25 noiembrie, ziua internationala impotriva violentei asupra femeilor noiembrie 26, 2009

o dedicaţie  in cinstea acestei zile

 

OCHIUL DIN LIGHEAN

 

 

 

picături de ploaie pete de noroi de sânge de urină

mereu acelaşi lighean cu apă maronie

pe un scaun în mijlocul camerei

unde păcatele au aceeaşi culoare acelaşi preţ

ţi se îngăduie scâncit să te speli de faţă cu ei

să-ţi freci bine pielea

şi apoi să stai dârdâind într-un colţ să te usuci

„obrajii nu mi se usucă, degeaba”

tu eşti prima la lighean fiindcă eşti cea mai curată

apoi urmează ei

frecându-se cu lehamite unii pe alţii

ştergându-se tandru cu prosoape portocalii

tu cu ochii închişi astfel încât să nu-şi dea seama

priveşti o cascadă o câmpie o zi de iulie

unul din ei simte mirosul şi te scuipă

ligheanul e marele lor chin

nu-i mai poate opri nimic

nu-i mai poate mulţumi nimic

arma ta sunt ochii închişi, regenerarea

 

*

 

aveai 22 de ani  perioada interbelică

părinţii tăi îngăduiau orice relaţie

era cadru militar

avea o mulţime de organe mutilate

era mai în vârstă mult mult mai în vârstă

părinţii îl invitau la masă

important era ca el să existe sa mănânce să bea

să te bată să perpetueze specia

iar tu să conservi acel sentiment de milă

de dispreţ de dragoste cu păduchi

al anilor de după război, al regenerării

el se îmbăta voi aveaţi doar două camere

părinţii ieşeau să se plimbe făcând semnul crucii

alergai la fereastră dar acolo alt zid

vroiai să vezi cerul închideai ochii dar nimicul era negru

îţi schimonoseai faţa şi trupul ca să îl scârbeşti

el cânta despre o altă femeie, singura femeie

tu îţi jurai că o să-l iubeşti cu tot sângele tău

că e datoria ta să conservi această stare

că totul se adună în acest punct

„eşti urâţică, dar eşti a mea

nu ştii să iubeşti pe altul, iar altul nu te mai ia

eşti cea mai urâtă şi cea mai a mea.”

îţi lua capul între palme

epoleţii îi străluceau orbitor

şi trupul tău masiv devenea în câteva secunde

una cu cearşaful

una cu arcurile rupte ale patului

una cu gaura şobolanului din colţul camerei

una cu gazul din lampă

la şcoală n-avusesei timp să-nveţi

că există mai mult

că după război multă vreme

nu se mai nasc copii ci soldaţi morţi

vina atârnă deasupra capetelor ca un lacăt

tu eşti în stare să adormi şi să visezi

cu capul pe umărul lui jegos de beţiv

să-ţi înmoi rochia în lighean să-i pui comprese

să te rogi la Dumnezeu să fii sterilă

ca să poţi conserva

 

părinţii tăi dormeau pe podea până la ziuă

 

până şi ezitarea până şi indiferenţa

ne este răsplătită

apa din lighean nu se schimbă

se regenerează

 

din volumul de debut Poemextrauterine, editura Paralela  45, 2004

recomandari miruniste noiembrie 23, 2009

iata un cocktail de senzatii bloggeristice:

• Londra. m-a apucat un dor nebun de Londra. e oferta la low cost, dar nu e prea ieftina, as face foamea doua saptamani, dar m-a tentat f tare. iata 3 bloguri misto ale unor romani destepti rataciti prin Londra care mi-au deschis apetitul: Jean Lorin Sterian, Cristina Baraganescu si Vera Ion.
• Tudor Chirila are un condei excelent. priviti aceasta poveste haioasa.
• desi generatia 2000 ramane in moarte clinica, o doamna grasa ii acorda un prim ajutor tare frumos!
• Mihaela Radulescu vorbeste, surprinzator, despre tabieturile ei in scris cu Rogozanu
• niste poeme vechi si stranii ale mele din revista online respiro, dintr-a doişpea.
• Mugur Grosu povestind duios despre boema mutarilor pe urmele scriitorilor bucuresteni
• si fiindca mi s-a facut un dor brusc de scriitoarea Ioana Bradea, care astept sa apara brusc cu un roman ca mi-e dor de cuvintele ei, cititi va rog o confesiune superba prilejuita de romanul Băgău, si o cronica frumoasa.
• pe langa toata nebunia cu Targul gaudeamus pe care nu o mai mentionez ca mi se face rau de ciuda… iata ca se reia si BookTalks cu un autor suprinzator, best seller!

