana frumoasa!

a, si trebuie sa-i raspund si lui luciat la un tag despre cele mai importante carti din viata mea. am promis.

ps> cum vi se pare noua interfata a blogului?? eu mor dupa ea. asta va ramane definitiv. imi place muuult!

poem vizual din Bucuresti

cum vi par poemele vizuale? spun ele mai mult decat o mie de cuvinte? prin cercurile de poeti prin care ma invart mi se spune ca o noua forma de promovare e videopoemul, extensia video, audio a unui text. in occident metodele astea sunt f gustate. Pauza dintre vene va avea cd cu vocea mea recitand (eram usor ragusita atunci). nici nu-mi dau seama daca acest element va duce la o mai buna aderenta a cititorului la text sau la o mai buna intelegere. pana acum doar Humanitas si Cartea Romaneasca propun Cd-uri  de carte. e mult e putin?

mie faza asta cu videopoemele mi se pare putin exagerata un fel de “dat in spectacol” care nu stiu daca da bine unui poet. desi proiectele inter art mi se par f interesante si productive, cel putin la nivel de experiment. in rest poemul trebuie sa ramana poem.

nu mi-a aparut cartea la Bookfest :)

am fost sambata la Bookfest. a fost f frumos. am intalnit multi cunoscuti, am facut o gramada de poze, si mi-am cumparat cateva carti dintre care 2 de poezie de la ed Vinea. am cunoscut-o si pe poeta Nina Cassian ceea ce a fost o mare onoare.

am vazut in catalogul de prezentare de la Cartea Romaneasca numele meu si al cartii. ca o tanara speranta. am aflat de la Dan Sociu ca in 2 saptamani apare  cartea si ca au fost niste probleme cu designul, ca cica directoarea de Art a plecat la alta editura si au trecut printr/o criza.

recunosc ca am sperat pana il ultima clipa ca o sa primesc un telefon. miruna in ziua de.. la ora de.. ai lansare. debutul meu a fost in Targ (noiembrie 2004 la Gaudeamus) asa ca mi-as fi dorit ca la alt targ sa apar acum.

sociu mi-a zis ca sunt “caldicele” cateva poeme si ca ar fi trebuit sa o iau in alta directie.

whatever.

coperta inca nu e finalizata au zis ca o sa-mi trimita sa aleg. vor fi niste tablouri ale unui pictor iesean cu care lucreaza ei si mie mi-a placut. el a semnat coperta celei mai recente carti a lui Nichita Danilov. si a lui e tot verde  dar a mea va fi alt fel de verde

cineva, nu spun nume dar persoana importanta , mi-a zis ca nu trebuia sa public la Cartea Romaneasca ca e o editura prea “oficiala” care nu prea se preteaza la spiritul de fronda din poemele mele. eu nu cred asta. eu cred ca e o editura serioasa care-si respecta autorii si evident are o rigiditate impusa de renumele sau. si oricum eu= fronda? mmmm. de-aia am numit-o  PAUZA dintre vene.  pentru ca e un moment de stop intre flashbackurile vietii in care ma intreb unde duce fronda, care e rostul ei, al meu, de ce naiba sa scriu si sa simt totul pana la durere cand as putea f bine sa fluier si sa nu privesc in jur , sa nu-mi mai fie frica??

erich fromm (un autor care-mi place mult, un fel de filosof f poet) spunea ceva care-mi place > daca fluieri in intuneric asta nu inseamna ca se face lumina.

nu vreau sa fluier . vreau sa privesc intunericul in ochi.

voi ce credeti : e naspa ca apar la Cartea Romaneasca? voi stiti ceva de editura asta? credeti ca editurile se poarta “altfel” cu poezia? conteaza atat de mult editura la care apari???? nu conteaza de fapr CE scrii?

mai vorbim. pa

Gh Craciun despre literatura

 detalii despre Gh Craciun aici http://www.belles-etrangeres.culture.fr/Gheorghe-CRACIUN.html

Nu am curajul sa scriu decat despre ceea ce cred ca i-ar interesa pe ceilalti. Cand, de fapt, n-ar trebui sa cred nimic, n-ar trebui sa vreau ceva anume cu aceste note, n-ar trebui sa ma preocupe cine ma va citi si de ce. Abia atunci însemnarile acestea ar putea deveni interesante, cand as descoperi si noua directie spre care sa se îndrepte curajul meu.

Iubirea mea pentru hartiile scrise, pentru propriile mele hartii scrise, pentru manuscrisele mele cu stersaturi, taieturi, adaugiri. Le iubesc pentru ca acolo, în spatiul lor, se vede cum a fost, cum s-a nascut forma, cum m-am zbatut, cum am castigat. Iubesc consistenta lor manuscrisa, faptul ca ele sunt niste obiecte produse de mana mea, de trupul meu care a învatat pana la senzatia gestului natural aceasta deprindere: scrisul. Intr-un fel, ele, manuscrisele, compenseaza sentimentul zadarniciei a ceea ce fac. Cartea tiparita, cu monotonia ei tipografica si blocul ei continuu si opac de propozitii, îmi da în mai mare masura senzatia ca ceea ce scriu eu nu-mi apartine si constiinta faptului ca ea nu poate fi un argument împotriva desertaciunii.

