&
***si sincer m-ar fi interesat foarte mult si prima betie a Angelei Marinescu si problemele personale ale tuturor autorilor din antologie…
5 noiembrie 2003.trecut-au anii… noiembrie 9, 2009
miruna vlada 2003
18h48. Este prezentata Miruna Vlada, eleva in clasa a Xl-a la liceul Eminescu, “cel mai tanar membru al cenaclului nostru”. Lectura puternica, dezinhibata, pe alocuri surprinzatoare.
…..
Despre Miruna Vlada: “… m-a sedus la prima lectura; efectul de seductie vine din faptul ca isi permite luxul masculinitatii; in spatele seductiei se manifesta un complex de superioritate…”
……
“… este foarte multa feminitate in texte; o pendulare intre cochetaria adolescentin/ feminin, si tentatia indraznelii; experimentul e tinut in frau; i-e teama sa gliseze in experiment pana la capat”. Referinta, Magda Isanos. Recomandare: “… sa se infiga intre aceste modele, Malancioiu si Marinescu; a crescut, inca este in fata optiunii; este o sansa enorma pentru literatura romana, dar cati n-au reprezentat o sansa enorma?”
……….
in poemele ei observam acel filon pe care mizeaza o parte a poeziei tinere de azi, al pregnantei cotidiene, al puterii sexuale a femeii; o femeie se asuma ca femeie si scrie ca un barbat; foloseste instrumentele specifice poeziei in genere, nu vreau sa spun masculine; o poezie feminina nu exista inca; e puternica, formata; ca sa devina ea insasi are de cautat in ea insasi, in totalitate, are nevoie de refinare, de o alchimie interioara, de ajuns acolo unde ea nu mai poate fi confundata cu altcineva..”.
* prima mea iesire in public cu poeme. Cenaclul Euridice al Uniunii Scriitorilor . 5 noiembrie 2003. de neuitat. aici cronica cenaclului
si de aici ajung la Eminescu si versurile lui adevarate:
Trecut-au anii…
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!
retrospectiva – mirunele in spatiul public noiembrie 7, 2009
evident ca dupa ce am facut curatenie in camera trebuia sa fac putina curatenie in laptop. si uite asa te inghit melanholiiiiiiile.
alte vremuri, alte frizuri ….in club A la evenimente:
- martie 2007
discutand cu solistul de la Luna Amara
- dand un interviu
dezbatere, andrei ruse si marius chivu
la lectura cu sociu
2. martie 2008
dezbatere cu ianus, catalina george si cosmin dragomir
3. martie 2009
dezbatere sound poetry
sound poetry de la viena - live
in cate feluri poate cadea un zid? noiembrie 5, 2009
si mai ales, cum a cazut zidul berlinului..? in partea stanga sau in partea dreapta?
se fac atatea evenimente in ultima vreme PESTE TOT in lume despre cei 20 de ani de la caderea zidului si a comunismului incat nu ma mai pot ascunde de aceste intrebari. cum a cazut de fapt zidul asta? si de ce caderea a fost simbolizata ca o inaltare in cazul asta? iar ca româncă asociez imediat imaginea caderii cu stereotipia mea culturala – pai din legenda Mesterului Manole invatam un lucru – nici o constructie nu rezista daca nu are o Ana prinsa de vie inauntru. sacrificiul. deci, cine este acea Ana nevinovata si trista zidita de vie in sistemele democratice europene ca sa nu se mai darame sistemul?
Communism was not just a utopian project: it was a dramatic response to the inequalities and conflicts generated by capitalist modernity. The continuation of many of these same inequalities and conflicts today suggests that further challenges, of an as yet indeterminate nature, will result. si bine zice domnul Fred Hallidey. cititi tot articolul aici
agentia de stiri miruniene noiembrie 3, 2009
- Herta Muller a fost furata de Humanitas. cum or fi convins-o oare? poliromul bietul ramane iar cu buza umflata ca si in cazul mai vechi al Denisei Comanescu
- Lorena Lupu pregateste ceva interesant. un trailer realizat de prietena mea Cata
- Kostas Venetis e la Salonic daca va faceati griji pentru el
- s-a terminat Gala Premiilor in educatie, un eveniment de mare speranta. Gaudeamus igitur!