¤ in poza e o fereastra din graz, gasita pe o straduta intortocheata. e fereastra literaturii.

• Manolescu e din nou presedinte. sa vedem ce va urma..

“reperul meu moral esti tu” noiembrie 22, 2009

mi-aduc aminte cu mare placere de revelatia avuta in clasa a 9-a in urma lecturii textului Simonei Popescu (prima autoare contemporana cu care am intrat in contact prin intermediul manualului scolar) care spunea celebra fraza care m-a miscat din temelii : despre mine as vrea sa vorbesc despre tine. si  mi-a venit brusc in cap versul asta fiindca dezbaterea politica atat de crispata de la noi a adus vorba de reperele morale ale principalilor candidaţi (o, da, asta aşteptăm noi de mii de ani, nu? propăşirea morală a neamului…) si toti analistii de vitrina, crispati de asemenea, sau constipati, au aruncat cu pietre in alegerea demnă a lui Crin Antonescu - Tudor Chirilă pe motiv că

domnle nu se poate lângă soţia lui Băsescu (doar o incercare scremuta a acestuia de a repara fazele misogine de tip ţigancă împuţită si celelalte, cred eu), patriarhul Daniel (cu care Geoană a ţintit lacom la miezul misticoid  al majorităţii populaţiei, adoratoare de idoli creştini, dar mai puţin de învăţătură creştină, cred eu) deci nu se poate ca dezmăţatul şi atipicul Tudor Chirilă să profaneze acest clasament de onoare şi puritate. evident am zambit amar. sunt ultra subiectivă în ceea ce îl priveşte pe Tudor deci nu ma pronunt (ca doar am tremurat toata adolescenţa la versurile si la revolta lui frumoasă) dar am admirat forţa lui Crin de a intra în contrast cu valul de lingători electorali pe o temă, o, vai, atât de sensibilă pentru poporul român – moralitatea. recomand pentru aprofundarea acestui aspect volumele Istoria trădării al români  :)  sigur, e clar ca si Crin a cerşit electoral votul tinerilor cu această alegere, dar totuşi e vorba de o categorie de calitate a tinerilor care il admiră pe Tudor, ca muzician, actor, vorbitor, antreprenor spiritual daca pot spune asa. Tudor nu se afla deloc in topurile celor mai iubiti idoli ai tinerilor in majoritatea si mediocritatea lor, dar se afla in topul tinerilor critici, inteligenti, implicati, putini, cu care nu se pote face primavară la votul populist, totuşi.  de acea  cred ca Antonescu a facut doar pe jumatate un gest electoral cand l-a ales pe Tudor, si am admirat curajul sau de a intra in gura spumeganda a Tribunalelor Morale ale Natiunii…

(trecand prin clasa a 9-a, simona popescu si alegerile prezidentiale, vroiam doar sa pun ca mi-e dor de tine si daca am cumva un reper moral, acela esti tu. prin faptul ca te denumesc ca TU, adica partea proximă si unica vizibila si adorata a lui EU, e evident că reprezinţi prin simpla prezenţă în mintea mea toate reperele mele si mai ales pe cel de moralitate. inchei aici digresiunea si declaratia de dragoste, şi de morală ;)  )

Oferta zilei:  daca aveti chef ma puteti citi in revista Orizont in dubla ipostaza:

in numarul din august, la pagina  21, ca poetă

&

in numarul proaspat de noiembrie, tot  la pagina 21, ca prozatoare cu mentiunea ca pictura pusa in pagina se potriveste foarte bine cu povestea si mi-a placut asta!

imagini grazioase ramase pe retina noiembrie 19, 2009

sitotusicredcauncuvantpoatefaceuneorimaimultdecatomiedeimagini.

prima ninsoare.un fior

 

la o terasa, toamna sta la masa.

 

 

 

 

 

 

se dezbate extremismul de dreapta in austria

 

 

 

 

 

matt & kristine, dupa seminar

 

 

 

 

 

voi ce ati spune daca ati gasi acest indicator cand intrati intr-o institutie? eu am dardait un pic..

 

 

 

 

nici un seism nu ne poate urni din loc.