Filosofia, o simpla chestiune de stil al ideilor! Altfel cum sa-mi explic bolnava insistenta cu care filosofii investigheaza limbajul?

Numai cei care n-au ajuns înca la limbaj pot ajunge la sisteme filosofice sau la literatura. Limbajul este dizolvant, inhibant. Din momentul în care ai ajuns sa-i constientizezi imposibilitatea de a spune adevarul, nu se mai poate face nimic. De fapt, tot timpul, în orice împrejurare, în orice discutie despre real, noi nu facem altceva decat sa vorbim despre realitatea limbajului.

Totul e învelit în pelicula implacabila a limbajului, precum carnea în pielita.

Vrem prea mult. Vrem tot timpul. Dar ar trebui ca tocmai limbajul sa ne faca sa nu vrem. Oare nu suntem în realitate obligati sa vrem? Limbajul ar trebui sa excluda vointa din actele noastre.

Scrisul nu elibereaza, el aresteaza.

Precipitarea gandirii, gata sa înhate orice prada si sa o sfasie, si inhibitia facultatii lingvistice. Sunt momente în care pur si simplu nu pot sa vorbesc, tocmai pentru ca nu pot rezolva aceasta tensiune.

Ma gandesc la scris, desi tot mai putin la ideea de scriitor. Stiu tot mai putin ce înseamna sa fii un scriitor. În orice caz, aceasta conditie mi se pare tot mai greu de înteles din afara, tot mai greu de formulat dinauntru. M-a dezgustat sa descopar un important prozator contemporan vorbind despre îndeletnicirea lui de scriitor ca despre o cariera. Am înteles din afirmatiile lui ca scrisul nu înseamna nimic fara ambitia de a izbandi (sau parveni, e tot una) social. Scrisul merge mana în mana cu frivolitatea, cu mondenitatea, cu orgoliul puterii. Atunci, cu siguranta, eu nu sunt un scriitor, nu sunt un astfel de scriitor. Mobilurile scrisului meu sunt altele. Oricat as încerca sa mi le explic, nu pot ajunge decat la aproximatii. Dar si pariul meu cu mine e altul. Nu stiu ce înseamna sa lupt pentru a-mi pastra imaginea publica si nici nu ma intereseaza asta. Scriu poate pentru a-mi învinge inconsistenta, dar in-consistenta mea intima. Apas pe sentimentul unicitatii mele, tocmai pentru ca sunt convins ca acest sentiment apartine tuturor. Nu scriu pentru a epata, nu cred în conditia mea de ins mai destept decat ceilalti. Nu sunt prozator asa cum cineva poate fi actor, cantaret sau om politic. Nu sunt un scriitor puternic. Sau sunt un scriitor puternic al trupului moale. Utopiile romantice ale scriitorului guru national practicate acum ma dezgusta. Cred ca puterea scriitorului e în cu totul alta parte.

din

supliment Bucurestiul cultural 25

GHEORGHE CRACIUN, Expresie si retorica

L-am cunoscut personal pe Gh Craciun (Dumnezeu sa-l ierte). chiar el mi-a fost indrumatorul cartii de debut. am purtat cateva discutii f interesante despre literatura “pornografica”. inca n-am citit romanul sau de succes PUPA RUSSA dar imi doresc f mult. am gasit aproape intamplator aceste cuvinte ale sale care m-au pus mult pe ganduri. ca si Paler si el a plecat scarbit de tot si de toate. tulburatoare viziunea lui despre literatura.

sa ne culturalizam

Mergeti la

Eu o sa ajung sambata in penultima zi de targ. am vazut ca e o lansare la care participa si Nina Cassian o poeta pe care imi doresc in mod deosebit sa o cunosc. la ora 18 la standul editurii Vinea. Ne vedem acolo.

Sex, droguri, violenta: cit de generalizata este aceasta tendinta ?

