am zis sa anim blogul cu diverse reactii pe care le gasesc pe net referitoare la poezie. si sa le comentam impreuna. aceasta reactie e postata de un licean de la G Cosbuc in urma unui eveniment ce a avut locul anul trecut acolo> lansarea colectiei de poezie underground No Name si a Scrisorilor din Arcadia de Octavian Soviany. iata impresiile>
preluata de pe verbalmasturbate.blogspot.com
Recent am fost la un cenaclu de poezie moderna. Niste “poeti” adunati in fata noastra vorbind despre cum vor ei sa regenereze poezia prin propriile lucrari. Vai, ce scop nobil! Au aruncat cuvinte mari, cum ar fi “sensibilizarea maselor” si “adaptabilitatea poeziilor lor la societatea contemporana”. Asta au zis ei. Acum eu o sa va dau sablonul poeziilor lor, cel ce ar trebui sa atinga, sa sensibilizeze:
Vers(cel mai des despre lucruri foarte marunte sau despre propia persoana)
Vers
Vers
Penis
Insiruire de cuvinte(fara nici o legatura intre ele)
Penis
Organ genital
Vers
Vers
Insiruire de cuvinte
Vers
Penis
TristeteFara rima desigur. Asa vor ei sa revigoreze poezia?? Am plecat scarbit, gandindu-ma la adevaratii poeti care probabil ca au spasme in mormant auzind porcariile astea.
Replica mea:
Dragii mei “poeti”, singuri ati spus ca poezia are un scop corectiv. Daca e asa voi incercati sa corectati o societae inegala, tulburata, haotica cu niste lucrari si mai haotice? Mi se pare cel putin stupid. Ca sa demonstrati ceva trebuie sa nu respectati standardul (de astazi) si sa scrieti omogen, sa transmiteti nu numai sentimente, ci si mesaje, sa scrieti cu rima, sa aveti ritm. Cand toata lumea face rime de betivi neintelesi, voi sa scrieti ca Blake sau Byron.
hmmmm, oare are dreptate?? eu in Pauza dintre vene nu am scris cu rima. ce ma fac?
mai 3, 2007 la 10:12 pm
Mai… copilul exagereaza. Asta e clar. Dar sa stii ca il inteleg. Pentru cel care e aruncat de-a valma in poezia sau in arta moderne (postmoderne, nu? sau mai e postmodernismul pe val? nici nu mai stiu…
lucrurile pot parea haotice, fara sens, si in nici un caz nu isi pot avea misiunea corectiva pe care el intelege ca poezia voastra vrea sa o aiba. Copiii de liceu sar de la idolatrizarea lui Eminescu, si de la niste Nichita Stanescu fugar la optzecisti (o leaca!) - iar la ora de romana, rar se gaseste vreun prof care sa ii faca sa inteleaga poezia - dupa care se trezesc aruncati in intalniri de genul celor propuse de voi. Totul se rezolva cu educatie… Eu stiu ca poezia nu se povesteste, dar mi s-ar parea interesant ca poetii sa nareze felul in care isi scriu poeziile, din ce se inpira, cum isi picteaza imaginile, cum vad sunetele, cum le transforma in cuvinte… si asta intr-un dialog cu cititorii lor. Am fost zilele trecute la o conferinta despre Romania, in care majoritatea celor prezenti veneau din domeniul business-ului (nici o tangenta cu sensibilitati artistice). Si o tanara artista americana, Caroline Kent, care a inceput sa realizeze tot felul de colaje si picturi impresionata fiind de peisajele din Romania si de oamenii cunoscuti aici (a locuit aici 2 ani), a tinut o prezentare (Powerpoint!) despre arta ei. Iti poti imagina cam ce fel de colaje erau… abstracte, trasnite, moderne, fara cap si fara coada…. dar totusi arta. Si Caroline ne-a explicat ca unor copii mici cum de a ajuns la acea imagine, cum a descoperit culorile din jurul ei, ce a simtit cand a vazut un anumit contur de copac, ce a gandit cand a vazut un cuvant scris pe un zid - cuvant pe care, in mod firesc, nu l-a inteles - si cum totul s-a transformat in mintea ei in imagine, si cum apoi s-a nascut tabloul. Si am priceput cu totii. Chiar si cei care erau total paraleli cu arta contemporana, i-au gasit un sens. Au empatizat cu artistul… poate asta ar putea sa faca si poetii (nu neaparat intr-o prezentare Powerpoint!)… dar ar fi cu siguranta lamuritor sa fie un pic ghidati un pic in maieutica poeziei.
mai 4, 2007 la 5:45 am
da corina, cam asta inteleg si eu prin management cultural. un dialog firesc cu cititorii, care il ultima vreme sunt agresati si se asteapta enorm de multe de la ei.. thanks for getting by
mai 6, 2007 la 9:16 am
apropo de ce zicea si corina legat de profesorii de romana, tu stii ca am avut “bucuria” de a fi la real in liceu si doamne ajuta cu orele noastre de romana. de existat existau, dar de starnit vreun interes din partea prod la ora aceea mai putin..orele se desfasurau ca la programa si cam atat..era doar o lectie. acum cateva zile la o emisiune era intrebat george ivascu de ce nu mai vin tinerii la teatru, moderatorul presupunand ca abundenta de silicoane din media ar conta mult (cred ca mai conteaza si marketingul asta, unde la cultura e cam pe pauza), insa ivascu a punctat si lipsa de interes a prof de a starni ceva in elevi.