 

 

 

 

 

 

vara s-a mutat la primul etaj.

 

 

 

 

un fel de fotomodel al cladirilor. un fel de claudia schiffer, daca vreti, a arhitecturii.

 

 

 

 

 

de-asta imi plac mie magazinele turcesti. ca sunt ca paleta unui pictor. si uitati cu cate gingasie atinge legumele…

 

 

 

 

 

am ajuns acasa. vedeti ce bigudiuri frumoase  si ce ochi verzi are camera mea?

 

 

observatiile unui expat in Graz noiembrie 18, 2009

fiindca mi-au invadat mintea toate aceste observatii cultural antropologice si nu ma mai lasa sa ma concentrez la ale mele (cum ar fi examenele la academic writing si la germana se ma asteapta in urmatoarele zile) le scot aici, cu rezervele ca sunt strict subiective

deci, chestiile care m-au frapat (in ambele sensuri, bun si rau) in Graz:

• precizia creeaza standardizare. sigur, ii face foarte eficienti, elimina arbitrarieteatea si haosul, dar totul e mereu la fel. devine monoton si… uniform. dau 2 exemple. 1. produsele de patiserie. ai sa gasesti in ORICE cofetarie de aici acelasi invelis crocant cu acelasi continut, de aceeasi marime.. etc. evident e vorba de standardizarea calitatii ceea ce e un lucru bun, dar pe mine ma plictiseste ingrozitor asta, si de-asta prefer uneori sa mananc in restaurantele sarbesti, unde dimensiunea produselor nu e uniforma si totul e plin de viata. (sigur, nu mi-as dori sa traiesc nici dupa standardele total arbitrare din Turcia de exemplu, unde BBC anunta ca untr-un magazin de kebap au gasit in magazie jumatate de cadavru uman ce urma sa fie introdus in shaworma..). al doilea exemplu ar fi examenele si in general cursurile. in caz ca nu stiati aici studentii sunt anuntati exact ce fel de exercitii vor avea la examen, si se indica chiar paginile din anumite carti de unde vor fi formulate subiectele. adica mura-n gura vorba romanului. iar daca in calendarul cursului dat de profesor la inceputul semestrului apare pe parcurs o schimbare (de exemplu profesorul vrea sa schimbe o tema cu alta, sau sa insiste mai mult pe ceva, sau introduce ceva suplimentar studentii se revolta si refuza acea schimbare pe motiv ca NU A FOST ANUNTATA. la fel se intampla si daca la examen apare vreun exercitiu surpriza.. nu ne-ati anuntat prin urmare noi de unde sa stim sa-l rezolvam?). partea buna e ca nu esti mereu la cheremul ultra subiectiv al profesorului, care te poate evalua dupa cum are el chef. dar partea naspa e ca se ingusteaza ingrozitor de mult paleta creativitatii si a gandirii  critice (care sunt efecte ale spontaneitatii si ale incurajarii acesteia, nu ale planificarii). si am ajuns la paradoxul acesta: occidentalii imputau comunismului tocmai standardizarea - ca toti erau tratati la fel, ca totul era ultra planificat si lipsit de creativitate etc. dar eu vad ca si sistemul lor produce tot standardizare, poate de alt tip (combinata cu libertate si asta e esential) dar in esenta tot o limitare este…
• studentii sunt tratati preferential peste tot. asta chiar e o chestie misto. pe langa faptul ca ai discounturi oriunde mergi, primesti o gramada de chestii gratuite si in genral atentie in orice institutie ai fi. (dar daca nu esti student austriac apar problemele
• batranii au pofta de viata! da. ii vezi mergand pe bicicleta, ascultand muzica la mp3, facand shopping la Zara, plimbandu-se in parc. in general e o stare de euforie a batranilor ceea ce e f frumoasa. ii vezi zambind, uneori chiar pusi pe şotii. in romania eram foarte demoralizata de privirile triste si neajutorateale batranilor, de mentalitatea pe care o dezvolta, aceea de oameni pentru care nimic altceva nu mai conteaza decat simpla supravietuire formala si moartea.