- la Berlin a fost iarasi poezie cu un nume dragut : Die Lange nacht der jungen rumänischen Lyrik. eveniment marca ICR.
- 2 mari evenimente la gaudeamusul ce vine: Angela Marinescu cu problemele ei personale si Elena Vladareau cu spatiul ei privat.
Herbert Gronemeyer – Der Weg, 2002 noiembrie 1, 2009
o melodie cu totul speciala pentru mine. regasita. resimtita.
sunt in grevă octombrie 30, 2009
adica gata cu cascatul gurii, pun mana pe treaba: cercetari, carti, biblioteca, idei, teme…
asa ca iata un scurt film static al evenimentelor din ultimele zile
ce-a ajuns bietul marx!
biroul meu: aici se va naste o stea!
studentii si profesorii austrieci s-au enervat. greva mare, mon cher!
capii universitatii privesc resemnati
da, asa e!
nu, austriecii nu sunt nationalisti. si nici cei de la Mc Donalds nu exploateaza asta
raul mur intr-o pozitie indecenta
e plin grazul de dacia sandero. ah ce bine ma simt!
deja parcul augarten ma face sa imi pierd mintile in culorile lui. pa!
era Bâlciului :) octombrie 27, 2009
- a fost sfantul Dumitru – trezit amintiri placute de la Bâlciurile din copilarie. am devenit bâlcio-nostalgică
- a fost ziua naţionala a Austriei. nationalfeiertag. steaguri alb rosii si pe prima pagina in Kronug Zeitung capul unui negru si a unei indience infasurati cu steagul Austriei. multiculturalism domle! au fost toate magazinele inchise dar ma baut vin fiert.
- citit un interviu misto cu Sociu luat de Istodor – in direct pe blogul lui aici
- partea a 3-a din Viata lui Kostas Venetis cu un titlu de blockbuster: Incep sa ma flagelez
- la muzeul taranului se intampla zilele astea Festivalul International de Literatura Bucuresti FILB, marca Polirom, dezghetat si incitant la dezbateri, sub semnul provizoratului
Toti cei interesati de literatura au ocazia sa participe, intre 28 si 30 octombrie, incepind cu ora 18.00, la Clubul Taranului Roman din capitala, la lecturi publice si dezbateri cu scriitori importanti din Portugalia, Rusia, Germania, Irlanda, Bulgaria si Albania, dar si cu scriitori de marca din literatura romana, precum Gabriela Adamesteanu, Radu Aldulescu, Vasile Ernu, Filip Florian, Florin Iaru, Matei Florian, Razvan Petrescu, Radu Pavel Gheo sau Cecilia Stefanescu & aici
- poemul meu preferat din volumul Monstrul fericit de Radu Vancu, ed Cartier 2009 aici
- o ancheta TOTALA a douamiismului, devenita deja clasica, dar e o lectura tonica din revista Vatra
- am castigat Premiul de poezie Octavian Goga de la Cluj si o sa apar cu poeme in revista Tribuna din noiembrie, scrie si aici
- aflam ca au intrat în campanie electorală pentru alegerile la preşedinţia Uniunii Scriitorilor din România din 23 noiembrie 2009 cinci candidaţi, alfabetic: Ştefan Agopian, Nicolae Breban, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Manolescu şi Constantin Stan – de curiozitate, aveţi la dispozitie programele lor (care pe www.uniuneascriitorilor.ro nu pot fi comentate), ele pot fi comparate şi comentate pe linkul http://www.jurnaluldevrancea.ro/cultura/3492-cinci-candidati-la-presedintia-usr.html
- si un eveniment promitator : Principalele teatre din Capitala, Centrul National al Dansului Bucuresti (CNDB) si mai multe cluburi isi deschid portile miercuri (28 octombrie) noaptea pentru public. Este vorba despre evenimentul “Teatrul de Noapte”, in cadrul caruia se vor prezenta spectacole gratuite dupa ora 22.00. detalii pe http://www.adevarul .ro/rss/articol/ bucuresti- noaptea-alba- a-teatrelor- din-capitala. html
gata ca am obosit!