pe de alta parte, nu asa revolutionezi..”sochezi” cu 3 cuvinte(de car eventual or sa afle tot doar cei din “breasla”
si dup’aia dispari.. trebuie niste activitat care sa atraga, dar mai ales sa se si stie de ele.
uite, cand inca mergea sketche-ul, cunoscuti de ai mei care au aflat de acolo de niste oameni care scriu sau de diverse evenimente, au fost entuziasmati, interesati, unii chiar s-au dus la cateva cenacluri si au zis ca or sa mai mearga la diverse kestii pt ca le-au placut, dar mi-au zis ca ei habar nu aveau ca lucrurile astea se intampla
iunie 5, 2007 la 8:22 pm
Desi scriam asta acum un an, a doua insemnare pe blog, tin minte exact ce ma deranja. Sa va explic. Nu sunt aruncat in artele postmoderne asa aiurea si nici nu sunt speriat. Gandeam atunci (si acum cred la fel) ca poetul este o fiinta ultra-sensibila, cu un ochi foarte dezvoltat pentru detalii. Bun… Dupa respectivul eveniment am discutat mult pe tema asta. Spuneam: “desi ati dat dovada de aceasta hiper-seniblitate si ati pus stop-cadru pe niste imagini foarte de detaliu, va lipseste o ratiune a selectivitatii. Cu cat sunteti mai sensibili si mai atenti la detalii, cu atat responsabilitatea de a selecta detaliul care poate fi transformat in poezie este mai mare”. Tin minte ca era o poezie despre unu’ intr-o statie de autobuz care scuipa. Saliva era descrisa in amanunt. Jos palaria pentru spiritul de observatie! Insa de ce sa faci o poezie din asa ceva? Sau numai despre asa ceva? O alta chestie care m-a deranjat a fost faptul ca poeziile nu pot sa transmita un mesaj uniform, imi limiteaza pana la zero puterea de a empatiza. Adica nu-mi transmit nimic, fiind mult prea codate intr-un cifru foarte personal. Daca nu gaseam blogul asta ati fi continuat discutia ,care pleaca de la o onsemnare de-a mea, fara mine?
iunie 6, 2007 la 8:31 am
Cromleck> da aici ai dreptate> trebuia sa te invit la discutie. dar m-am gandit ca facand referire explicit la blogul tau vei aparea. vina mea, neglijenta o asum. scuze. bine ca ai venit totusi!
ceea ce remarci in poezia actuala e corect> ultra personalism. ddar sa stii ca s-a dovedit (stiintific, mai exact in psihologie) ca gradul de empatie creste cu cat folosesti mai mult experiente strict personale pentru ca ele sunt cele mai legitime (pentru ca le cunosti cel mai bine si nu le poti truca) si impresioneaza cel mai mult. prin urmare ajungem la un paradox.> cu cat esti mai personal cu atat ai un gard mai mare de generalitate in ce spui. iti recomad pe tema asta Manifestul Personalist al unor poeti americani ai anilor 60 care spuneu asa> un poem e o forma de comunicare intre o persoana si alta nu intre o carte si alta. trebuie sa scsriem pt un Tu f specific nu pentru un Tu generalizat si abstract.
ce zici de asta?
iunie 10, 2007 la 8:58 pm
Cum ziceam si in post, imi transmiti doar niste sentimente care pot cateodata (in situatia ideala) sa se asorteze cu starea mea de spirit si in cel mai rau caz sa nu se asorteze. In aceasta situatie nefericita (situatia intalnirii de la cosbuc) reactia mea tipic umana a fost: “hey, these guys ruined my day!”. Imi place sa existe si un mesaj, sa rumeg ceva cand ma gandesc la poezie. Voi aveti un manifest? As vrea sa-l citesc.
iunie 11, 2007 la 7:53 am
chiar ti-am stricat ziua? cam naspa. da avem “mai multe” manifeste. sunt cativa lideri ai generatiei care au teoretizat destul de mult pe tema asta. problema e ca asa numita Generatie 2000 e formata din individualitati f diferite si manifestele respective sunt valabile doar pentru o parte din ei. ele sunt asa(dar nu stiu cum sa faci rost de ele ca nu au fost puse toate cap la cap)> Marius Ianus - Manifest anarhist, CLaudiu Komartin - Performatismul, Adrian Urmanov- Manifest utilitarist, Gelu Vlasin - Manifest deprimist (pe al lui il poti citi pe adresa lui de la blogroll). cam asa.
iunie 11, 2007 la 7:40 pm
Multumesc mult. O sa citesc.
iunie 12, 2007 la 9:51 am
have fun