• nationalismul. chiar s-a organizat saptamana asta in aula mare o dezbatere despre extrma dreapta ingrijorator de raspandita printre tinerii din austria. desi peste tot gasesti referinte la valorile europene, la multiculturalism, desi UNI Graz are peste 500 de parteneriate internationale, cu toate astea ceva ce tine de esenta lor e fiorul nationalist. de exemplu, cum sa explici faptul ca in magazine pe aproape toate produsele (pana si pe oua ) apare steagul austriei si mentiunea: produs in austria. pana si cei de la MC Donalds (bastionul globalizarii) au acum afise prin tot orasul cu vaci zambitoare peste care e mentiunea: folosim carne austriaca! sigur, explicatia e si de natura economica: se incurajeaza productia locala ca sa faca fata celei internationale. dar tot forma exhibata de nationalism este. nu mai dau exemple de genul sfaturilor pe care le-am primit: sa nu te duci de partea cealalta a murului. e tare periculos.  de ce? sunt multi imigranti acolo…   mai sunt si frustrarile pe care le au fata de germani, care se simt in felul in care ii copiaza pe astia in tot, incercand totusi sa-si arate ostentativ si marca proprie.. germanii spun ca balcanii incep in austria, iar ei se simt foarte jigniti de asta..
• bibliotecile publice sunt foarte user friendly. si sunt pline ca un mall. au niste fotolii maaari si comode. muzica de pian in surdina. cafenele imbietoare. locuri speciale pentru copii. 2 etaje de muzica si filme (poti asculta recte viziona ce ai ales). si e gratis pt toata lumea. sunt branduite cu verde si desi unii vin acolo doar pt ca e un loc cool totusi cred ca e foarte benefic faptul ca au reusit sa aduca oameni de toate varstele sa-si petreaca o parte a timpului liber in biblioteca
• tramvaiele sunt melancolice. tarziu m-am prins de ce ma treceau amri fiori nostalgici cand ma urcam intr-un tramvai de pe aici (m-am plimbat mult cu ele in ultima vreme). pentru ca sunt ca niste dame de companie iesite din uz. cu frumusetea aia tocita, dureroasa. si pentru ca sunt din aceeasi familie cu tramvaiele care inca circula prin Bucuresti (bunul meu prieten 34 era un tramvai fost austriac, daruit de ei la second hand romaniei) cand ma urc in ele simt ceva de acasa. ceva din drumul piata sudului obor. evident, exista si multe tramvaie ultra noi, cu plasme si canapele inauntru, ca o femeie siliconata. dar eu pe astea vechi le iubesc. mai ales ca mi-a spus un localnic ca le-au fost date si lor second hand de catre nemti. ca sa vezi!
• parteneriatul public privat e foarte dezvoltat. evident sunt o gramada de avantaje pornind de aici. dar incep sa ma simt si stinghera cand vad holul facultatii plin de flyere si de standuri (rezultat al barterelor intre facultate si marile companii care o sponsorizeaza) in care studentii sunt agresati zilnic de oferte, anunturi, de la papuci de casa la laptopuri performante. ma simt agresata. seamana a bazar.
• periferiile sunt si ele reci /seci. ma asteptam sa gasesc o perifie dezordonata si frumoasa, ca o femeie trezita din somn. dar nu. fie industriale (zona andritz in special, ca un monstru de fier si otel) fie shoppaholice si obraznic de consumeriste (cu malluri zona seiersberg si puntigam unde este insa si o frumoasa fabrica de bere ) in webling, gosting si don bosco nu am fost dar le voi descoperi in curand. unde e periferia boema de altadata??
• daca intr-o institutie publica intrebi ceva in engleza se panicheaza toti brusc si te privesc disperati de parca ai fi terorist si ai avea o arma in mana. inca un semn bun de “multiculturalism” mimat.
• o zona care imi place foarte mult (contrar localnicilor) e Griesplatz. desi la e la 5 minute de centrul cel baroc, patrimoniu Unesco, ultra renovat si ultra elegant, Griespltz e deteriorata, peticita, e colorata,  saraca si are mirosuri puternice. turistii nu calca insa pe aici. zona turcilor si a negrilor (plus romani am auzit pe strada). e vie, e forfota, e galagioasa, e plina de femei frumoase (barbatii arata un pic cam macho kitschy ce-i drept). magazinele sunt mereu deschise, primitoare (desi nu foarte igienice, asta admit). fructe, genti de vinilin,  legume si maieuri  – toate zambesc din vitrinele nearanjate. totul spumega. ma plimb deseori pe acolo. ma simt in siguranta.

to be continued

flashback noiembrie 16, 2009

 

din Poemextrauterine, poemul Vlada e un atentat la pudorile coapte, 2004.

