04 Mai 2013 2 comentarii
“ne-am grăbit puţin la final, aşa cum se face.”
27 Feb 2013 Scrie un comentariu
“trebuie să poţi întotdeauna să te întorci înapoi din poezie. mă dăscăleşti.
(sunt teafără acum, cu mâinile înnodate strâns la spate, cu semnul întrebării în gură). te salut.”
poeme noi in revista Luceafarul
poem nou din seria Kriegswitwe
10 Feb 2013 Scrie un comentariu
pentru mine orice călătorie în Germania
e o internare.
cred că nu am mai suferit atât de la operaţia la picior, în spitalul din Offenburg
de acum 10 ani.
dar atunci mi-au făcut anestezie generală şi exista mereu
o asistentă blondă care să îmi palpeze venele şi să îmi ia temperatura,
dar acum nu văd nici o operaţie.
mă uit în oglindă şi îmi palpez de una singură locul acela.
unde sunt internată? nu sunt operată. sunt doar singură pe Chodowiekistrasse.
la etajul de deasupra băieţelului meloman
i s-a rupt coarda viorii când exersa.
nu l-am iertat. mi-a stricat toată ziua.
cum să nu şchiopătez, aşa – cu o coardă ruptă?
acum suntem deci două invalide
aici în blocul galben de pe Chodowiekistrasse.
o vioară şi o femeie stricată.
Germania încă îi găzduieşte pe invalizii de război.
le plăteşte daune morale. îi integrează pe piaţa muncii.
anul acesta se împlinesc 300 de ani de la moartea lui Friedrich der Grosse.
e plin de invalizi de război în Berlin.
băieţelul a fugit repede la baie. l-am auzit tropăind pe hol.
cred că l-a durut şi pe el.
şi-a dus vioara la baie.
a ţinut-o cîteva minute deasupra chiuvetei să sângereze.
ah, toţi copilaşii ăstia blonzi, sănătoşi
care aleargă disciplinat pe stradă
şi nu lasă în urmă decât chiote atent aranjate
micii nazişti ai gălăgiei tăcute, evlavioase.
ce porcarie! bietul de el nu are nici o vină.
pumnii lui sunt la fel de neputincioşi ca şoldurile mele.
ar putea fi o cicatrice,
începutul oricărei poveşti despre deznădejde.
totuşi partitura era cam prăfuită,
un Haydn dacă nu mă înşel,
nici coarda n-o mai fi suportat.
acum nu ştiu cum să mai continui.
mă va duce la magazin să mă repare sau
va comanda una nouă, pe E-bay?
oricum, sunt în siguranţă. Chodowieki a fost un general polonez în armata prusacă.
vara la Sarajevo
02 Dec 2012 Scrie un comentariu
La Sarajevo
vara începe
întotdeauna
cu câteva
focuri de
revolver.
Lângă tine
o femeie îşi
roade unghiile şi
pe faţa ei,
ca un cartof
proaspăt scos din
pământ, ura e
mai puternică
decât frica.
Ţi se arată
strada pe unde
a venit princip, locul în care a
fost găsită
de un copil
(după aproape 100 de ani)
verigheta arhiducesei.
Şi auzi
cât se poate de
limpede
vocea lui princip:
“Un sârb
nu se spală
niciodată pe mâini
după asta”.
Acum
femeia de lângă tine
îţi arată bătăturile ei,
făcute de patul
kalaşnikovului
şi când îmi spui
toate astea la
telefon
vocea ta e puţin
răguşită de
ură.
de Octavian Soviany
ei comenteaza