kunst in herbst octombrie 25, 2009
o mica introducere la aceasta postare pe care o voi dedica minunatiilor artistice (in special pictura) cu care m-am delectat in ultima vreme.
anul acesta – recte 2009- a fost anul cel mai bogat in vizite in afara tarii din toata viata mea dar… mai ales in vizitarea de muzee. pictura a stat la loc de cinste, istoria artei fiind una din marile mele bucurii estetice si intelectuale. rubens, van gogh nemuritorul si mult iubitul, brueghell cel batran si satiric, caravaggio, cezanne, monet, durer, seurat, gaugain, chagall, picasso, giacometti, da vinci, tintoretto, lorenzo venetianul, titian, fra angelicco, matisse, goya si multi multi altii despre care nu stiam mai nimic mi-au trecut anul acesta prin fata ochilor inmarmuriti in frumusete. am fost rascolita, innebunita, orbita, mutita, bucurata de atata culoare si expresie. simt ca m-am imbogatit foarte mult cu aceste vizite si multumesc cerului ca am avut posibilitatea sa le gust. inchid paranteza.
Austria sta foarte bine la capitolul expozitii de arta. in special pictura. de aceea ma simt o mare norocoasa ca sunt aici si vreau sa profit. am fost de 2 ori la viena sapt asta si de fiecare data am vazut orasul impanzit de reclame la expozitii care mai de care:
- Edvard Munch (colosal, unul din preferatii mei si ai lui O, am salivat efectiv in fata muzeului Leopold, o sa-l vedem in vacanta)
- Impresionistii: Cezanne, Degas, Manet, Monnet in vizita la Albertina (care are si Rembrandt si alti mari de mi s-a facut parul maciuca – tot la iarna de vazut)
- mult Seccession la Belvedere – Klimt, Schielle si alti expresionisti ai spatiului austriac si german
Grazul nu sta mai prejos. chiar in metroul vienez fac reclama la expozitia de pictura pop art american pe care o gazduiesc in prezent.
warhol e evident marea vedeta. afisele de reclama la expozitie sunt efectiv prin tot orasul, de aia cred ca e muzeul mai mereu plin. am vazut-o de doua ori, destul de minutios. pe langa faptul ca locatia in sine te imbie la revelatii si contemplari, fiind ea insasi o bucata de arta in miezul orasului baroc
kunsthaus Graz - the friendly alien
are 3 sectiuni. camera austria e dedicata montajelor si instalatiilor video in principal. acum e un artist polonez cu vreo 50 de filmulete toate avand in prim plan revolte si manifestari de strada (de bucurie sau protest) ca forme ale democratiei din diverse spatii culturale si tari – polonia, Sua, franta, germania, turcia, fasia gaza, israel, iraq din ce am reusit sa reperez. obositoare experianta, trebuie sa-i dedici mult timp ca sa ramai cu ceva. cel mai mult mi-au atras atentia copiii pusi sa strige mesaje politice in Gaza si femeile poloneze care-si cereau dreptul de a-si poseda ovarele (protest impotriva Bisericii catolice si a politicilor anti avort). in alta incapere a expozitiei mai sunt vreo 10 filmulete cu viata de zi cu zi a unor indivizi obisnuiti din categoria celor prost platiti, urmariti 24 de ore: gunoier, femeie de serviciu, vanzatoare la supermarket, instalator, vanzator de fast food etc. interesant desi tot f solicitant sa le vezi pe toate. gesturile mici si privirea lor obosita si luminoasa m-a impresionat.