femeile care fumează

nu au personalitate

femeile care fumează

îşi omoară copiii

 

sunt o copilă ce îşi fumează femeia

eşti scrumul unor degete nefumătoare

este bărbatul femeii mele

 

Vlada

tu pleci ca să te întorci

Vlada

tu nu ai întoarcere

Vlada

învaţă să pleci de la cadavre

Vlada

te repudiam când te priveam sub fustă

Vlada

singura ta scăpare este spălatul pe mâini

generaţia douămii a murit inca o data? noiembrie 13, 2009

offf, chiar acum cand trebuia sa raspund si eu mai sistematic la o ancheta despre douamiism. damn! generatia asta vad ca e hacuită de mai multe ori inaite sa moara de-a binelea. ca parca si Tupa ii punea piatra funerara acum vreo 2 ani pe club literar  si vad ca reia discutia aici… si tot in 2007 Teatrul Desant, o data cu lansarea antologiei in engleza a lui Urmanov, a facut un Muzeu al douamiismului intru comemorare.

si totusi,  daca are 7 vieti ca pisicile?

(dar fac niste paranteze, ca sa provoc legile coerentei de discurs:

1. a, propos de pisici, trebuie sa vedeti in ce s-a transformat Octavian fiindca a fost cuminte

2. si a propos de hăcuiri, cred ca salvarea generatiei douamii va fi sa apara la stirile de la ora 5 si la emisiunea Dansez pentru tine!)

deci iovanel scrie o cronica dementiala (prin rigoare & sarcasm & umor & viziune) la volumul Spatiul Privat al eleneiv. apocaliptic de-a dreptul (dar va functiona excelent ca teasing):

Prin asta imi dau demisia din calitatea de critic interesat de poezia douamiista: consider ca nu mai poate aparea nimic nou aici, desi texte bune vor mai fi scrise o buna bucata de vreme, si asta e suficient sa ma plictiseasca din principiu si cu anticipatie. De altfel, poezia douamiista cere mai mult recunoastere, adeziune, contextualizare sau emotie decat interpretare. Din poezia secolului XX-XXI, poezia douamiista e cea cu critica cea mai saraca pe post de cititor ideal.

restul savurati aici. curaj! masa si dansul la pomana douamiismului aici

si o alta veste trista: daca mi-ar fi intrat azi bursa as fi fost la BUCHWIEN !!! off ce eveniment apetisant la o aruncare de băţ ce ar dura vreo 2 ore jumate…

 de nervi citesc spovedania lui Tolstoi ca sa pot face fata acestui tavalug de vesti proaste… ca de, e vineri 13.

starea mea de GRAZie noiembrie 12, 2009

ce priveliste frumoasa de dimineata. juice fresh, rece, cafea imbietoare pansament, ceva dulce, un Gauloise de decor ca sa arate mai boem si o bricheta verde si un interlocutor tacut, linistea insasi. guten morgen!

dar sa nu ne zapacim:

1.Fundatia Calea Victoriei comploteaza din nou un curs misto:

Prin gradul lor sporit de autenticitate, jurnalele şi memoriile devin „documente” ale epocii, „radiografii” ale unei vieţi palpitante, clocotitoare, fără a înceta a fi elitistă, din „Micul Paris” dintre cele două războaie mondiale, făcând posibilă o incursiune în viaţa publică şi privată a personalităţilor culturale ale vremii.

Scrierile avute în vedere sunt lucrări consacrate ale literaturii române, reprezentative pentru stilul diaristic:

• Jurnal: 1935-1944, de Mihail Sebastian
• Jurnal, de Alice Voinescu şi
• Jurnalul unei fete greu de mulţumit, de Jeni Acterian 

inscrieri si detalii aici. suna al naibii de interesant!

2.              Vedem o frunza si spunem: uite o frunza. Nu-L vedem pe Dumnezeu si spunem: uite-L pe Dumnezeu.

partea a cincea din romanul Viata lui Kostas Venetis va asteapta!