Umbla vorba prin tirg ca literatura ultimilor ani e pornografica,
agresiv-intimista si turista prin underground. Cine a auzit de
Ginsberg, Kerouac, Burrows&Co are un ochi in plus: acela al unei
evolutii literare reactionare si al scandalurilor pe care fenomenul
beat le-a produs, la vremea lui, acum jumatate de secol. La noi,
reactiile subculturale apar azi si nu se lasa fara ecou. Intrebarea
este insa alta: cum si de ce aceasta eticheta a fost lipita generos pe
intregul val de literatura noua din Romania? Criticii literari resping
ideea unui fenomen generational si aduc contraargumente.Nu incap toti in aceeasi oala

Andrei Terian nu vede o noutate in perceptia publica a noii
literaturi: „ecuatia e simpla – literatura tinara = pornografie +
violenta + droguri”, insa cu observatia ca „aceasta reductie brutala
ascunde in parte o prejudecata, in parte o realitate”. Daca cititorii
accepta usor eticheta „pornografie- sex-droguri” , Costi Rogozanu spune
ca, pentru critici, jurnalisti culturali, scriitori, ea este „una
aiuristica” si atrage atentia ca „printre scriitorii tineri sint
foarte multe individualitati care nu au nici o legatura cu tematica
amintita”. Si Paul Cernat respinge reducerea literaturii actuale la
„stridentele si teribilismele practicate de autorii de azi cu mai mult
sau mai putin talent”, considerind ca ar fi cel putin riscant sa vedem
in literatura „cool” un fenomen de generatie.

Scandalul si succesul comercial

Totusi, Rogozanu considera ca o eticheta atit de sonora nu poate fi
decit benefica, cel putin comercial, pentru ca „e singura care poate
scoate din amorteala mai mult de trei cititori amariti”. Tratind
subiecte controversate, autorii au fost etichetati drept „un val de
tineri furiosi, iar pentru un scriitor tinar, epitetul «furios» nu
poate fi decit flatant”, spune Costi Rogozanu. Paul Cernat remarca
aceeasi dimensiune mondena si comerciala a „tinerilor furiosi”, care
preiau elemente din „cultura populara, din hip-hop sau techno, pentru
a obtine mai mult succes: au vazut ca textele hip-hop prind la public,
le preiau tematica, ceea ce inseamna un fel de contrafacere
comerciala”. Referindu-se la acest drum natural al marketingului
literar, Carmen Musat observa ca paternitatea etichetei de
„pornografie- violenta- droguri” ar trebui cautata si la jurnalistii
senzationalisti care au promovat, de dragul ratingului, subiectele
„fierbinti” ale tinerilor scriitori.

Falsa realitate fara fard

Costi Rogozanu se declara nemultumit de rezultatul obtinut de
scriitori ca Baetica, Chiva sau Bradea, „carora li s-ar potrivi cit de
cit eticheta «sex+drugs»”. Pentru el, acestia, pur si simplu, nu au
„gradul de duritate care sa transforme socul de marketing intr-o
curiozitate continua a cititorului pentru productiile lor (si care sa
transforme lipsa de performanta estetica in performance artistic)”.
Carmen Musat insista asupra distinctiei dintre „literatura autentica
si pseudoliteratura” , iar Paul Cernat atrage atentia ca „exista un
filon, dar e exploatat stingaci si teribilist, la modul juvenil”.
Cernat nu crede in premisa de onestitate a tinerilor autori; fara sa
respinga existenta unei „Romanii a drogurilor”, criticul nu o gaseste
insa in aceasta literatura: „E un oportunism la mijloc, vindut ca
autenticitate, ca realitate fara fard”.

Generatia beat second-hand

Nu sint tinerii nostri scriitori primii care socheaza prin tematici
condimentate cu sex si droguri, iar Paul Cernat vede aici „o faza de
pubertate, o etapa acneica a literaturii si a artei”, care isi gaseste
echivalentul in realitatile sociale, in Romania care recupereaza
tirziu experienta capitalismului. Cernat remarca atent contextul din
care se inspira ceea ce el numeste „generatia beat second-hand” si
trage concluzia: „Asta e, sintem defazati, literar si social”. Astfel
ca, in loc sa „aruncam cu pietre in tinerii autori” si sa ne punem
problema „de ce literatura noastra tinara arata asa cum arata”, Andrei
Terian ne propune sa ne intrebam „de ce Romania de azi arata asa cum
arata”.
Condimentele literaturii mature

Pentru Paul Cernat exista si o Romanie normala, relativ asezata, asa
cum exista si o literatura, sa-i zicem, mainstream, „care nu socheaza
prin stridente, ci se asaza intr-o traditie a unei literaturi
normale”. Printre cei care au depasit stadiul de tinere sperante,
Carmen Musat ii nominalizeaza pe Filip Florian, Florina Ilis, Dan
Lungu, Robert Serban (foto), Radu Pavel Gheo, Lucian Teodorovici sau
Florin Lazarescu, care „au confirmat pronosticurile favorabile ale
criticilor literari printr-o (cel putin) a doua carte”. Si Paul Cernat
mizeaza pe aceasta literatura matura, insa nu exclude rolul
celeilalte, vazute ca „un condiment ce nu poate lipsi din nici un
meniu”, si propune oricarui cititor sa „judece lucrurile la justa lor
proportie, fara a le supralicita” .

Cotidianul nr 3 iunie 2007deci…cam asta-i treaba.