apoi la primul etaj sunt vreo 10 filmulete din anii 60 facute de Warhol (celebrele experimente, din care eu nu vazusem nimic, cu camera pusa cam 50 de minute pe fata unui individ care mananca sau capul gafaind al altuia intitulat Blowjob sau 2 persoane sarutandu-se vreo 60 de min si alte asemenea). mi-a placut mai ales corespondenta titlurilor cu filmul desi tre sa recunosc ca nu am rezistat mai mult de 5 min in fata vreunuia. sunt insa 3 filmulete care m-au impresionat mult prin coloristica si gingasie (aveau ceva din cantecele excesive ale lui sociu, cel putin in capul meu) – doua care durau vreo 20 de min si aveau in prim plan un pescar intr-o apa f intinsa la o ora foarte devreme in dimineata, la granita intre lumina si intuneric, cand cerul e verde si violet, si ceata da o senzatie tare stranie locului in care el culege scoici din mâl. se aud doar pasarile de dimineata, pasii lui prin mâl si scoicile scoase si aruncate in barca. e un poem intreg filmul asta, mi-a placut mult. sunt 2 cu aceeasi tematica dar culori diferite. al treilea e tot asa scurt si surpinde inceputul unei zilde munca - intrarea in fabrica (una maaare, ceva centru industrial) la ora dimineatii, tot foarte devreme dupa lumina difuza. sute de barbati in halate albastre cu serviete si cosuri cu sandvisuri intrand in fabrica. e chiar foarte frumos cadrul creat. ecranul era mare si te facea cumva parte din el. observ ca tematicile de stanga ma atrag si in arta
si la ultimul etaj pictura pop sub numele Painting the real. warhol cu 3 autoportete fosforescente f misto, celebra marylin intr-adevar reusita si socanta, si vreo 3 jacqueline kennedy indurerata in ziua asasinatului, multe accidente de masina decupate din ziar si colorate strident (si serializate in cate 12-20 de candre) si 2 tablouri intitulate scaunul electric, mov si verde, facute in anul abolirii pedepsei cu moartea in New York, si probabil unul din cele mai celebre – elvis dublat, cel care e si in afisul de mai sus, care are ceva straniu si magnetic. in timp ce il priveam ma gandeam ca ar putea sa existe unul similar si cu Michael Jackson… tablouri cu poveste si superstaruri. ok. la warhol, am inteles faza, punerea in context, ironia, realul vazut in alte forme bla bla. dar la ceilalti? newman si wool, unii din “pionerii” picturii americane contemporane cum scria in prezentare.. tablouri mari de genul portocaliu si o dunga alba, apoi albastru si o dunga neagra. untitled. facute in 2001 sau in 1997. what??? adica nu se faceau din astea si la inceputul secolului? de ce e asta pionerat? ce naiba mai spui in anii 2000 cu un tablou cu 2 linii si fara titlu pe deasupra? asta era newman iar wool e un poet al picturii sau un pictor al poeziei habar nu am. tablourile la el sunt de aluminiu cu vopsea alba si albastra. si continu numai cuvinte. maaari de vreo 5 metri. pe o plansa scrie follow me pe alta you made me, pe alta fuck if u have no penny sau run dog run dog run si din astea. am ramas super dezamagita. nu vad unde e mesajul, unde e pioneratul…?
mai e Neugalerie unde sunt mereu expozitii experimentale. acum e o satira sociala frumoasa intitulata Farmecul Discret al Tehnologiei – arta spaniola contemporana, folosind marile inovatii tehnice ale secolului. combina toate tipurile de senzatii si iti arata putreziciunea mecanicului si frumusetea si duioasia involuntara a masinariilor. cel mai mult mi-a placut instalatia numita vantul – o carte deschisa plina de cifre si un ventilator ravasindu-i paginile haotic. fff frumos. la parter gasesti si un mare expresionist austriac Alfred Kubin cu ilustratie de carte stil Goya – apocaliptic dantelat, f frumos si el, ciudat, acid, terific.
arta clasica e la ea acasa in castelul Eggenberg
24 de incaperi foarte coerent organizate pe epoci, stiluri si teme. tablouri acompaniate de poeme ale vremii, in relatie cu tema (nu am mai vazut asta pana acum intr-un muzeu, excelenta ideea). cateva tablouri Breughell si un Caravaggio sunt vedetele dar si multi autori flamanzi excelenti, peisaje frumoase si un Cranah medieval dar absolut suprarealist, multe teme biblice si mitologice bine construite, o maiestrie a stilurilor. m-a desfatat atat castelul cat si minunata curte plina de pauni, o continuare fireasca parca in natura a coloritului frumos de pe panze.
urmeaza pe lista viena cu cele 4 muzee esentiale si venetia din nou, pe indelete, cu Galeria Accademiei si colectia Peggy Guggenheim.