3.             Fac parte din jurii care dau premii literare, ţin evidenţa noilor apariţiilor editoriale, stau de vorbă, atent, prevenitor, cu bătrâni de peste optzeci de ani care şi-au scris memoriile, îndeplinesc, de dimineaţa până seara, o mie de asemenea formalităţi, cu speranţa că, până la urmă, îmi voi câştiga dreptul să şi citesc o carte bună. Dar formalităţile nu se termină niciodată. O imensă, monstruoasă birocraţie stă între mine şi literatură. Am iubit cândva literatura mai mult decât pe mine însumi şi am pierdut-o, am pierdut-o irevocabil.  o confesiune superba pe site-ul cinicului Alex Ştefănescu vedeti  continuarea aici

4. o trupa excelenta se lanseaza. DUTE VINO. poate fi ascultata online aici. imi plac la nebunie.

5. Zum cititor ne face sa o indiviem. e studenta lui Cartarescu la cursul despre Postmodernism tinut la Universitatea libera din Berlin. povesteste foarte frumos pe blog aceasta experienta

Nu discutiile “pe text” despre tehnica, simboluri etc. au dus la rezultatul asta, cred ca va dati seama. Nu ele, ci felul in care Cartarescu vorbeste despre literatura. Dragostea enorma pentru literatura care se vede in felul cum vorbeste, in voce, in ochi, e nemaipomenit sa asculti pe cineva vorbind asa. Mare diferenta (cel putin asa mi s-a parut mie pana acum) intre Mircea Cartarescu discutand teorie literara si Mircea Cartarescu vorbind despre literatura. Cand vezi atata bucurie nu poti sa nu te molipsesti si e tare, tare misto sa vezi atata bucurie. Va inteleg ca ma invidiati, aveti de ce!

7.    eu sunt bine. am avut 2 prezentari de seminar care au iesit bestial, am citit o gramada, imi place la nebunie water aerobic, astazi a fost soare, sunt in stare sa bâigui cel putin 3 fraze coerente in germana, m-am imprietenit cu o filipineza, un japonez, un sârb si un american (imaginati-ne toti la o masa, band cafea, studiind fiecare in alt domeniu, si vorbind de la Obama si avorturi la muzica populara) . si avand fiecare engleza lui peltica pe deasupra. incep evident pregatirile de craciun, ma ia cu fiori in stomac. ofertele comerciale de ingerasi au impanzit strazile. mami si tati nu au mai rezistat si s-au hotarat sa devina si ei graziosi, adevarata veste buna de fapt.

 ce mai incolo si incoace, ich bin ganz grun. (de departe expresia mea preferata)

unde as merge daca as fi acolo… noiembrie 10, 2009

&

***si sincer m-ar fi interesat foarte mult si prima betie a Angelei Marinescu si problemele personale ale tuturor autorilor din antologie…

&

 

5 noiembrie 2003.trecut-au anii… noiembrie 9, 2009

 

 

miruna vlada 2003

 

18h48. Este prezentata Miruna Vlada, eleva in clasa a Xl-a la liceul Eminescu, “cel mai tanar membru al cenaclului nostru”. Lectura puternica, dezinhibata, pe alocuri surprinzatoare.

…..

Despre Miruna Vlada: “… m-a sedus la prima lectura; efectul de seductie vine din faptul ca isi permite luxul masculinitatii; in spatele seductiei se manifesta un complex de superioritate…”

……

“… este foarte multa feminitate in texte; o pendulare intre cochetaria adolescentin/ feminin, si tentatia indraznelii; experimentul e tinut in frau; i-e teama sa gliseze in experiment pana la capat”. Referinta, Magda Isanos. Recomandare: “… sa se infiga intre aceste modele, Malancioiu si Marinescu; a crescut, inca este in fata optiunii; este o sansa enorma pentru literatura romana, dar cati n-au reprezentat o sansa enorma?”

……….

 in poemele ei observam acel filon pe care mizeaza o parte a poeziei tinere de azi, al pregnantei cotidiene, al puterii sexuale a femeii; o femeie se asuma ca femeie si scrie ca un barbat; foloseste instrumentele specifice poeziei in genere, nu vreau sa spun masculine; o poezie feminina nu exista inca; e puternica, formata; ca sa devina ea insasi are de cautat in ea insasi, in totalitate, are nevoie de refinare, de o alchimie interioara, de ajuns acolo unde ea nu mai poate fi confundata cu altcineva..”.

* prima mea iesire in public cu poeme. Cenaclul Euridice al Uniunii Scriitorilor . 5 noiembrie 2003. de neuitat. aici cronica cenaclului

si de aici ajung la Eminescu si versurile lui adevarate:

Trecut-au anii…

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!